Acest concept a cunoscut, în fapt, două mari tipuri de manifestare. Iniţial, unul constructiv, solicitat de starea generală de spirit a naţiunii prin sensul său ascendent, ziditor, provocat de momentul Marii Uniri de la 1918 şi epoca ce i-a urmat, în care se manifesta o energie specifică, tonică şi dinamizatoare în aria orgoliului naţional. În acea epocă largă de construire a realităţilor şi de speranţă în afirmarea pe toate planurile a elementelor definitorii ale conştiinţei  naţionale şi a acelui orgoliu, poate exacerbat de îndelunga umilire anerioară momentului Unirii, mentalul colectiv se îndrepta ca un girasol către tot ce putea constitui pol energizant, semnificator pentru edificarea unei noi şi semeţe demnităţi. Or, un poet de demnitatea lui Eminescu, chiar în imaginea suferinţei lui mîndre, fără a mai vorbi de altitudinea valorii sale, percepute şi propagate de lideri solizi de opinie precum Maiorescu, apoi Călinescu, Iorga şi atîţia alţii, deci garanţi fermi ai valorii de tezaur a lui Eminescu la banca bunurilor simbolice, răspundea etanş acestei nevoi a mentalului colectiv românesc din acea perioadă istorică.

Cea de-a doua etapă  de sens a  sintagmei este cea descendentă, desacralizatoare, peiorativă, deconstructivă,  corespunzînd şi ea, simetric, tot unei etape istorice, „întîmplător” celei prezente, în care parcă s-a dat semnalul disoluţiei valorilor şi conţinuturilor naţionale – ca să nu mai vorbim de cele naţionaliste care sunt demonizate pînă la incandescenţă. Tinerii sau mai puţin tinerii, dar zeloşii militanţi contra sintagmei în cauză, aplică în mod conştiincios – poate nu mereu conştienţi – liniile de direcţie ale altor lideri de opinie ce propagă, precum ştim deja, noua religie, globalismul, sub undele căruia tendinţele naţionale prea încăpăţînate sunt percepute a fi dăunătoare.

Nu are rost să adîncim discuţia  în termenii teoriei literare sau de filozofie a culturii, s-a glosat deja mult în acest sens. Voi produce doar nişte argumente prelevate din observaţia practică ce mi-a stat, prin forţa lucrurilor, la îndemînă. Astfel, primul dintre ele este  ceea ce s-a numit mitul cultural eminescian. Am avut ocazia să mă conving de forţa sa, mai întîi la Ipoteşti, unde am fost muzeograf al aşezămîntului în anii de început ai carierei mele cind a fost  si timpul restructurării aşezămîntului. Atunci am putut constata fervoarea, aproape fetişistă a  vizitatorilor din toate zările de-a regăsi acolo cele amintitoare de marele poet, ca merinde pentru nutrirea acestui mit. Am si adunat intr-o carte (din pacate, inca nepublicata !) esantioane reprezentataive ale atitudinii publicului vizitator fata de efigia eminesciana iar rezultatele adunate laolalta contureaza o atitudine colectiva foarte semnificatoare pe care sper sa o pot aduce la lumina publicind-o cindva..

Apoi, mi-am adîncit aceste observaţii în călătoriile pe care le-am făcut, fie în Basarabia, unde acest mit a devenit element de coeziune şi energizare  în epoca recîştigării însemnelor naţionale îndelung reprimate, sau în Bucovina de Nord, unde oamenii  mai ştiu şi azi poeziile eminesciene  pe de rost şi le recită ca făcînd un act de insurgenţă; ori în comunităţi din Canada unde, de pildă, la Boian, localnicii au editat,  cu prilejul aniversării centenarului comunităţii româneşti, un disc cu cîntecele interprete de ei cu candoare: Tatăl nostru, colindele Crăciunului şi imnul Invierii, precum şi romanţele eminesciene. Asta şi-au luat cu ei românii desţăraţi şi au păstrat lîngă suflet, chiar şi atunci cînd au început să uite vorbirea corectă a limbii române sau, mai bine zis, cînd această vorbire a lor a rămas în urmă, presărată fiind cu termeni arhaici ce au dispărut din vorbirea curentă:  însemnele credinţei şi tradiţiei, precum şi mitul eminescian. Şi într-o manifestare culturală din Germania, precum au fost Zile culturale germano- române organizate de Societatea culturală “Bodensee” de la Konstanz, ideea de Eminescu a fost axa polarizatoare a semnificaţiilor  relevate prin toate elementele bogatului program.

La fel, cred cã la temelia scandalului de la Montrèal, declanşat  cu prilejul inaugurării Pieţei României şi a statuii lui Eminescu a stat, poate subconştient, o anume lezare a acestui mit eminescian în calitatea lui de simbol naţional, perceput ca atare de românii transmutaţi peste ocean şi care şi-au luat cu ei această conştiinţă a identificării lui Eminescu ca poet naţional, ca element identitar, de verticalitate demnă,  dovedind că semnele identităţii sunt parcă mai puternice în afara ţării decît în interiorul ei.

Or, atîta vreme cît acest simbol şi acest concept constituie, aşa cum am încercat să relev lapidar în aceste rînduri, o realitate generatoare de atitudini, întrebarea dacă el mai există sau nu, este superfluă.

Iar la Botoşani,  locul  de care m-a legat destinul  de mai multa vreme, problema capătă cred, conotaţii mult mai accentuate decît oriunde. Indiferent cine şi cît  ar dori să se înregimenteze la moderna falangă demitizatoare spre a fi de bon ton, ca orice bonjurist dintotdeuna ce se respectă, imi ingadui sa consider, chiar daca unii sunt, precum s-a vazut uneori, de alta parere,  ca aici nu este îngăduit să fi decît alături de Eminescu, fiindcă aici este “fief-ul” său. De aceea cred este ilogic, mai mult, imoral, ca acest loc către care cată ca spre Mecca privirile credincioşilor eminescieni de pretutindeni să sufere o transmutaţie revoluţionară şi să-şi asume  atitudinea contestatară, flegmatică şi dispreţuitoare. Asta, chiar dacă există riscul condenscendeţei din partea unor campioni ai scepticismului. Aici se pot analiza din toate unghiurile, se pot diseca şi aprofunda opera, existenţa, semnificaţiile eminesciene, producîndu-se noi unghiuri de abordare, ba chiar este de cuviinţă să se adune şi să se inventarieze aici toate noile idei tendinţe, abordări etc., în domeniu, ca într-o bază de date a eminescologiei. Dar  nu  sunt permise derizoriul, vulgaritatea,  superficialitatea  şi băşcălia, căci aşa a fost repartizat la loteria destinului acestui ţinut, să fie matca genitrix cea mai aleasă a spiritului românesc şi se cuvine a purta cu demnitate dureros de dulcea povară. Visez insa la timpul cind vom depasi cu totii flagelul bascaliei macar atunci cind sunt in cauza chestiunile  majore ale identitatii noastre  fundamnetale.  

LUCIA OLARU NENATI


Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
August 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: