Putine popoare au dat lumii atatia scriitori de seama cum a dat poporul roman. Valori de adevarata rezonanta mondiala. Faptul acesta l-a facut probabil pe renumitul critic si poet francez Alain Bosquet sa afirma ca, indata ce se intampla ceva important in literatura franceza, cauta sa vada daca nu se petrecuse ceva mai inainte in literatura romana. Eugen Ionescu, il numea pe Urmuz un suprarealist „avant la lettre”. Tristan Tzara este considerat parintele dadaismului, iar Eugen Ionescu fondatorul teatrului absurd. Cunoscutul filosof francez Gilles Deleuze a scris in 1977: „cel mai mare poet francez este un roman: Gherasim Luca”. Bucovineanul Paul Celan este unanim apreciat ca cel mai mare poet modern de limba germana.

Toti acesti scriitori de origine romana au contribuit la revolutionarea si innoirea simtirii si expresiei literare si poetice nu numai romanesti, ci si universale Atunci cum sa explicam fenomenul ca nici un scriitor roman pana in prezent n-a obtinut premiul Nobel pentru literatura ? Parerea mea este ca am avut intre cele doua razboaie cel putin doi scriitori care au meritat acest premiu: Lucian Blaga si Liviu Rebreanu. Nu sunt vinovati suedezii ca nu l-au obtinut.

Blaga a fost propus la premiul Nobel in 1956 dar cum sa i se acorde acest premiu cand nici o poezie nu i-a fost tradusa in limba suedeza si nici in alte limbi de circulatie, iar poetul traia „mut ca o lebada in patria sa”. Poeziile lui Blaga au aparut in limba suedeza abia in 1995 in traducerea mea.

Si Liviu Rebreanu a fost propus la premiul Nobel, dar citindu-i Jurnalul m-am ingrozit vazand cat de dusmanit si de barfit a fost el in Romania de catre confratii lui. Au mai fost propusi si Nichita Stanescu si Marin Sorescu, amandoi tradusi de mine, dar numai intrigi, barfe si festeliri despre ei au ajuns la academia Suedeza.

Cioran, Ionescu, Eliade sunt emblematici pentru universalitatea culturii noastre. Insa o lunga perioada in anii `50 si `60 ei erau aspru atacati in Romania ca elemente decadente, dusmanoase si fasciste. Am fost primul care l-a lansat pe Cioran in Suedia, scriind despre opera lui un amplu eseu si traducandu-i doua carti: Silogismele amaraciunii si Istorie si Utopie. Am fost rugat de doua personalitati Suedeze, una de la Academie si cealalta din conducerea Institutului Suedez sa „testez” daca ar accepta premiul Nobel. N-a acceptat. Am pus-o atunci pe seama legamantului de a nu accepta nici un fel de onoruri literare. Acum constat ca i-a fost teama. Voia sa evite reeditarea cazului Vintila Horea cu premiul Goncourt din 1961. Dar probabil, si evitarea atacurilor dupa moartea lui.

In 1996 a aparut in suedeza in traducerea mea, romanul Vinatoarea Regala de Dumitru Radu Popescu. A fost foarte laudata si declarata de marea critica suedeza drept capodopera. Am publicat in revista „Romania Literara” din 28 aug. 1996 cateva extrase din aceste cronici. Deja in numarul urmator al revistei, Ioana Parvulescu l-a minimalizat pe o pagina intreaga si ca scriitor, si ca personalitate.

Atunci intreb cine sa se ocupe de cunoasterea si de afirmarea noastra in lume, daca noi ne „mincam unii pe altii”? Noua romanilor nu numai ca nu ne pasa de o astfel de afirmare, dar incercam cu toate mijloacele sa o impiedicam si sa-i ponegrim pe vei ce o fac, lipindu-le fel de fel de epitete si etichete degradante. Iar Statul roman se vaita ca n-are bani pentru astfel de „lucruri”. Politicienii romani intra in politica sa-si faca „plinul”. Eu intrand in cultura si literatura romana, mi-am facut „golul”.

Care este cauza acestei stari dureroase a culturii si literaturii noastre ? Sa fie numai invidia ? Sa moara capra vecinului ? Sa fie dintr-o cauza si mai profunda, dintr-o trasatura a caracterului romanesc. Sa fie o boala genetica ? Noua romanilor ne lipseste sentimentul actului obstesc. Noi daca nu reusim sa ne impunem prin cinste si adevar, atunci mintim. Neacordandu-i-se premiul Nobel lui Lucian Blaga, am incercat cu fel de fel de aiureli si minciuni sa ne magulim ca s-ar fi aflat printre ultimii cinci candidati si l-am facut si pe el sa creada aceasta, dupa cum reiese din romanul sau Luntrea lui Caron. Adevarul este ca nici n-a fost luat in considerare. Eu am stiut asta inca din 1978, de la scriitorul Artur Lundkvist, care mi-a fost prieten foarte apropiat. Dar n-am fost crezut cand am spus asta. Mult m-am bucurat cand am citit studiul profesorului si criticului Ion Balu: „Lucian Blaga si premiul Nobel” publicat in revista „Contemporanul” din iulie 2003, in care s-a confirmat acest adevar.

Noi trebuie sa intelegem ca literatura unei limbi de circulatie mai redusa nu poate fi lansata si cunoscuta in lume fara sacrificii si fara traduceri. Operele bune, interesante, de inalta valoare au nevoie de traduceri reusite si de reclama eficienta si la timp, tocmai de a se impune in constiinta cititorilor de pretutindeni. In aceasta consta marele rol al traducatorilor. Traducatorul face trecerea unui scriitor national la scriitor international. Un alt aspect important este sincronizarea traducerilor. Nu este tot una daca un scriitor este tradus in timpul vietii sau abia dupa moarte, cum a fost cazul cu Eminescu, Blaga, Bacovia, Gellu Naum, etc. Un adevarat scriitor nu apartine numai literaturii propriei sale tari, ci intregii lumi. Dante nu a scris numai pentru italieni, nici Shakespeare numai pentru englezi, nici Goethe numai pentru germani, nici Dostoievski numai pentru rusi, etc. Si Eminescu si Blaga si Rebreanu au scris pentru intreaga lume, numai ca ei nu sunt suficient de cunoscuti in lume. Mare mi-a fost mirarea cand m-am stabilit in Suedia in anul 1964 si am constatat cat de necunoscuta este cultura si literatura noastra acolo. Nici profesorii universitari n-au auzit de Eminescu, acest mare admirator al mitologiei si culturii scandinave si primul scriitor roman care a tradus din literatura suedeza, prin intermediul limbii germane, si aceasta inca la varsta de 16 ani. E vorba de nuvela „Lantul de aur” a lui Onkel Adam, pseudonimul literar al scriitorului Carl Anton Wetterbergh. Este trist, ca primele traduceri, in volum, din poeziile sale sa apara abia in 1989 cu ocazia centenarului mortii sale. Au aparut vreo 18 cronici extrem de laudate. Suedezii au descoperit in el un geniu al poeziei universale.

Insa un roman de la „Europa Libera” m-a atacat pe motivul ca traducandu-l pe Eminescu am facut servicii culturii ceausiste! Doamne miluieste-ne pe noi! Noua ne lipseste sentimentul national sincer si autentic. Noi confundam Adevarul cu Puterea. Iar grupul politic si partidul cu Natiunea. Noi gandim in spirit de partid, de gasca, de clan. Iar cine gandeste astfel imparte pana la urma si cultura in cult si ura, si fac din persoana care apartine partidului si clanului lor un cult, restul fiind transformat in obiect de ura si de discreditare. La noi Valoarea in sine nu conteaza ci doar aderenta la ceva: la partid, la clan, la gasca. Or de la Hegel am putut invata un adevar, acela ca sensul mai adanc al vietii sociale, nationale si istorice este realizarea constiintei. Numai asa se poate crea o cultura universala.

Precum exista o gratie cereasca, asa exista si o gratie pamanteasca pe care numai noi insine ne-o putem da, a scris undeva Cioran. Si tot din istorie stim ca puterea unui ins, a unui grup politic, clan exercitata dintr-un impuls egocentrist si trufas, ignorand interesul natiunii, societatii si tarii, ba chiar impotrivindu-se acestora, deterioreaza si atrofiaza mecanismul national, social si individual, naste suspiciuni, nelinisti si durere, izoleaza si marginizeaza omul adevarat si devotat bunului obstesc. Iata de ce intotdeauna a fost greu in Romania pentru genii, pentru creatorii care au dorit sa se ridice la universalitate.

Nu este intamplator ca mari personalitati romanesti au trait si creat in exil. Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Tristian Tzara, Pallade, Coanda, Brancusi, Enescu, Paul Celan, Celibidache si multi altii. Iar cele ramase in tara daca au rezistat stricaciunii si coruptiei si-au platit pretul creatiei fie cu inchisoarea si sanatatea, fie chiar cu viata: Eminescu, Caragiale, Iorga, Vulcanescu, Noica, Blaga si altii.

Mie mi-a fost rusine ca numai eu sa fiu scriitor suedez si sa nu-i fac si pe Eminescu, Blaga, Bacovia si inca vreo 200 de poeti si vreo 30 de prozatori publicati in antologii si vreo 25 de publicatii in carti separate: piscurile liricii, prozei si gandirii romanesti.

Trebuie sa ne eliberam de mentalitatea noastra de apa statuta in care canta brotaceii invidiei, barfei, suspiciunii, ai vrajbei si urii, ai minciunii si coruptiei. Cu o astfel de mentalitate nu este intamplator ca tara noastra este singura din Europa impartita in doua: Romania si Republica Moldova si amandoua cele mai sarace din Europa cu o cultura si o literatura atat de putin cunoscute in lume. Sarace ca tari. Dar cu unii indivizi printre cei mai bogati din Europa. Si aceasta este un fel de cultura romaneasca.

(Convorbiri Literare – Octombrie 2006, Nr.10 (130) – IASI – pag.41/42)

ION MILOS – Suedia


Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
August 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: