Există o strânsă legătură între stat, religie şi viaţa publică, astfel încât afirmarea conceptului de viaţă creştin a generat continua contradicţie ce adesea a luat forma unor cumplite bătălii , din păcate nu numai spirituale, a lungilor perioade de prigoană care au ridicat la Ceruri nenumăraţi martiri a căror trecere în lumea cea veşnică a fost prin ardere, spânzurare, aruncarea la fiare, decapitare sau în epoca modernă prin rafinate metode de exterminare fizică.

Contrar aşteptărilor diavolului, cu cât creştinii sunt mai persecutaţi, cu atât numărul lor creşte. Curajul martirilor în faţa morţii a făcut pe mulţi păgâni să treacă la creştinism.

Revoluţia franceză a fost pusă la cale printr-o conspiraţie centrală din dorinţa de a marca începutul unei ere noi,  chiar cu un calendar nou. Mă alătur afirmaţiei lui I.P.Culianu, una dintre cele mai complexe inteligenţe româneşti ,  “ Franţa n-a cunoscut niciodată o prosperitate mai generală decât aceea care a precedat anul 1789. Revoluţia franceză nu a izbucnit spontan ci a fost organizată şi condusă de un grup de intelectuali, ea urmând să fie ‘renovatio de ordin religios “( I.P.Culianu-Eros şi magie în renaştere 1484).Lozincile egalitate, libertate şi fraternitate vor fi folosite pentru manevrarea poporului, această uriaşă masă uşor de manipulat graţie lipsei inteligenţei colective capabile să înţeleagă scenariul al cărui actor este. Cele peste 26 000 de cluburi iacobine ce apăruseră în toată Franţa cuprindeau, se pare, circa 500 000 de oameni, organizaţi în stilul iluminaţilor din Bavaria.Duport, în 1791, îi explica lui La Fayette: “Numai prin mijloacele terorii cineva reuşeşte să se menţină în fruntea unei revoluţii şi s-o guverneze, trebuie deci, oricât de greu ne-ar fi tuturor, să ne resemnăm să sacrificăm câteva persoane importante.”Teroarea iacobină avea să descopere primele metode de ucidere în masă, ghilotinarea, înecul colectiv, împuşcarea în masă,  mii de persoane nevinovate aveau să fie sacrificate.Statul instaurat de Revoluţia franceză sunt îndreptăţit să-l consider primul stat ateu totalitar din istoria omenirii.

Introducerea în 1790 a Constituţiei civile a clerului avea ca scop secularizarea Bisericii creştine, iar prin acţiunea Adunării Constituante averile Bisericii au fost confiscate şi mănăstirile au fost desfinţate prin lege. Peste 300 de preoţi au fost ghilotinaţi, iar alţi circa  3600 deportaţi la munci silnice. Se deschidea astfel poartea Marelui Gulag care în următoarele două secolele avea să însemne cea mai cumplită agresiune asupra creaţiei lui Dumnezeu, Omul.Descreştinarea trebuia desăvârşită , astfel în noiembrie 1793 Biserica este abolită, creştinismul fiind declarat superstiţie periculoasă .Robespierre decretează în 1794 existenţa “Fiinţei Supreme “ , el însuşi fiind numit pontif suprem.Actriţa Millard este încoronată ca zeiţă a raţiunii în catedrala Notre Dame, alte 2000 de femei fiind alese preotese ale tot atâtor biserici devastate.

Timp de două secole , şcoala franceză, şi prin asta nota oficială, a prezentat tragedia din Vendee ca “un complot”  al aristicraţilor, preoţilor reacţionari şi străinilor,( la care au fost capacitaţi şi ţărani fideli monarhiei), complot ce trebuie considerat o mişcare de rezistenţă împotriva progresului omenirii, mai precis al revoluţiei.Interpretarea “albilor” (după culorile emblemelor Bourbonilor)  prezintă Vendee-a ca o mişcare de rezistenţă populară a ţăranilor şi meseriaşilor împotriva crudei dominaţii a Convenţiei Naţionale, aceasta având în sprijinul ei teoreticieni revoluţionari, avocaţi şi jurişti, preoţi eşuaţi, predicând cunoscutele lozinci ”libertate, egalitate, fraternitate”. În spatele acestor lozinci s-a ascuns dorinţa preluării totale a puterii şi nimicirii oricărei forme de rezistenţă, aşa cum a fost în cazul celei din Vendee…Soldată cu 600 000 de morţi, represiunea din Vendee trebuie considerată primul “genocid” al epocii moderne.Existenţa unui “Vendee Museum” ( Memorizid ) în oraşul martir Cholet şi ecourile colosale din presă, fac clară interpretarea acestei mişcări ca o rezistenţă a Franţei tradiţionale rurale împotriva modernului şi revoluţionarului Paris, într-un moment când ţara cunoştea o mare prosperitate.Cine nu omite particularităţile celor zece ani de revoluţie ( baza ideologică, organizarea şi mai ales teroarea şi justificarea ei), revoluţie ce nu a servit cu nimic intereselor poporului francez, nu poate decât să admită-natural, cu vădită surprindere- justificata încadrare ca prima revoluţie comunistă modernă, iar Vendee-a ca prima mişcare anticomunistă de mase. (F. Matrescu- Holocaustul Roşu- Bucureşti 1998, pag.25)

Creştinismul nu a putut fi însă separat de fiinţa umană, majoritatea populaţiei Franţei rămânând fidelă credinţei creştine.După căderea iacobinilor şi acordarea libertăţii cultelor acestea vor păstra pentru totdeauna adânc întipărit în memoria colectivă stigmatul ateismului ucigaş, teroarea instalată în numele unei libertăţi care nu făcea altceva decât să coboare omul în iadul propriei nimiciri.

A fost nevoie de mai bine de o sută de  ani de pregătire pentru a face ca Rusia pravoslavnică să cadă în mâinile bolşevicilor. Apusul a fost cel care nu s-a mulţumit să furnizeze numai ideologia, experimentată deja  în timpul revoluţiei franceze, ci şi ajutorul financiar şi militar cuvenite pentru a înăbuşi orice încercare de salvare a poporului rus pe temeliile ortodoxiei şi tradiţiei. Naţionalismul a fost înlăturat şi, mai mult, orice formă de exprimare a identităţii naţionale a fost condamnată şi prigonită pentru a lăsa loc internaţionalismului. După mai bine de jumătate de veac, în care s-a încercat în Apus înstrăinarea omului de Dumnezeu şi neam printr-o libertate excesivă, vecină mai întotdeauna cu libertinajul, Răsăritul ortodox a fost abandonat bolşevismului care avea ca scop distrugerea integrală a Bisericii – atât a persoanei cât şi a lăcaşului de cult. Dacă pentru Occident s-a mers spre un individualism care lăsa pe om în afara oricărei legături cu comunitatea şi cu Dumnezeu, în spaţiul ortodox, unde Harul lui Dumnezeu încă mai lucrează, s-a folosit o metodă brutală de distrugere a tot ceea ce nu se dezintegrează în valul comunist.

Imediat după lovitura de stat , guvernul sovietic a proclamat sfârşitul tuturor religiilor şi a început să acţioneze ca şi când poporul rus, profund religios, s-ar fi transformat subit într-o societate materialistă. Ateismului  teoretic i-a urmat, firesc, politica de distrugere fizică şi morală a Bisericii, sau mai precis, uciderea a sute de mii de slujitori ai cultelor, raderea de pe faţa pământului sau profanarea ( prin transformarea lor în spaţii cu diverse utilizări) a probabil tot atâtor biserici, confiscarea patrimoniului bisericesc.

În anul 1922 războiul civil se terminase, şi Rusia sovietizată  era în al doilea an în care se aplica Noua Politică Economică ( NEP). O foamete cumplită domnea peste tot, mai ales în regiunea Volga, altădată vestită pentru fertilitatea ei, acum era un cumplit mormânt al celor morţi de foame. Biserica ortodoxă rusă , chiar greu lovită deja de regimul satanic bolşevic, a început să-şi înstrăineze din bunuri şi să colecteze ajutoare pentru cei în suferinţă. Gestul său l-a făcut pe Lenin să înţeleagă că trebuie să lovească din nou. La 23 februarie 1922 a apărut Decretul Comitetului Central Executiv care stipulează că “ Statul are dreptul să confişte Bisericii toate bunurile preţioase, fără excepţie “ . Scopul acestei acţiuni proletare este explicat chiar de Lenin într-o scrisoare pe care nota : “ Ultra secret. Rog să nu se facă nici o copie după această scrisoare, sub nici un motiv. Fiecare membru al Biroului Politic îşi va spune părerea adnotând pe original “( Vestnik-RSHD, nr.98, pg 54). Continua, cu un post-scriptum adresat lui Molotov, care era secretarul Biroului Politic : “ Faceţi să circule această scrisoare printre membrii Biroului Politic, chiar în seara asta- fără ca cineva să facă vreo copie după ea – şi, după ce au citit-o , mi-o returnaţi “. Motivul pentru care Lenin nu vroia să existe copii, este uşor de înţeles după ce citim ( fragmente ) din scrisoare : “ Trebuie cu orice preţ să confiscăm bunurile Bisericii şi s-o facem de manieră decisivă şi foarte rapid. Asta ne va permite să ne asigurăm o rezervă de câteva sute de milioane de ruble-aur (…) Fără această rezervă, orice lucru în Stat, în general, orice construcţie în economie, în particular, dar mai ales toată apărarea poziţiei noastre la Conferinţa de la Geneva sunt de negândit “.

Averea Bisericii Ortodoxe Ruse era necesară pentru a înlocuii golul de finanţare ce apăruse graţie faptului ca iniţial, Imperiul german fusese deja devorat deja de monstrul bolşevic căruia îi oferise sângele purtător de viaţă şi biruinţă : banii .

Astrid von Borcke, într-o excelentă lucrare dedicată KGB-ului, ne comunică că în perioada de mare epurare stalinistă au fost lichidaţi 70% dintre preoţi sau călugări .(Astrid von Borcke, Unsichtbare Weltmach KGB. Reihe Aposthroph Hanssler Verlag. Neuhausen  Stuttgart 1989) În cazul în care aceştia refuzau să părăsească mânăstirile aceştia erau puşi la zid şi executaţi imediat.

Experienţa lagărului comunist pentru întreaga Ortodoxie a fost zguduitoare – zeci de milioane de creştini au fost martirizaţi, iar zeci de mii de biserici au fost şterse de pe faţa pământului. Bisericilor rămase li s-a dat o altă destinaţie cum, de altfel, s-a încercat să se dea şi oamenilor. Nu trebuie uitat că prigoana împotriva Bisericii nu a fost numai una de distrugere a lăcaşelor de cult, ci şi de sprijinire a elementelor dizolvante pe plan spiritual, aspecte prezentate şi identificate pe larg  de Sfântul Iustin Popovici şi de Părintele Dumitru Stăniloae

Preambulul  celui de-al doilea război mondial avea să fie conflictul din Spania unde începeau să se contureze taberele: pe de o parte bolşevismul, sprijinit sau privit cu îngăduinţă de o bună parte a statelor occidentale, iar pe de alta forţele naţionalist-creştine. Numai între 19 iulie 1936 – februarie 1937 aveau să fie dărâmate sau prădate în întregime 20 000 de biserici, peste 16 750 de preoţi fiind asasinaţi, iar mai bine de 300 000 de credincioşi masacraţi de bolşevici.( Slobodan Mileusnic. Prigoana religioasă în Spania, Editura Floris Rom, Bucureşti, 1996 )

O vinovată tăcere se păstrează asupra celor peste 930 de Biserici ortodoxe româneşti aflate pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei, ocupate samavolnic de sovietici dupa actul de tradare  a intereselor naţionale de la 23 august 1944 şi transformate în Republica Sovietică Moldovenească  , care au fost distruse sau li s-a schimbat destinaţia, astfel ca din cele 1090 de biserici căte erau la alungarea autorităţilor române din aceste teritorii , în 1990 mai existau 156 de biserici ortodoxe pe întregul teritoriu al tinerei Republici Moldoveneşti.

Cutremurător este însă faptul că atacul asupra bisericilor creştin –ortodoxe continuă şi după anul 1990, încurajat de aceeaşi tăcere vinovată a celor ce ar trebui să nu mai permită nerespectarea dreptului fundamental al omului, libertatea de credinţă şi dreptul milenar de aşi păstra lăcaşurile de cult.  

Pentru a putea înţelege tragedia Iugoslaviei, care în primul război mondial pierduse peste un milion de oameni, trebuie nu numai să ne amintim de jerfa creştinilor ortodocşi sârbi care au rezistat veacuri la rândul atât prigoanei musulmane turco-albaneze, cât şi presiunilor catolice permanente, ci să încercăm să înţelegem ce s-a întâmplat cu Biserica lui Hristos în acel spaţiu între 1941-1945. Patriarhul Serbiei Gavriilo împreună cu Episcopul de Zica – Sfântul Nicolai Velimirovici – au fost aruncaţi în lagărul de la Dachau, trei episcopi ortodocşi sârbi au fost martirizaţi de catolicii ustaşi – Platon de Banja Luka, Sava de Gornji Karlovac şi Petar de Dabar-Bosnia. Episcopul Irinej al Dalmaţiei a fost deportat într-un lagăr de lângă Florenţa, iar Episcopul Dositej de Zagreb-Ljubljana a murit în 1945 în urma torturilor psihice şi fizice suferite în închisorile ustaşe. Mitropolitul de Skopije, împreună cu clerul ortodox, au fost obligaţi să părăsească Macedonia. Toţi episcopii rămaşi în Iugoslavia au fost izolaţi de popor şi trimişi în domiciliu obligatoriu în diferite mănăstiri. Nu s-au mulţumit însă a bate păstorul pentru a împrăştia turma, au fost ucişi peste un milion de sârbi, iar peste 400 de biserici ortodoxe au fost dărâmate. În Episcopia de Gornji Karlovac din 203 de biserici şi paraclise, 116 au fost demolate şi 21 au suferit grave stricăciuni; în Episcopia Slavoniei s-au distrus 54 de biserici, 21 suferind considerabile stricăciuni; în Episcopia de Banja Luka 64 de biserici au fost distruse, 21 au suferit stricăciuni, iar trei mănăstiri au fost şterse de pe faţa  pământului. Numai în aceste trei eparhii ortodoxe se află jumătate din bisericile distruse în al doilea război mondial pe teritoriul Patriarhiei Serbiei. Nu vom mai socoti arhivele şi bibliotecile, odoarele şi obiectele de artă bisericească care au fost pierdute pentru totdeauna.( Slobodan Mileusnic, Spiritual Genocide 1991-1995 (1997 ), Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Belgrad, 1997)  

Iugoslavia  ortodoxă în timpul celui de al doilea război mondial oferă un tablou înspăimântător, în care nemţii îşi dau mâna cu croaţii şi musulmanii pentru distrugerea Ortodoxiei sârbeşti, în care hoardele de partizani comunişti ai lui Tito sunt sprijinite de “aliaţi” împotriva cetnicilor Generalului Martir Draza Mihailovici, apărătorul rânduielilor creştine ale Serbiei.Sistemul instaurat de Tito, care a permis o dezvoltare a vieţii economice,  a însemnat martirizarea a peste 300 de preoţi ortodocşi (naziştii, în timpul războiului mondial, uciseseră aproape 200 de preoţi) şi descurajarea oricărei tentative de păstrare a contactului poporului cu Biserica.(Velibor Dzomic, Martyridom of the Serbian Church from the Communists, Part I, Svetigora, Cetinje, 1997)

Pentru slăbirea influenţei sârbeşti (ortodoxe) în spaţiul iugoslav, croatul Tito va avea grijă să acorde o prea largă autonomie Voievodinei şi provinciei Kosovo şi Metohia, rupând astfel Serbia în trei părţi, mai mult, dezlipind-o de centrul ei spiritual, de leagănul civilizaţiei sârbeşti-Kosovo. Nu numai că va lăsa provincia ortodoxă în mâinile musulmanilor albanezi, dar va emite şi legi speciale care să interzică întoarcerea sârbilor expulzaţi sau refugiaţi în Kosovo, ceea ce va duce, alături de alţi factori, la slăbirea elementului sârbesc, care până atunci reprezenta 51% din populaţia provinciei. Îndepărtarea sârbilor de Ortodoxie în aceste teribile încercări, prin care au trecut, avea să fie însă numai în formă, deoarece după căderea sistemului comunist se va observa o reală creştere a sentimentului religios în Serbia sub păstorirea vrednicilor ierarhi sârbi, în mare parte ucenici ai Sfântului Iustin Popovici.

Imediat după ce Episcopul Artemije de Raska şi Prizren (Kosovo) a înaintat Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe cererea de ieşire a Serbiei din Consiliul Mondial al Bisericilor, a urmat înarmarea catolicilor şi musulmanilor care va însemna începutul  pentru Iugoslavia  a  cumplitei prigoanei  ce se desfăşoară fără ca mare parte dintre noi să băgăm de seamă. S-a folosit aceeaşi veche metodă de a finanţa şi supralicita naţionalismele din toate statele fostei Iugoslavii, care aveau să ducă la un inevitabil război şi să ofere pretextul intervenţiei occidentale.

Conflictele din Croaţia şi Bosnia s-au soldat cu un exod de aproape un milion de sârbi ortodocşi din provincia Krajna şi din teritoriile sârbeşti din Bosnia-Herţegovina şi cu distrugerea sau stricarea a aproape 800 de locaşe de cult ortodoxe sau clădiri bisericeşti.

Asupra cifrelor  adunate de Slobodan Mileusnic, Directorul Muzeului Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad, în cartea Spiritual Genocide 1991-1995 (1997), cifre adunate de la ierarhii celor zece scaune episcopale ortodoxe din teritoriile Croaţiei şi Bosniei- Herţegovina mass-media internaţională păstrează o complice tăcere, ca şi cum ele ar fi mai puţin importante decât o întâmplătoare şi regretabilă de altfel, tâlhărie săvârşită de un hoţ, căreia deloc întâmplător i s-a acordat o atenţie ieşită din comun, dacă ignori scopul final:

-Eparhia de Banija Luka: distruse 2 biserici, 2 case parohiale, avariate 3 biserici;

-Eparhia de Bihac-Petrovac: distruse 26 biserici, 10 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti, avariate 68 biserici, 14 case parohiale;

-Eparhia de Gornji Karlovac:distruse 11 biserici, 8 case parohiale, avariate 45 biserici,14 case parohiale

-Eparhia de Dabar-Bosnia:distruse 23 biserici, 11 case parohiale, avariate 13 biserici, 3 case parohiale ;

-Eparhia Dalmaţiei: distruse 14 biserici,1 casă parohială, avariate 45 biserici, 13 case parohiale;

-Eparhia de Zagreb-Ljubljana:distruse 9 biserici, 5 case parohiale, avariate 29 biserici,7 case parohiale;

-Eparhia de Zahum-Herţegovina:distruse 36 biserici, 12 case parohiale, avariate 28 biserici, 2 case parohiale ;

-Eparhia de Zvornic-Tuzla:distruse 38 biserici,31 case parohiale, avariate 60 biserici,19 case parohiale;

-Eparhia de Osijec Polje şi Baranje:distruse 14 biserici,6 case parohiale, avariate 35 biserici,8 case parohiale ;

-Eparhia Sloveniei: distruse 39 biserici, 25 case parohiale, avariate 41 de biserici 15 case parohiale ;

Dacă le adunăm vom obţine :

– biserici ortodoxe  distruse:  212 ( parohii, filii, paraclise );

– biserici ortodoxe avariate ;  367 ( parohii, filii, paraclise );

– case parohiale distruse     :  111 ;

– case parohiale avariate     :  107 ;

Acest bilanţ a fost şi este în continuare  total ignorat de Comunitatea Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte foruri internaţionale de acest gen care au închis ochii în faţa acestui dezastru,  Germania fiind primul stat care a recunoscut independenţa Croaţiei, iar Vaticanul creştin  al doilea.

Cu toate că aceste două războaie, din Croaţia şi din Bosnia, puneau la grea încercare economia sârbă, până atunci prosperă, totuşi nu erau semne că ea ar putea să cedeze.  Era necesar  încă un conflict, artificial, prin care să se  reuşească  distrugerea radicală a economiei sârbe. S-a folosit situaţia albanezilor din provincia Kosovo, centru istoric, cultural şi nu în ultimul rând ortodox, pentru a umili astfel nu numai pe sârbi, ci întreaga Ortodoxie.

Ca de obicei, vocea ortodocşilor nu a fost auzită; apelurile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, ale tineretului ortodox sârb, declaraţia Patriarhului Aleksie II al Moscovei şi a toată Rusia, care avea să slujească în timpul bombardamentelor împreună cu Patriarhul Pavle al Serbiei în faţa a peste 150000 de oameni. Scrisoarea Episcopului de Raska şi Prizren către statele apusene, nu îşi vor găsi ecoul în inimile necreştine sau descreştinate. Inclusiv faptul că pentru prima oară în istoria creştinătăţii Sinaxa Sfântului Munte avea să se coboare pentru a fi la Belgrad, devenit centru al Ortodoxiei prigonite, va trece neobservată într-o lume în care valorile spirituale sunt  sufocate ori pervertite.

Intervenţia  “umanitară”  a făcut ca peste 50 de mânăstiri şi biserici, 36 de monumente, 30 centre vechi ale oraşelor sârbeşti, peste 60 de situri arheologice valoroase să fie distruse sau avariate. În special au fost ameninţate cele mai reprezentative monumente de cultură şi spiritualitate ale sârbilor din Kosovo, unde se află 1200 de biserici şi lăcaşuri sfinte. Au suferit stricăciuni, de asemenea, locuri de închinare ale ortodocşilor din alte părţi ale Serbiei. Aproape direct sau indirect au fost distruse peste  1000de biserici ortodoxe.

Toate actele barbare ale albanezilor extremişti au avut loc în prezenţa forţelor de menţinere a păcii UN şi KFOR,nu în timp de război ci în timp de pace.Biserica Ortodoxă Sârbă cu moştenirea ei religioasă şi istorică a fost expusă unei distrugeri şi exterminări sistematice chiar în prezenţa celor mai puternice forţe armate ale lumii şi chiar în inima Europei.Bandele albanezilor kosovari de jefuitori,incendiatori,mineri  distrug fără milă monumente renumite pe plan mondial şi care au supravieţuit secolelor de istorie zbuciumată.Prin această campanie sistematică împotriva creştinismului,civilizaţiei şi culturii universale extremiştii albanezi kosovari demonstrează că ţelul lor rămâne un Kosovo purificat etnic,fără sârbi şi fără monumentele lor.

Să ne aplecăm capul şi citind acest trist bilanţ să medităm profund , căutând să înţelegem adevărul:

+ Biserica Sfânta TREIME din Babljak,lângă Urosevac,vandalizată,iar interiorul incendiat;

+Biserica din Belica,lângă Srbica,incendiată;

+Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Bijelo Polje(lângă Pec),construită în sec.XV

cu o colecţie  de cărţi,icoane şi obiecte vechi,a fost jefuită şi apoi incendiată la sfârşitul lui Iunie 1999;

+Mânăstirea Sfântul Arhanghel Gavriil(Binac sau Buzovik),construită în sec.XIV.In 1867,albanezii l-au omorât pe preot,iar în Iunie 1999,după ce a fost jefuită şi incendiată,i-a mai lăsat un răgaz până în Septembrie când au dinaminatat-o;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie din Bistrazin,a fost complet distrusă;

+Mânăstirea Devic-Drenica la sud de Srbica –Intrarea Maicii Domnului în Biserică,construită în 1434,de Despotul Djuradj Brankovic,pe locul celei de lemn a Sfântului ctitor Ioanichie,a fost distrusă în 1941,când italienii au ocupat Kosovo şi Metohia,de teroriştii albanezi.In dimineaţa zilei de 15 Iunie 1991,autoproclamata U.C.K.(Kosovo Liberation Army),a terorizat maicile şi pe duhovnicul lor,Părintele Serafim timp de două zile.In acelaşi Iunie 1999,Mânăstirea a fost din nou vandalizată,pângărită şi jefuită complet;

+Catedrala Sfânta TREIME din Djakovica,cu cinci turle –mausoleul martirilor ucişi între  1012

-1918,construită în 1940,fiind una din cele mai frumoase biserici,continuând stilul architectural al Sfântului Cneaz Lazăr. In 1949,când se prăznuia Sfântul Sava,a fost distrusă de albanezi instigaţi de comunişti.In 1998,a fost incendiată şi mozaicurile distruse,pentru ca în ziua de 24/25 Iunie

1999,să fie dinamitată.După truda distrugerii Catedralei,populaţia albaneză a chefuit o noapte întreagă.

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie(Djakovica)reconstruită în 1994,a fost avariată de o explozie în    luna Iunie1999;

+Biserica parohială Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu,din Djurakovac(lângă  Pec),construită în 1997,a fost vandalizată în Iunie 1999;

+Biserica parohială Soborul Sfinţilor Sârbi din Djurakovac(Pec),construită în 1997,a fost vandalizată;

+Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Dolac(Klina),construită în sec.XIV,cu 4 ani înainte de Bătălia de la Kosovo din 1389.A avut parte de repetate jefuiri şi distrugeri,nu însă ca cele din Iulie-August 1999,când a fost demolată complet;

+Biserica Sfânta Parascheva din satul Dobracane,între Gnjilane şi Kosovska Kamenika,a fost incendiată;

+Biserica parochială Sfântul Ierarh Nicolae din Donje Nerodimlje,din sec.XIV,reconstruită de  câteva ori este dinamitată în “anul de foc”1999;

+Biserica Sfântul Stefan din cimitirul Donje Nerodimlje,ctitorită în sec.XIV,restaurată în 1996

a fost dinamitată sub privirile curioase ale trupelor NATO.

+Biserica Sfânta TREIME din satul Donji Ratis(Decani),din 1922,restaurată în 1935,distrusă de albanezi în 1941 şi restaurată în 1992,complet distrusă prin dinamitare;

+Biserica Sfânta Parascheva din Drsnic(Pec),ridicată în sec.XVI(cu hramul Sf.Nicolae),a fost vandalizată şi incendiată;

+Biserica IISUS HRISTOS Mântuitorul-sec.XVI,din Dvorane lângă Musutiste(Suva Reka)este dinamitată;

+Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Gatnje,lângă Urosevac,foarte veche,restaurată în 1985,iar în 1999,distrusă;

+Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Gornja Pakastica,vandalizată şi incendiată;

+Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Gornja Srbica(Prizren),complet distrusă;

+Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului-Sfântul Rege Uros,construită în sec.XIV,în satul Seranik,a fost restaurată în 1996,apoi în 1999,distrusă prin dinamitare;

+Mânăstirea Sfinţii Arhangheli,din Gornje Nerodimlje,ctitorită în sec.XIV,restaurată în 1700,

de-o vârstă cu celebrul Pin al Ţarului Duşan,care a fost tăiat şi ars,iar biserica dinamitată;

+Biserica parochială Sfânta TREIME din Grmovo(Vitnia),distrusă prin dinamitare la 25 Iulie 1999;

+Biserica Sfântul Prooroc Ieremia din satul Grebnik,construită în 1920,a fost dinamitată;

+Biserica Sfântul Evanghelist Marcu din Klina-Metohija,a fost la fel dinamitată;

+Biserica parohială Sfântul Ierarh Nicolae din Kijevo-Prekoruplje ,din sec.XIV,cu celebra icoană a Sfântului Apostol Toma în picioare,a fost dinamitată;

+Mânăstirea Sfântul Marcu din Korisa,zidită în 1467,este pângărită şi vandalizată prima dată în

1867,de albanezii Kabasani,pentru ca apoi s-o dinamiteze în anul fierbinte 1999;

+Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Korisa(Prizren)distrusă,iar cimitirul incendiat;

+Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică,din Koş(Djurakovac),a fost vandalizată;

+Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe(Lazarica),sec.XIV,Pângărită şi incendiată;

+Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ljubizda(Prizren),jefuită şi incendiată;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie din cimitirul Ljubizda,sec.XIV,a fost minată şi cimitirul profanat;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie ,sec.XV.din satul Lokvice şi clopotniţa,au fost distruse;

+Paraclisul şi cimitirul ortodox din Mitrovica,au fost profanate şi distruse;

+Mânăstirea Sfânta TREIME Rusinica(Sava Reka),sec.XIV.a fost dinamitată;

+Biserica Adormirea Maicii Domnului din Musutiste,construită în 1315,cu cel mai bun exemplu de artă sârbească,după repetate distrugeri,în final a fost dinamitată;

+Biserica Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu,din satul Naklo(Pec),zidită în 1985,distrusă;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie din Nekodim(Urosevac,vandalizată şi jefuită ;

+Biserica Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu din Gornje Nerodimlje,demolată;

+Biserica Sfinţii Doctori fără de arginţi,din satul Novak,incendiată şi avariată,iar mormintele distruse;

+Biserica din Novi Kacanik,incendiată;

+Biserica Sfântul Ierarh Nicolae,din satul Usojani,din 1314,a fost profanată şi vandalizată;

+Biserica parohială Sfântul Ioan Botezătorul din Pecka Banja,incendiată şi demolată;

+Biserica Sfânta TREIME din Petric,ctitoria fraţilor Karic,complet distrusă;

+Biserica parohială Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel,din satul Petrovac,profanată şi incendiată;

+Biserica Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu,din satul Podgorce(Vitinia),a fost incendiată;

+Biserica Sfântul Apostol Andrei din Podujevo,a fost incendiată;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie,din Podujevo,vandalizată şi profanată;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie,din Pomazatin,incendiată;

+Biserica Sfântul Nicolae,din Rajcovo,sec.XIV,minată pe 15 Septembrie 1999;

+Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Rudnik,sec.XIV,dinamitată;

+Catedrala HRISTOS Mântuitorul din Pristina,dinamitată;

+Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Samodreza(Vucitrn),unde Sfântul Cneaz Lazăr s-a împărtăşit cu cavalerii săi în ajunul Bătăliei de la Kosovo(1389),incendiată şi distrusă;

+Biserica Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Siga,distrusă în 1941,apoi complet în 1999;

+Biserica Sfântul Ierarh Nicolae,din Slovinje,sec.XVI,distrusă în 1999;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie din Smac,distrusă în Iulie 1999;

+Biserica Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu din Softovic,incendiată;

+Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Suva Reka,dinamitată;

+Catedrala Sfântul Voievod Uros din Urosevac,incendiată;

+Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Talinovac,incendiată şi cimitirul profanat;

+Biserica Sfânta TREIME din Velika reka,complet distrusă;

+Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Veliko Kruşevo,incendiată;

+Biserica Sfânta Parascheva,din Vitina,sec.XV,incendiată;

+Biserica Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca din Vitomirica-Pec(19120,incendiată;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie din Vucitrn(1834),jefuită şi profanată;

+Biserica Sfânta Parascheva din Zaskok,dinamitată;

+Biserica Sfântul Prooroc Ilie din Zegra,incendiată şi distrusă;

+Biserica Sfânta TREIME din Zitinje,incendiată;

+Biserica Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian din Zociste,sec.XIV(1327)ctitorită de

Câneazul Nemania,profanată în Iunie,iar pe 13 Septembrie minată

(Slobodan Mileusnic-Crucified Kosovo.Editura Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe,1999)

Iubiţi fraţi întru credinţă,  este o datorie,o onoare şi o responsabilitate să mărturisim despre lucrurile pe care le cunoaştem,dar trebuie să le prezentăm doar în lumina Adevărului adevărat.Conflictul din Iugoslavia a fost prezentat şi motivat prin prisma catastrofei umanitare de care numai sârbii erau vinovaţi.În mod paradoxal, nimeni din afara lor nu  doreşte să le cunoască istoria atât de zbuciumată,nimeni din afara lor n-a ţinut cont de dovezile ce dovedeau prigoana sârbilor din ţinuturile Sloveniei,Croaţiei,Bosniei-Herţegovina şi nici  recentele expulzări ale sârbilor din Kosovo şi Metohija.

La 600 de ani de la bătălia de la Kosovopolje, în care forţele creştine au fost înfrânte de păgâni, sârbii se  confruntă, dureros  de  singuri cu păgânismul modern.      

Cei care au căzut în bătălia de la Kosovopolje,asemeni tuturor martirilor, potrivit tradiţiei ortodoxe, alegând, în faţa Maicii Domnului, viaţa veşnică în locul biruinţei vremelnice, au căpătat mântuire, iar acum, când întreg poporul sârb este crucificat, ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu, precum tâlharul pe cruce, pentru a fi împreună pomeniţi în Împărăţia Sa.

prof. drd. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: