Monumentul celor deportaţi în Bărăgan în noaptea Rusaliilor anului 1951, ridicat în cumuna Checea, jud Timiş a doua zi a Sfintelor Rusalii din anul 1991. 

„Ne-am aşezat într-un lan de grâu, înconjuraţi de tancuri, cuiburi de mitralieră, soldaţi din cinci ăn cinci metri.Optăsprezece zile am suferit de sete, deoarece ne aduceau apa în cisterne cu miros de gaz, puţină şi murdară…In aceste săptămâni mi-a murit de dezinterie copilul de zece luni.L-am îngropat eu şi cu soţia şi cu miliţeanu la spate, ca pe un câine”- Viorel Marineasa-Rusalii’51 

 

EROII SI MARTIRII RUSALIILOR 

DRAMA DEPORTATILOR ANULUI 1951 

NOTE DE LECTURA ALE VOLUMULUI << RUSALII’51>> de VIOREL MARINEASA şi DANIEL VIGHI 

Dictatura monarhică a uzurpat dogma moral-creştină a Naţiunii, instaurând satrapia profitariatului politico-economic, pregătind prin şcoala oligarhică, atât corupţia şi imoralitatea regală, cât mai ales avea să creeze climatul favorabil pentru  tirania proletariatului, monopolizând prin laşii, parveniţii şi trădătorii comunişti reuzurparea Naţiunii ( după monarhie) printr-o putere delegată de Mihai I.

Capitaliştii fără morală se plângeau de prea multă libertate, de prea mult belşug şi de faptul că îl au pe Dumnezeu acţionar la ei…Comuniştii se plângeau şi ei, dar de prea multe închisori .

<<  Pedagogia >>satanicului V.I.Lenin, care cuprinsese isteric proletariatul lumii de febra roşie, pregătea prin ucenicii săi terenul bolşevizării, lucrând ştiinţific, eşalonat şi cu sânge rece, dar şi adaptat la condiţiile autohtone, din convingere că proletariatul din lumea lor va ajunge la fericire doar dacă mai întâi vor fi arestaţi, torturaţi, deportaţi şi apoi stârpiţi cei care erau consideraţi << duşmanii poporului >>.

Pregătit de dictaturile monarhice anterioare, în România după lovitura de stat de la 23 august 1944 s-a instaurat treptat regimul bolşevic-totalitar, pe fundamente create şi fixate de corupţia oligarhiei regale.

Deportarea  a fost practicată îndeosebi de Rusia ţarilor, ca apoi să fie preluată de către bolşevici şi, exportată în ţările Estului comunizat.

Din raportul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Plenara C.C. al P.M.R. din 3-5 martie 1949 privind transformarea socialistă a agriculturii aflăm <<umanitarismul >> regimului comunist:

<< -îngrădirea şi lichidarea elementelor capitaliste din agricultură ;

-rezolvarea problemei ţărăneşti este o sarcină a dictaturii proletariatului;

-politica P.M.R. faţă de ţărănime trebuie deci să fie clară: ne sprijinim pe ţărănimea săracă, strângem alianţa cu ţărănimea mijlocaşă şi ducem o luptă neîntreruptă împotriva chiaburimii;

-politica de îngrădire a chiaburimii, de limitare a puterii sale economice;

– politica fiscală de clasă să-l apese pe chiabur ;

– ţăranii săraci trebuie educaţi în lupta necruţătoare împotriva chiaburilor, aceşti exploatatori odioşi şi vicleniai ţărănimii muncitoare ;

-sfaturile populare vor trebui să ducă o politică de clasă, de lovire permanentă a poziţiilor chiaburilor;

– lupta împotriva celei mai numeroase clase exploatatoare, burghezia satelor…. >> 

Adevărul acelor ani depăşeşte cu mult orice coşmar inventat de o minte bolnavă şi diabolică …

<< Stăteam şi ne uitam la animalele ce rămâneau, la casele bine aranjate, la căruţa ce era în mijlocul curţii. Plângeam cu toţii : ce să luăm şi ce să lăsăm ?>> ( Emil Birdean din Checea )

După deportare s-a început distrugerea caselor deportaţilor de către<< justiţiarii proletari>>.

Ce a rămas doar de la o singură familie ?

-4 vaci, 5 cai, 14 grăsani (cca 50 Kg fiecare), 16 oi ,50 păsări ,un cazan de fiert ţuică de 200 litri, butoaie, căzi, putini ; un plaţ de 55 ari semănat cu zarzavat şi legume, 21 lanţe de grâu, 3 lanţe sfecle de zahăr, 9 lanţe lucernă, 2 case şi alte acareturi…( Emil Birdean… fragment din vol. Rusalii’51 )

Ce au primit după ce au ajuns în gara Frumuşiţa ?

-10-20 bucăţi rogojini (cumpărate) , stuf de 4-5m înălţime cu roiuri de ţânţari şi de tăuni, un soare torid şi plânsul care i-a  înecat pe toţi.

<< Eram înconjuraţi de ape, Prutul la doi kilometri, dincolo ruşii, de altă parte canalul de evacuare a apei la orezărie, un singur pod unde era postul de grăniceri şi lacul Brateş, deci nu aveai cum să ieşi din comună. Eram în baltă peste 700 de familii. Ne-au obligat pe toţi să facem  până în toamnă şcoală mare cu şapte clase, Sfat Popular, dispensar, cooperativă de consum cu trei secţi, posturi de miliţie şi de securitate, Cămin Cultural ca să ne cultivăm în baltă. În îmbulzeala aceia eram mai multe naţii: români bănăţeni, dar şi basarabeni, bucovineni ; nemţi, sârbi, macedoneni, bulgari, unguri şi era şi un evreu.>>(Emil Birdea-Op. citată )

In satul Tămăuoani se afla o bisericuţă. Şiruri de prunci şi părinţi făceau drumul prin baltă în fiecare duminică pentru a participa la Sfânta Liturghie. Sătenii au fost surprinşi de cinstea şi evlavia celor deportaţi ce păreau oameni de treabă, cu frică de Dumnezeu şi buni gospodari, nu bandiţi periculoşi cum erau << recomanţi >> de autorităţi. Băstinaşii s-au speriat nu de faptul că li se spunea << bandiţi>> ci fiindcă şi-au pus satul pe fundul lacului Brateş , pe jumătate desecat. „ Bre, de ce n-aţi făcut satul la deal, că aici este locul apei, apoi când a vărsat Prutul vă îneacă pe toţi .>> ( acest lucru s-a adeverit în august 1955)

Nu a trecut mult timp şi de acasă soseau veşti îngrozitoare. Toţi cei rămaşi erau obligaţi să se înscrie în CAP. Cei care încercau să refuze erau băgaţi în dube şi purtaţi prin hurducăierile drumurilor până semnau, indiferent ce.Să semnalăm un caz tragico-comic:

<< Te-nscri? >> – s-a răstit muncitorul detaşat la sat pentru munca de lămurire.

<< Nu mă înscriu !>>- s-a revoltat Ceaica Ion.

<< Bine, atunci semnează aici !>>

Si omul a semnat „ întovărăşirea „ !

Şi viaţa se adună în paginile memorialistice aducându-ne în faţa unor adevăruri pe care, acum după 56 de ani  încă se pare că o teamă nefirească ne opreşte să le comentăm şi mai ales să tragem cumplitele concluzii. 

<< Cu două zile înainte de ridicare se adunaseră în gara Jimbolia sute de vagoane de marfă, şuieratul locomotivelor ni se părea altfel decât de obicei, câinii din oraş urlau la auzul lor, lumea în general era agitată. Popa a fost pus de primărie să ne mintă : Nu vă uitaţi că-s atâtea vagoane în gară, îs pentru cereale…>>(Vasile Rotaru- fragment Op. citată) .

Intre cele mai bogate familii din Giulvăz erau cele ale Mezinilor. Descinderea securităţii şi a armatei în gospodăriile lor a fost pe neaşteptate.Proprietarii au luat ceva la repezeală :un cal, o vacă, nişte saci de grâu şi de porumb, câteva găini, ceva mâncare şi câteva haine…Securitatea n-a uitat-o nici pe mama clanului mezin, de 81 de ani, Măria Mezin. Au întârziat în gară câteva zile. Prin bunîvoinţa soldatului care-i păzea, Mita Mezin starostele gospodăriei a dat o fugă până acasă… <<Si-a aruncat privirea peste acareturile pustii, a ascultat mugetul animalelor înnebunite de foame,  lătratul câinelui rămas în lanţ, cotcodăcitul păsărilor închise în coteţe… >> (Mita Mezin- fragment Op. citată )

Cum vom evoca astăzi  sfâşierea sufletească a acestui om care a albit ca neaua în cîteva zile ?

În comuna Ceacova, satul Obad jud. Timiş perioada deportării a fost între iunie 1951-februarie 1956. Au fost deportaţi în raionul Feteşti, regiunea Iolomiţa comuna Valea Viilor un număr de 27 de persoane, aparţinând la unsprezece familii dintre care şapte de români şi patru de germani. Deportarea în masă a şvabilor din Ovad în U.R.S.S. i-a scandalizat şi amărât pe toţi vecinii din Obad. Nu după mult timp le-a venit şi lor rândul…

<< în duminica Rusaliilor erau o atmosferă încărcată. Spre seară toboşarul satului a dat de ştire la tot omul că nimeni nu are voie să părăsească localitatea. Nimeni nu bănuia că vor fi deportaţi cu toţii. >>( Vasile Rotaru- fragment Op.citată)

Învitaţia- somaţie a venit de la un ofiţer de miliţie .

<< Din ordinul Partidului şi Guvernului sunteţi obligaţi să părăsiţi domiciliul, orice împotrivire va fi pedepsită conform rigorilor legii.>>

Impachetarea s-a petrecut într-o derută totală. Bărăganul i-a primit cu braţele deschise… Majoritatea românilor deportaţi nu s-au grăbit să-şi sape bordeiul. Sperau   în întoarcerea acasă. Nemţii care aveau experienţa deportărilor în U.R.S.S. căutau să-i facă să înţeleagă că vor sta acolo mult  şi bine… Românii rezistau îndemnurilor germane, argumentând că au fost aliaţi şi că, după ce s-a încheiat pacea, americanii „care au zis că vor face şi vor drege „… nu-i vor lăsa pe comunişti să-şi facă de cap.

<< în noaptea de după Rusalii se aud bătăi cu patul armei în uşă. Am fugit cu soţia în fundul grădinii numai în cămaşă de noapte, am stat ascunşi între tulpinele de mac, miliţianul a  trecut pe lângă noi, fără să ne vadă, spre ziuă ne-am strecurat pe lângă duzi şi am pătruns în casă. Soldaţii au forţat geamul cu baioneta şi au deschis uşa. Un securist ne-a ordonat să ne facem bagajul. Ne-am luat calul şi căruţa. În gară am vazut un om împuşcat în fălci, era Gheorghe Vitruc, tatăl a patru fete. Aşa împuşcat l-au suit în vagonul de marfă ; >>(Vasile Rotaru-fragment Op. cit.)

In acele câteva clipe ale deportării s-a ales praful şi pulberea de agoniseala zecilor de mii de familii, a trei-patru generaţii. Miliţienii şi securiştii zvoneau că vor venii în Bărăgan colonişti coreeni. Gospodarii erau consideraţi << duşmani ai poporului>> şi aveau drept să ia cu ei doar o bocceluţă cu haine. Faptul că un localnic a fost cuprins de milă pentru copilul avocatului Nicolescu din Turnu Severin, rugând autorităţile să-l crească el alături de ceilalţi cinci copii ai lui , a fost ameninţat şi alungat iar pe avocat l-au interogat în patru ani şi şase luni  de patruzeci şi trei de ori.

Singura vină a deportaţilor a fost că au muncit şi au trudit toată viaţa pentru mai binele copiilor lor.

Minciuna comuniştilor a continuat de la coloniştii coreeni la agenţii Titoişti. Din cauza mizeriei şi a condiţiilor inumane a izbucnit o epidemie de tifos exantematic. Toţi tremurau ca plopul, de febră.Curgeau apele pe deportaţi ca pâraiele învolburate. Tifosul este o boală criminală, care  îţi roade intestinele… Nu poţi mânca nimic, doar câteva linguri de ceai…

Câţiva au riscat şi au mâncat  câte un biscuite… Au murit imediat… S-a aflat de epidemie şi a venit o comisie sanitară de la Galaţi. Surorile erau de părere să nu se intervină, să nu-i trateze, să-i lase să moară.De ce ?

Ciuma roşie a deportat toată categoriile de vârstă: de la pruncii de sân până la bunicii nonagenari, de la fetiţele zglobii până la bunicele cu vârsta de aur, de la  bărbaţii de cremene până la cei suferinzi şi mutilaţi.Trăiau în bordeie, în arşiţă, în geruri, în ploi năprasnice şi în zăpezi uriaşe, cu copilăria frântă, cu tinereţea amputată şi cu bătrâneţea în cârjă.

<< A fost adusă şi familia Tincu, el , Nicolae nevăzător şi ea, Maria, anchilozată. Au rămas aşa sub cerul liber,ea a murit cu bruma pe ea, încârcită pe o canapea în câmp…>>(Vasile Rotaru-fragmente din Op. cit )

După expirarea deportării bucovinenii şi basarabenii nu au avut voie să se întoarcă în localităţile lor. Ei au rămas până în 1960 în Bărăgan.

<< Biserica o ţineam prin case, de la unul la altul… Toţi eram cantori, toată lumea cânta şi se ruga din suflet, doar ne scapă Dumnezeu din necazuri.>> ( Gheorghe Fiat- fragment Op. cit )  

Deportaţii din Banat şi o parte din Oltenia aduşi în Bărăgan au fost în jur de

150 000 de oameni conform celor relatate de  Stoenel Ilie –comuna Dalboşeţi, dar şi a altor mulţi martori oculari .

 

EPILOG 

Trenul de Timişoara.

La două decenii după deportare în Gara de Nord a Capitalei, trei bărbaţi, unul mai în vârstă şi ceilalţi în jur de treizeci de ani, aşteaptă în faţa scărilor vagonului, purtând în spate nişte rucsacuri, burduşite, din acelea verzi cum le au pădurarii sau vânătorii. Se strecoară pe culoar uitându-se când la tichete când la plăcuţele emailate ce indică locul în compartimente. În sfârşit, se opresc, trag de uşa culisantă, dau bună ziua celor din năuntru, îşi scot povara din spinare şi o plasează cu gesturi meticuloase în plasa din sfoară de deasupra. Se aşează pe banchetă şi se învelesc în muţenie, până aproape de Băile Herculane, unde intenţionează să coboare.La întrebarea unui călător dacă au de gând să meargă la staţiune, unul dintre tineri se întoarce în timp ce-şi potriveşte pe umeri curelele rucsacului şi îi spune:  

<< Îi aducem pe ai noştri din Bărăgan ! Le-am spălat oasele cu vin şi acum Îi aducem acasă >>

Pentru Ei, care sunt şi AI NOSTRI , ruga noastră să se îndrepte în Zi Sfântă de Rusalii  spre veşnica lor pomenire şi izbăvire întru  Mântuirea lor şi a noastră !

Rugăciunea noastră să se înalţe fierbinte MÂNGÂIETORULUI  pentru ca drama deportărilor să nu o mai parcurgă nimeni, niciodată !

GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Decembrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: