Cu o „Intemeiere Intru Cuvant” de Justinian Chira, Episcopul Maramuresului si Satmarului Nicolae Steinhardt, dupa ce a intrat in Manastirea „Sf.Ana” – Rohia si a imbracat haina renuntarii si a daruirii totale, venind la mine m-a intrebat: Mai am voie sa scriu ? La aceste cuvinte i-am raspuns : Pana acuma ai scris din propriul indemn. De acum inainte, Parinte Nicolae, nu numai ca ai voie sa scrii, ci mai mult, primesti ascultarea ca sa scrii si sa publici de sute si mii de ori mai mult.

Si ce ati vrea sa scriu ? – m-a intrebat in continuare.

Sa scrii tot ce te va inspira Dumnezeu, i-am raspuns. Scrie fara frica, fara retinere, nu ingropa talantul. Ce si cum sa scrii, dumneata stii. Si sunt sigur ca vei scrie numai ce trebuie omului de azi, oamenilor in general, risipind intunericul in care ne aflam. Monahul Nicolae Delarohia a scris si a vorbit mult credinciosilor, care se adunau in duminici si sarbatori acolo in acel miraculos loc din Maramures. Atmosfera acestui loc l-a transfigurat, l-a transformat intr-un adevarat apostol, intr-un credincios desavarsit, intr-un filosof real, care nu este numai al cuvantului, ci si al faptei, al trairilor spirituale, pe care nu le cunoaste decat cel care are indrazneala sa se lepede de sine si sa imbrace haina pe care odinioara au purtat-o marii eroi ai vietii spirituale.

Dupa ce a imbracat haina de monah ortodox, tot ce a scris si a publicat Parintele Nicolae Steinhardt (in proza teologica ori literara) poarta amprenta autenticului, intemeiat pe Cuvantul revelat de Dumnezeu. Iar aceste pagini de lumina cuprinse in aceasta carte sunt rodul binecuvantat al ascultarii. Al ascultarii de Dumnezeu in primul rand. De aceea cuvintele acestea sunt purtatoare de lumina si de har. Ele vor revarsa bucurie si pace in multe suflete care incearca sa se regaseasca pe sine si sa regaseasca drumul spre scopul suptem al existentei, care este Dumnezeu.

Fiecare pagina din aceasta carte poarta un mesaj si o binecuvantare pentru ca a fost scrisa de un om cu inima curata, care L-a gasit pe Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru al tuturor „. (Justinian Chira – Episcopul Maramuresului si Satmarului)

O VORBA BUNA

Hristos e pe Cruce, gol. Pe cap, o cununa de spini, piroane,strapungandu-I gleznele si incheieturile mainilor. Il tintuiesc pe lemn, trupul e plin de sange si vanatai, secreteaza numaisudoare si geamatul surd al carnii robite. A fost palmuit, scuipat, imbrancit, lovit, batjocorit, a urcat calvarul si nu o singura data a cazut sub povara uneltei de chin. Acum asteapta agonia si moartea rusinoasa, inceata, atroce, sub dublul semn al batjocurii si al blestemului. Il inconjoara, pe maidanul imputit de pe dambul din periferia orasului, numai oameni ostili si un anume numar de curiosi indiferenti, obisnuiti amatori de executii capitale si de cruzimi publice.

La dreapta si la stanga Lui alte doua cruci, fiecare cu prada ei, doi talhari, doi ucigasi – doiinfractori de drept comun, ca sa fie obida si mai usturatoare. E ora amiezii, soarele dogoreste, setea – esenta a modului acestuia de nimicire – a inceput sa se manifeste si totul nu-i decat netrebnicie, infrangere, deznadejde, durere, istovire.

Ca si cum n-ar fi de ajuns, iata ca trec scribii, carturarii, fariseii, saducheii, irodienii, batrani, toata sleahta castigatorilor. Si toti isi clatina intelepteste capatanile incaruntite, compatimitor si ironic Il sfideaza, Il iau in ras, Il poftesc sa coboare de pe Cruce si sa-i convinga. Ei, pasa-mi-te, doar atata asteapta: Sa vada si sa creada.

Ba talharul din stanga Il apostrofeaza si el, Il provoaca, Il ia peste picior, Il insulta. Cel din dreapta insa nu; cel din dreapta, desi rastignit si in chinuri si-n cumplita asteptare si el, gaseste ragazul si puterea de a-l certa pe cel uracios si mai afla si altruismul si marinimia si nobletea de a rosti cuvinte blajine si cuviincioase vecinului sau. Nu-L poate ajuta cu nimic, nu-L poate desfereca si scoate de pe Cruce, cu nimic nu-I poate schimba groaznica situatie, nu-I poate usura pedeapsa, nu-I poate scurta agonia, nu poate interveni in implacabila desfasurare a scenariului rastignirii.

Nimic nu poate face. Nimic decat indura si el chinul pana la capatul noptii.

Si totusi, asa netrebnic si neputincios cum inca sufla, ce-i este dat sa auda: „Astazi vei fi cu Mine in rai”. De ce aceasta extraordinara si intru totul minunata fagaduinta ? De ce oare sa fie el – vinovatul, pe buna dreptate osanditul, el cel fara de putere si mijloace de lecuire -, de ce sa-i fie dat lui a intra in rai, deodata cu Stapanul, in vreme ce dreptul Noe, patriarhul Avraam (receptorul Fagaduintei), Moise, (transmitatorul Legii), proorocul Isaia( vestitorul venirii in trup a Izbavitorului), imparatul David, proorocii toti si toti dreptii din vechime si toti filosofii in care S-a salasluit partial Duhul Sfant si Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan mai lancezesc inca in iad ? De ce aceasta neasemuita cinste, acest har peste har, de ce aceasta imediatitate ? Astazi ! Caracterul cu totul uluitor al rasplatei cum se explica ? Din ce provine ? Astazi, cu Mine, in rai ! E in aceste cuvinte o urgenta, un elan, o plinatate, un clocot care nu poate starni decat uimirea.

Unii au cautat sa inteleaga referindu-se la calitatea de coleg de suferinta cu Domnul a talharului celui bun. Da. El s-a invrednicit de onoarea fara seaman de a fi supus aceleiasi osande ca si Hristossi de a se afla la cativa pasi de Sfanta Cruce in ultimele clipe ale vietii. Da. E firesc ca Domnul sa fi nutrit simtaminte de mila, simpatie si bunavointa fata de un tovaras de patimire.

Altii invoca demnitatea omului, tinuta sa resemnata si cuviinta in relatie cu Hristos, spre deosebire de racnetele si hula celuilalt. Da. Este si aici o doza de adevar si logica.

Dar nu acestea mi se par a fi explicatiile adevarate. Esential mi se pare altceva, o fapta (o atitudine mai bine zis) parca menita a fi lesne trecuta cu vederea si hotaratoare: Talharul n-a putut face nimic, dar a putut imblanzi si indulci atmosfera aceea sufocanta, doldora numai de amoniac, de rautate, de fatarnicie si venin. L-a mangaiat anume pe Rastignitul nevinovat cu o vorba buna !

Da, sintagma aceasta simpla, batraneasca, locutiunea aceasta sumara specifica graiului taranesc ancestral constituie explicatia cea mai plauzibila a fagaduintei facute de Domnul, a plinatatii, imediatitatii si urgentei ei. O vorba buna – si a fost deajuns ! Ca un balsam tamaduitor, ca leac absolut, un orvietan, un miracol. Acele cateva cuvinte de respect, de afectiune, de luare de aparare, de incredere, de compatimire au schimbat dintr-o data totul si au prefacut sinistrul maidan, imunda Golgota, spatiu otravit de nedreptate, cruzime si razbunare in colt de omenie, in anticamera de paradis. Astazi cu Mine in rai: Pentru ca si tu acum, in acest pustiu(acest waste land, il va numi candva robul Meu T.S.Eliot) al urgiei si vicleniei ai introdus o picatura de roua. Pentru ca, trecand peste propria-ti napasta, M-ai vazut, M-ai intuit, M-ai recunoscut si n-ai sovait sa-Mi iei apararea, sa Mi te inchini, sa-Mi spui vorbe care Mi-au mers la suflet si Mi-au strecurat miere in inima, facandu-te cu adevarat partas al patimilor Mele. N-ai ramas inchis in tine, incuiat in durerile tale, izolat in prea firescul tau egocentrism de om fara speranta. Nu te-ai plans pe tine, M-ai tanguit pe Mine. Ai dibuit si ragazul si bunatatea si gingasia sufleteasca de a incerca sa consolezi si sa alini pe un altul. Cu o biata vorba buna tu ai prefacut Golgota aceasta si toate clatinarile astea din cap si toate

„hu-urile” lor, toata aceasta odioasa tarasenie si locul acesta spurcat in gradina. Ca si pacatoasa, M-ai miruit cu mirul de mare pret al milei si luarii aminte la necazul aproapelui tau. Mi-ai dat sa beau – la figurat, insa nu mai putin intend – paharul acela de apa rece despre care am spus ca nu va ramane nerasplatit.

Asa si noi. Asa si noi se cade sa urmam pilda lui Dismas si sa pricepem ce pret poate dobandi in unele imprejurari o vorba buna. Aur si argint sa dam nu avem, nici obiecte, nici marfuri, nici un ajutor efectiv oarecare. Inseamna ca suntem sortiti a nu face nimic, a sta tepeni, reci, nepasatori, absenti cu duhul, de gheata si de piatra ? Surzi, orbi, cu gandurile aiurea ? Departe, ratacind pe meleaguri ale singuratatii in sine invartosata ?

Ceva, oricand si oriunde, in ciuda imprejurarilor celor mai neprielnice si mai adverse, ne ramane de facut : Napastuitului din preajma noastra ii putem spune o vorba buna. Actul acesta gratuit si neeficace(din punct de vedere practic), „surplusul” acesta, inutilitatea aceasta nu reprezinta o vorba goala, ci buna. Vorba cea buna a talharului din dreapta inmiresmeaza aerul vitriolat al Golgotei si aidoma adierii line care, pe Horeb, i-a vestit lui Ilie apropierea Atotputernicului, salasluieste pace si dulceata in sufletul omenesc al Mantuitorului.

Constantin Noica a scos in evidenta comorile filosofice ale rostirii romanesti. Expresia,o vorba buna, ne poate fi calauza intru intelegerea fondului duhovnicesc al graiului nostru. Recursul acesta ne ramane de-a pururi la dispozitie : Cu o vorba buna putem roura sufletul cel mai pustiit al unui semen al nostru. Sa nu pierdem, cand ni se ofera, prilejul de a sterge sudoarea de pe fata oropsitului, ca milostivnica Veronica ori de a indulci sufletul unui rastignit printr-un cuvant bun de mangaiere si partasie, asisderea talharului celui bun”.

Prezentare: scriitor, IOAN MICLAU – AUSTRALIA

Bibliografie: Cartea, „Daruind vei dobandi” –N.Steinhardt, 1992,

Capitol ” O vorba buna„, pag.143/145

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Decembrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: