Tema Eminescu trece prin viata noastra ca o coloana fara sfarsit, care ne ridica mereu, trece ca o apa vertebrala, fertilizand, precum apa racoroasa a Crisului Repede imbogateste malurile Oradiei, facandu-l orasul marii noastre iubiri. Daca adaugam, la determinarea generala a unitatii de neam prin Eminescu, tot mai evidenta in vremuri da faramitare si lupta politica diurna, dar fara orizont, precum in Romania de azi, elementele de geografie literara si culturala, care-l leaga special de Oradea, putem sa spunem ca municipiului acesta ii este deopotriva frate si fiu, caci a trait cu Eminescu si are o celebritate, care descinde din aceasta. Familia mare, in care s-a nascut si a crescut asemenra inrudire si coabitare, a fost revista lui Iosif Vulcan, cu nume predestinat pentru a aduna in paginile ei cele mai ilustre semnaturi ale literaturii romane clasice.

Am sentimentul justificat, ca prin tot ce a facut Iosif Vulcan, pornit din Holodul Bihorului, prin tot ce a izbutit, mult, revista sa cu nume matern, “Familia”(1865 – 1906) , a decis pentru multe secole, pentru totdeauna, destinul cultural al marginii noastre de tara, specificul cultural al Oradiei, ba chiar mai incolo, pentru romanii de dincolo de granita. Cu deosebire, fata de alte puncte de vedere, ca imi apare mai important nivelul si felul in care, in 1883-1884, se inchee colaborarea antuma a lui Eminescu la “Familia”, fata de imprejurarile in care au avut loc debutul si botezul literar din anul 1866. Sa recapitulam. Mai intai ca debutul este un fapt intamplator, inteles si modelat diferit in istoria literara, in functie de criteriile sub care e perceput la un moment dat. De aceea, in mod frecvent, mai ales in seama marilor scriitori, se pun mai multe debuturi. In cazul lui Eminescu exista debutul din brosura encomiastica “Lacramioarele invataceilor gimnasiasti den Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul rapausat intr’a 12/24 ianuarie 1866” , aparuta la finele lui ianuarie, sau inceputul lui februarie a aceluiasi an. Probabil, nu vom sti cu exactitate ziua aparitiei acestei carticele de

jale, dar e cert ca, s-a produs inainte de 25 februarie/9martie, cand in “Familia” apare poezia “De-as avea” , semnata de Mihaiu Eminescu, completata de un asterisc cu trimitere in subsolul paginii, la urmatoarea nota a lui Iosif Vulcan: “Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele sale incercari poetice, trimise noua, ne-a surprins placut”.

Prin urmare, a existat un debut la Cernauti, in placheta amintita, unde viitorul poet publica poezia “La mormantul lui Aron Pumnul” , sub semnatura M. Eminovici privatist, adica elev particular, cum se gasea atunci in acel loc. A urmat la cateva zile ceea ce era pe drum, intaia aparitie din “Familia”, care corespunde debutului intr-o revista de circulatie si notorietate, sub numele fast, care-l va propulsa catre recunoasterea nationala si universala. Iata ce spune chiar Iosif Vulcan despre intamplarea acestui botez literar, de cea mai mare celebritate in literatura

romana, al carui nas s-a pomenit: “inainte cu douazeci de ani in o dimineata de februarie a anului 1866, redactiunea noastra primi o epistola din Bucovina. Epistola continea poezii, primele incercari ale unui tanar care se subsemna Mihail Eminovici. Comitiva poeziilor ne mai spunea ca autorul lor este de numai 16 ani. Farmecul gingas al poeziilor, considerand si etatea tanara a autorului ne indica un talent adevarat, care avea un viitor frumos in literatura romana. De aceea publicaram cu placere acele inspiratiuni juvenile, prima aparu in nr. 6 al Familiei

din anul acela. Redactorul insa isi permise o mica schimbare. Numele Eminovici nu-i suna bine… romaniza dara numele, modificand terminatiunea si astfel poeziile acele aparura in foaia noastra sub numele E m i n e s c u. Autorul n-a protestat, ba a adoptat insusi acest nume si semna apoi asa toate poeziile si scrierile sale in viitor. Astfel fu introdus numele E m i n e s c u in literatura noastra, scriitorul acestor sire i-a fost nasul…”

Evident mandru de descoperirea si solutia sa, Iosif Vulcan continua marturisirea: “De atunci o trecut un timp indelungat. In intervalul acesta sperantele noastre, care ne indemnara sa publicam primele acorduri ale lirei tanarului incepator, se realizeaza… Cu bucurie vedem aceasta, caci Familia a fost cuibul de unde a iesit acest talent mare, noi l-am prezentat pentru prima data publicului, cu cea mai mare placere venim dar sa-i aducem tributul stimei, punand in fruntea acestui numar portretul sau”.

Totusi, in istoria literara, de la George Calinescu la Lucian Drimba, si-a facut loc parerea ca la mijloc a fost un joc al intamplarii, deoarece Iosif Vulcan publica lesne orice nume nou, facand o investitie in speranta descoperirii vreunui talent literar. Deci meritul lui scade, iar acela al Providentei creste. Fie si asa, ramane destul pentru ca Iosif Vulcan sa fie indreptatit in satisfactia sa paterna. Dar, cu timpul, la problema transarii debutului au aparut criterii noi. Nu intamplator fiind pe scena Casei de cultura din Marghita, joi, 27 martie 1986, la o intalnire cu

publicul, Marin Sorescu incepea astfel: “Cand Eminescu debuta la Convorbiri literare…”, spre uimirea atator tineri din sala, care invatasera, cu mandrie, ca poetul a debutat la “Familia”… Nu era ceva nou, deoarece punctul acela de vedere promovat forte de Al.Piru si de altii, isi facuse bine loc, adica se socotea debut intaia publicare a unei creatii, care certifica identitatea si maturitatea stilistica a unui poet mare, abandonarea modelelor si gasirea drumului propriu. Debutul stilistic ! Acesta, in adevar se produce cu primul poem din “Convorbiri literare” aprilie 1870 (“Venere si Madona”), urmand unei serii de 12 poezii, publicate pana atunci exclusiv din “Familia”, intre anii 1866-1869. Au urmat: “Epigonii” in august 1870, “Mortua est”, martie 1871, “Noaptea” si “Inger de paza”, iunie 1871, poeme in care trecerea de la Alecsandri si Bolintineanu, caracteristica poeziilor din “Familia”, e savarsita, iar directia critica din “Junii corupti”, poezie a perioadei “Familia”, din ianuarie 1869, este deja profund complementata si supusa acelei contemplatii, care va incarca, de acum, cu o grea lumina, toata opera si viata lui

Eminescu.

Asadar, Marin Sorescu avea dreptate sa vorbeasca de un nou Eminescu, acela din paginile revistei “Convorbiri literare”, din anul 1870-1871, deplin, insa, accentuam si noi, ca si altii, pregatit si incercat in leaganul primitor al “Familiei”.

Daca putem vorbi de procesualitatea complexa a debutului unui mare scriitor, unde fiecare pas isi are rostul, cu atat mai mult primii pasi, in care invata mersul si cum sa se ridice in picioare, nu se poate segmenta prea mult botezul, caci am putea ajunge la parerea exagerata, ca, in unele sectoare ale operei, Eminescu a debutat numai postum, sau ca are pagini de manuscris, cu care inca nu a debutat, deoarece editia critica nu este absolut integrala. De aceea afirmam si noi, inmod justificat, rolul “Familiei” de gineceu al lui Eminescu, in anii 1866-1869, la care poetul a ajuns dintr-o fericita intamplare, in care decizia receptoare a fost de partea lui Iosif Vulcan. Dar mi se pare cu mult mai valoric momentul de constiinta reciproca, din 1883, cand Eminescu, in deplinatatea puterii sale de creatie, opteaza de la nivelul respectiv, pentru a inmana lui Iosif Vulcan sapte poezii, ca sa fie publicate in revista nasterii sale, “Familia”. Sunt intre cele mai frumoase poezii eminesciene, un veritabil cantec de lebada, daca avem in vedere ceea ce va urma in vara acelui an, nefast in biografia poetului. Realitatea ca “Familia” de la Oradea a fost acceptata chiar de catre Eminescu, pentru reluarea colaborarii si publicarea unor poeme din cea mai buna perioada a sa, care se inchee magistral cu “Scrisorile” si “Luceafarul”, imi pare mai relevanta decat intamplarea debutului din 1866, care ramane romantica.

Gestul lui Eminescu, facut in casa lui Titu Maiorescu din Bucuresti, in martie 1883, este echivalentul unui inscris de calitate pentru intreaga durata, nu numai pentru recunoasterea debutului, ci pentru intreaga durata a revistei lui Vulcan, pe care Eminescu a parcurs-o mereu, caci o citeaza de numeroase ori in articolele sale, din presa de la Iasi si Bucuresti, cu informatii si pasaje, a caror sursa o spune.

Cele sapte poeme sunt urmatoarele, si, oricine le vede, inteleg pozitia lor in varful de curba al creatiei eminesciene: “S-a dus amorul”, “Cand amintirea…”, “De acuma…”/(Adio), “Ce e amorul” , “Pe langa plopii fara sot “ , “Si daca “, “Din noaptea”.

Iosif Vulcan le-a publicat treptat, primele sase in 1883, ultima in 1884, dar, mai mult, vazand si intelegand situatia poetului, i-a trimis un onorar, evident din proprie initiativa. Ceea ce i-a adus din partea autorului multumiri si marturisiri, ce ne pot parea azi surprinzatoare, desi nu sub toate punctele, caci unele se potrivesc cu noile practici ale zilelor noastre: 

“Mult stimate domnule si amice,

Multamesc pentru onorariul trimis, cel dintii pentru lucrari literare, pe care l-am primit vreodata-n viata. In Romania domneste demagogia si in politica si in literatura. Precum omul onest ramane aici necunoscut in viata publica, astfel talentul adevarat e inecat de buruiana rea a mediocritatilor, a acelei scoale, care crede a putea inlocui talentul prin impertinenta si prin

admiratia reciproca.

Iarta-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur ca a fost pentru mine o rara mangaiere de a ma vedea remunerat dintr-un colt atat de departat al Romaniei, din Oradea Mare, cand in tara mea proprie nu voi ajunge nicicand sa insemnez ceva, exceptie facand cercul restrans al catorva amici. S-apoi, sa nu fiu pesimist !” 

Acesta a fost momentul de maxima atingere si comuniune dintre Mihai Eminescu si Iosif Vulcan, fundamental dramatic; in comparatie cu cel festiv din 1866. Este limpede ca, la 1883, in situatia grea in care se afla scriitorul la Bucuresti, coplesit psihic de munca excesiva si incepand sa aiba obsesia lipsurilor materiale, pe care le va acuza tot mai mult, surpriza de la Oradea i-areapropiat revista “Familia”, ca o oaza de lumina, calitate si dreptate, de care s-a simtit colegial si parinteste aparat. De atunci, pana acum si pentru totdeauna, Oradea-Mare inceteaza de a mai avea un complex provincial in literatura romana, seriile ulterioare ale revistei “Familia” (1926-1929, 1934-1940, 1940-1944, 1965 si pana la zi), redactorii ei, oameni de marginie, capabili de dialog si de miscare a valorilor, viata culturala bogata a municipiului, toate probeaza suficient efectul Eminescu asupra acestei parti de tara, ca un zeu al nostru. Iosif Vulcan, caruia se cuvine sa-i fim cunoscatori si recunoscatori pentru axiologia exemplara a demersurilor sale, a fost bucuros de succesul initiativei, iar scrisoarea primita de la Eminescu o socotea: “una din suvenirile mele cele mai pretioase” si “titlul meu de fala”. Faptele vorbesc de la sine.

In incheierea acestor randuri, pentru a da si dimensiunea de ansamblu a prezentei operei eminesciene in prima serie a revistei “Familia”, consemnam ca au fost publicate de catre Iosif Vulcan 19 poezii antume, in premiera, alte 11 poezii in reluare, 18 poezii postume, traducerea nuvelei “Lantul de aur”, dupa scriitorul suedez Onkel Adam, prin intermediar german(1866), proza “La aniversara” (1870, reluata si in 1890, respectiv amplul articol “Repertoriul nostru teatral” (1870, reluat si in 1899). Sunt in revista peste 250 de stiri, anunturi, articole, amintiri si evocari despre Eminescu, incat “Familia” lui Iosif Vulcan se constituie ca una dintre publicatiile romanesti din fata, care au urmarit cu cea mai mare atentie traseul si destinul eminescian. Se poate spune ca Iosif Vulcan a fost nas cu adevarat, ardelean, care si-a indeplinit cu fidelitate indatoririle, facand din finul sau literar un subiect obisnuit si drag al casei.

Pentru amanunte bibliografice, indrumam a se vedea cartea “Eminescu la Familia”, de prof.dr. Lucian Drimba, Oradea, 1974, unde subiectul este tratat si lamurit analitic si in sinteza.

Concluziv, Iosif Vulcan a publicat in premiera, sau in reluare, o antologie de revista a operei eminesciene, care se suprapune, cu inceputurile, respectiv cu cea mai valoroasa parte a poeziilor de maturitate ale scriitorului nostru national. Serviciile, pe care revista “Familia” le-a adus astfel pentru raspandirea si imbratisarea lui Eminescu printre cititori, in special printre cei din Austro-Ungaria, mai lipsiti de surse tiparite, sunt nepieritoare. Razele de lumina a acestei diseminari de limba romaneasca frumoasa au iradiat din Oradea si au fost active si stabile, in forme noi, pana in zilele noastre. Iata de ce legatura dintre Eminescu si revista de la Oradea a fost si ramane cea mai frumoasa, durabila si activa traditie literara la marginea de vest a pamantului romanesc.

Dr. CONSTANTIN MALINAS

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: