A hărăzit Bunul Dumnezeu în iconomia Sa ca prinţul poeziei daco-române universale să se nască într-un colţ sacru, prea –dulcea Bucovină, într-un spaţiu mirific, atât de binecuvântat, de Împărăteasa Cerului – Fecioara Maria, într-un colţ de rai atât de încărcat de poezie şi credinţă. Tatăl său, Gheorghe, era „purtător de lumină“ (căminar), scânteie din mica boierime, iar mama sa ramură de Stolnic, care au dăruit Naţiunii o corolă de flori- unsprezece copii. Această familie creştină avea să rămână nemuritoare prin boieriea lui Mihail, numit de Petre Ţuţea  „românul absolut”.

Din pieptul de copilandru şi din mintea înaltă de Ceahlău a ţâşnit prima scânteie de dor- crezul său pentru Neam: „De-aş avea … atâta dor încât Neamul să-mi încapă într-o Familie.”

Primul naş literar, Iosif Vulcan îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu dându-i o dimensiune nemuritoare în care să încapă toţi românii.Mihail avea o frumuseţe princiară, angelică în întreaga sa fiinţă şi persoană.Dacă marele Alecsandri spunea că  orice român este demn de un tablou „aruncă-ţi ochii la fiecare român şi-l vei găsi întotdeauna vrednic de figurat în tablou“, despre Luceafărul nostru Mihail Eminescu nu vom greşi dacă-i aflăm chipul în icoană.

Mihail Eminescu a fost un veşnic îndrăgostit de natură, un veşnic îndrăgostit de daco-românism, permanent fascinat de cultura şi civilizaţia străbună.Ajungând într-o vreme pe un deal lângă Blaj, vede cetatea şi exclamă solemn: „te salut din inimă Romă-mică! Îţi mulţumesc Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!“

Gândirea sa dă o strălucire venerată de sărbătoare, iar poezia încântă …

În creaţia sa filozofică literară, Eminescu a dat eternitate „Timpului“, care a prefăcut din spaţiul sacru al „Blanduziei“ – Fântâna unui Neam întreg: „Păşiţi încet cu grijă tăcută, fraţii mei, / Să nu-i strivim făptura, nici florile de tei. / Cel mai chemat din toţi şi cel mai teafăr. / Şi-a înmuiat condeiul, de-a dreptul în Luceafăr.” ( Tudor Arghezi )

Poezia lui Mihail Eminescu are darul de a surprinde spaţiul românesc transcendental care amplifică Dorul Poetului, amplificând tradiţia milenară cu frumosul ei etern.

«Eminescu era un român de tip carpatin, dintre aceia care trăind în preajma munţilor mai cu seamă în Ardeal şi în Moldova de sus… avea un suflet etic, simţitor la toate ideile şi sentimentele care alcătuind  tradiţia unei societăţi, sunt ca grinzile afumate ce susţin acoperişul unei case.» ( George Călinescu- Viaţa lui Mihai Eminescu )

Adevărul zilei de 15 iunie 1889 – ziua care avea să ducă lumina  pură a Luceafărului pe tărâmul veşniciei- aşteaptă încă să lumineze cugetele noastre.

Cât de dureros este pentru fiecare dintre noi, cei care îl respectăm şi îl iubim în egală măsură pe unicul Mihail Eminescu să constatăm că asasinarea operei eminesciene continuă prin lipsa noastră de informare asupra operei, a luptei şi năzuinţelor sale atât de profund legate de fiinţa neamului românesc.

Nici după şaptesprezece ani de trâmbiţată democraţie, poporul român şi mai ales tinerii şi copiii acestui neam nu cunosc nimic despre titanica activitate culturală, politico-socială şi istorică a lui Eminescu, rezumându-se doar la cunoaşterea lui ca poet.

Este uşor de înţeles cum a fost posibil să scoţi tone de cărţi despre poezia lui Eminescu, evitând, cât se poate de dibaci, orice referire la texte extrem de importante în care se puneau în discuţie probleme dureroase ale societăţii româneşti contemporane autorului şi se dădea şi soluţii viabile pentru rezolvarea lor, unele dintre ele extrem de  actuale şi în prezent.

«Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşiţele puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală. Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărui punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate, sacrificate până astăzi, sistematic, principiilor abstracte de liberalism american şi de umanitarism cosmopolit. O asemenea mişcare ar pune stavile speculei de principii liberale şi umanitare, ar descărca bugetul statutului de cifrele enorme ale sinecurilor “patriotice “ şi ar condamna, astfel, pe mulţi „patrioţi“ subliniaţi la o muncă onestă dar grea ; ar apăra treptele înalte ale vieţii publice de năvala nulităţilor netrebnice şi triviale, garantând meritului adevărat vaza ce i se cuvine; ar tinde la restabilirea respectului şi autorităţii şi ar da, astfel, guvernului mijloacele, şi morale şi economice, pentru a cârmui bine dezvoltarea normală a puterilor acestui popor. Nu e dar vorba de reacţiune prin răsturnare, ci prin înlăturarea  elementelor bolnave şi străine din viaţa noastră publică de către elementele sănătoase coalizate.»( Mihail Eminescu- De când cu începerea…, Timpul, 19 septembrie 1879 )

Mihail Eminescu a devenit, datorită conştiinţei sale profund româneşti ce era izvorul întregii sale activităţii jurnalistice, profund incomod centrelor antiromâneşti de putere care în acea vreme îşi exercitau intens influenţele asupra ţării. Din păcate, printre cei care se pare că au avut un rol cheie în acest odios complot se numărau şi personalităţi de primă mărime ale vieţii publice contemporane marelui român.

Şi Mihail Eminescu a fost cu adevărat un Mare Român, cele peste 1500 de articole scrise în publicaţiile vremii, majoritatea în cele două cotidiene pe care le şi conducea, Curierul de Iaşi (1876-1877) şi Timpul (1877-1883 ) fiind, pentru acea vreme de profunde transformări în viaţa naţiunii române, apa vie la care veneau cititorii să-şi potolească setea de adevăr şi dreptate. Ocupa în publicistica sa un spaţiu extins şi o lungă desfăşurare în timp politica internă şi instituţiile statului, chestiunea dunăreană, răscumpărarea căilor ferate, pierderile teritoriale, problemele legate de existenţa şi  mărirea comunităţii evreieşti din România.

«Peste noapte şi prin surprindere am admis legiuiri străine, legi străine   în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindeni şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau Galiţia» (Mihail Eminescu – Timpul, 27 mai 1879 )

«Ei,  bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pntru plante exotice, de care planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiil noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern.» ( Mihail Eminescu- Timpul,13 decembrie 1879 )

Raportând  aceste afirmaţii la anul 2007 nu simţim oare nevoia de a ne întreba dacă timpul nu a stat cumva în loc?

Sau înţelegem că au reuşit în acea zi de 28 iunie 1883 doar să încetinească zborul  Măiastrei închizând-o în colivie, viersul ei rămânând veşnic viu în sufletul fiecărui român.

Ce ştia « Românul Absolut» ( Petre Tuţea )  în acea  dimineaţă de 28 iunie 1883?

Aflase cu siguranţă, că Austro-Ungaria rupsese relaţiile diplomatice cu România – fapt ce a durat doar patruzecişiopt de ore – şi că Germania ameninţa cu războiul prin Bismark, care trimisese o telegramă lui Carol I. Dar veştile proaste nu se opreau aici!

Regimul monarhic, cel care astăzi revendică făurirea statului unitar modern român, desfiinţează  în aceeaşi zi Societatea „Carpaţi” şi-îi expulzează pe Emil Galli, directorul ziarului L’Independance  Roumaine, şi pe Zamfir C. Arbore. Sunt devastate sediile unor societăţi naţionale.Tot în acea a fost declanşat procesul ardelenilor. Ar fi trebuit să fie ziua în care urma să se semneze tratatul dintre România şi Tripla Alianţă- formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia – şi care interzicea orice manifestare la Bucureşti cu privire la drepturile românilor asupra Ardealului, tratat ce va fi semnat însă abia în septembrie 1883.

Era absolut necesar deci ca în ziua de 28 iunie 1883 în Bucureşti să fie, pentru a nu deranja planurile tinerei monarhii <<române»,  linişte.

Cum? Simplu! Vocea cea mai puternică a Naţiei române, cea  de care asculta şi râul şi ramul, trebuia redusă la tăcere.

Mihai Eminescu a fost scos din viaţa publică şi declarat nebun!

Pe versurile rupte din nemurire ale Luceafărului nu se uscase cerneala tiparului, poemul fusese publicat doar cu două săptamâni înainte, iar cel care îl coborâse din lumea geniului pentru a-l dărui Naţiei venerate daco-române  a trebuit să înfrunte odiosul complot ce atenta la esenţa fiinţei sale:luciditatea.

Mihail Eminescu a fost victima unei acţiuni concentrate împotriva sa pe două direcţii: înscenarea nebuniei, ceea ce conducea la discreditarea gazetarului Eminescu în faţa opiniei publice şi deci implicit I se retrăgea acestuia dreptul de a-şi exprima convingerile în presă, anulându-i în acelaşi timp toate drepturile civile ; supunerea sa, în mod deliberat, unei barbare şi concertate proceduri de distrugere biologică, profitându-se de abuziva sa internare în repetate rânduri în sanatorii de boli psihice unde I se administrau doze de substanţe chimice nocive, inclusiv mercur sub forma de injecţii.

Diagnosticul ales, de sifilis, dorea să sporească oprobiul moral al întregii societăţi şi-n acelaşi timp, să facă credibilă nebunia, în ştiinţa medicală a vremii existând o teză că sifilisul  produce leziuni pe creier, perturbând, astfel grav, totalitatea funcţiilor cerebrale, inclusiv gândirea logică.

Totul era bine orchestrat  şi intens mediatizat.Astfel prima ştire despre”nebunia” lui Eminescu apare în ziarul Românul cu care se afla în polemică, ştire scrisă surprinzător chiar în ziua de … 28 iunie 1883 pentru a apărea pe 29 iunie 1883!

«Aflăm că Domnul Mihai Eminescu ….»

Timpul, ziarul la care lucra Eminescu  confirmă ştirea la trei zile într-un mod ce trebuie analizat:

«Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la redacţiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală»

Care era de fapt adevărata legătură dintre acest ziar si Eminescu?

Mihai Eminescu avusese  o funcţie publică foarte importantă, fusese în 1881-1882 redactor-şef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator, fiind conform afirmaţiei lui Maiorescu „Cei 10 capi ai lui, şi al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul“

Ce anume se întâmplase într-un interval atât de scurt de timp pentru a face din Eminescu un indezirabil?

Junimiştii P.P. Carp  şi Titu Maiorescu, încercând din răsputeri să încheie o alianţă  militară cu Germania şi Austro-Ungaria erau evident deranjaţi de patriotul Eminescu, care milita pentru unirea Ardealului cu România. Este cunoscută deja scrisoarea lui P.P. Carp către Maiorescu: «Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!».

Iar Titu Maiorescu a rezolvat problema, fabricându-i nebunia şi scăpând de o voce periculoasă care nu putea fi făcută nici să tacă nici să abdice de la datoria sacră de a slujii cauza neamului său.

În anul 1883, anul publicării capodoperei sale «Luceafărul» Mihail Eminescu era deja unul dintre cei mai mari jurnalişti ai lumii.

La ceas pios, în pragul zilei ce ni l-a ridicat între Sfinţi,  să ne ridicăm privirea spre Luceafărul a cărei rază îi ocroteşte calea în sufletele noastre şi rugăciunea noastră să fie asemeni imnului altui mare sacrificat, Radu Gyr:

«Caut picurii de sânge, neşterşi încă,/ ai crucificării pe furtuni / şi sărut lumina lor adâncă / şi-I ating cu mâini de rugăciuni. / / Umbră care trepte-nalte suie, / dăruind azur din mâini subţiri,/ sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie, scânteind, înalt, din răstigniri.»

GHEORGHE CONSTANTIN  NISTOROIU

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: