În dialogurile pe care le-am avut cu Artur Silvestri (Cotidianul Mistic) am atins de câteva ori subiectul „creaţiei“ şi pe cel al „inspiraţiei“ cu procesele cerebro-fisio-psihologice legate de ele, dar nu am dezvoltat această temă în nici un sens. Şi nu am facut-o pentru că de obicei încercările noastre, ale tuturor care ne aventurăm spre explicarea şi elucidarea unor teme care nu sunt pur ştiinţifice, sunt pretenţioase, greoaie şi adeseori banale. Eu consider că adevărata creaţie este un proces cu totul şi cu totul divin, inconştient, pentru că nu are de-a face cu conştiinţa umană şi, deci, prin natura lui, de neînţeles. Adevărata creaţie nu are un scop anume, nu aşteaptă să fie recunoscută sau documentată de unul din produsele banale ale creaţiei, cum de exemplu este fiinţa umană. În limitele spaimei existenţiale, în limitele prostiei şi nemerniciei lui, omul, căruia dintr-un motiv sau altul i s-a îngăduit dreptul gândirii, confundă adevărata creaţie cu încercările lui futile de a egala sau, în concepţia lui săracă, chiar de a depăşi natura, Creatorul. Adevărata creaţie ne pune nouă, celor creaţi, la dispoziţie o diversitate infinită de scenarii inspirative, pe care noi, într-o formă sau alta, le documentăm. Noi nu creăm nebuloasele galaxiilor şi din gheaţă, focul şi gazul lor, Viaţa, cu toate „produsele“ aparţinătoare, cunoscute, iubite, dezbătate şi urâte, care în fond ne caracterizează ca fiinţă umană. Noi nu creăm imensitatea, restul necunoscut, pe care noi abia că acceptăm că există. În speranţa că oricine poate să înţeleagă această simplă idee fundamentală, trec mai departe; atunci ce înseamnă „creaţia umană“ şi ce este „muza“, „starea de inspiraţie“, ce înseamnă în fond aceste noţiuni mistificate, ridicate la nivelul „divinului“? După multe incursiuni în lumea dialogului artistic, după încercări de iluminare sămănistă la faţa locului, după trăirile fizicului şi psihicului personal la diverse surse de „inspiraţie“ şi „învăţământ“, am ajuns la concluzia că „starea de inspiraţie“ este universală, nu doar umană, ci adânc sădită în esenţa tuturor lucrurilor şi fenomenelor. Ea se exprimă şi este înţeleasă de noi, fiinţele umane, doar în formele pe care omul actual le are la îndemână spre descifrarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare, cum ar fi literatura, muzica, artele plastice, seminarii, conversaţii la academie etc., etc. Acest proces nu mai este un fenomen natural (cu toate că mai demult a fost), ci este o convenienţă bine stabilită, cu reguli stricte, care satisfac dorinţele „inchizitorii“ ale unei elite autoalese şi care bineînţeles, ca orice corp dictatoric, este deplasat şi clar negativist din punct de vedere evoluţionist.

Pierzania definitivă a speciei umane

Mi-am pus întrebarea: „inspiraţia“ este oare o stare comună, banală, care fecundează creierul tuturor indivizilor şi singura diferenţa să fie doar aceea că doar unii din noi lasă urme, documentează ca şi „creaţii artistice“ ceea ce le trece prin cap? Da, şi nu, cine ştie! Universul interior al fiecărui individ este extrem de complex şi complicat, având în vedere atât resursele intelectuale, cât şi cele spirituale care sălăşluiesc acest spaţiu dificil, omul. Problema care ar putea duce chiar la pierzania definitivă a speciei umane este discrepanţa între evoluţia rapidă a funcţiilor cerebrale în comparaţie cu cele spirituale. Omul a ajuns să fie mai deştept decât merită şi nu mai înţelege nici lumea înconjurătoare şi nici pe el însuşi nu se mai înţelege. Această confuzie a deschis drumuri noi, ambiţii noi, celor care cred că au resursele necesare (aici includ aşa-numita lume educată, adică şcolită, cu pretenţii intelectuale) să se caţere alături de zeităţi, pe treptele Nemuririi. Viaţa artificială pe care majoritatea omului modern este nevoit să o accepte, pentru că nu are alte alternative, în combinaţie cu spaima dispariţiei definitive, Moartea, cu ajutorul unui creier dictatorial, care încearcă diferite modele de supravieţuire, forţează omul la activităţi care în concepţia lui (sau a creierului dominant), l-ar duce la „nemurire“. În concepţia „intelectualului“, toţi aceia care pot să-şi înscrie numele pe vreo tăbliţă, deci să-i documenteze existenţa, devin nemuritori. Ei de-a pururi vor fi amintiţi şi umanitatea cu respect îşi va înclina fruntea în faţa pulberii lor. De aceea eu acum văd că majoritatea celor care se cred inspiraţi sunt inspiraţi la comandă, inspiraţia lor fiind un act al unei voinţe decisive, pentru că trebuie să creeze şi să creeze cât mai mult, să-şi asigure un loc în „Uniunea Nemuritorilor“. De aceea avem atâta literatură, muzică, pictură şi alte ţesături de exprimare. Până chiar şi cei care produc critică literară sau artistică îşi cer drepturi de creatori, cu toate că ei nu sunt creatori, ci doar parazitează pe alţii care au produs ceva mai autentic, mai personal.

Simbioze de supravieţuire: intelectualii

În orice caz, înainte de a trece mai departe, vreau să-l citez pe Oscar Wilde, care spune: „Arta începe acolo unde imitaţia ia sfârşit“ şi mai afirmă: „Toată arta proastă este rezultatul unor bune intenţii“. Deci, foarte bine s-ar putea ca tot ce se produce să se producă pentru că este necesar. Se îndeplinesc nevoi, se creează bucurii, se nasc societăţi noi, se creează simbioze de supravieţuire intelectuală etc. Eu cred că există „capodopere“ şi alte „opere de artă“, că există genii umane şi pe lângă ele, alţi meseriaşi. Sigur că Talmudul, Biblia, Coranul sau învăţaturile lui Buddha sunt capodopere incontestabile, care nu numai că au supravieţuit criticii umane, dar prin puterea lor au creat subspecii umane care ori vor ajuta omenirea să prospere, ori vor contribui la pieirea definitivă a acestei specii animale. Asta operă, asta vină! Pe lângă aceste măreţii ale omenirii mai există şi altele cu o putere de expresie deosebită şi care prin „impactul“ lor asupra cugetului şi sentimentului uman sunt aproape la nivel cu operele „divine“. Preferaţii mei sunt Homer, da Vinci, Michelangelo, Mozart şi cel care a scris „O mie şi una de nopţi“. Alţi oameni poate că au alţi preferaţi mai neînsemnaţi, dar în general capodoperele se numără pe degetele de la o mână, maximum două. Şi nu are nici o importanţă faptul că atâţia şi atâţia alţii sunt ridicaţi în slăvi de o masă incompetentă şi coruptă de „cunoscători“, de experţi. Aceşti experţi speră că ridicând la rang de capodoperă ceva ce ei descoperă sau comentează, vor fi şi ei la rândul lor, de-a pururea amintiţi ca „primul care…“, „cel mai mare expert cu privire la…“ etc., etc. Aici intervine doar ambiţia prostească de nemurire a aşa-zisului expert. Nu există câteva capodopere şi alte operă de artă, unde intră restul. Nici bun, nici prost, ci doar restul necesar în fond pentru supravieţuirea „egoului uman“. Aşa cum a spus O. Wilde, făcut cu cele mai bune intenţii. Eu nu cred în nemurire, la fel cum nu cred în eternitate aşa cum credem noi că ar fi. Noi, această umanitate, acest Pământ, acest Soare, această galaxie şi acest univers vom dispărea complet şi faptul că încă existăm este doar o neînţelegere între materie şi timp. Toate capodoperele şi tot restul zădărniciei tuturor trufaşilor, ambiţioşilor, talentaţilor şi neghiobilor vor dispărea total, ca şi când nu ar fi existat. Singura dilemă ar fi aceea că totul ar putea să fie un proces reversibil şi deci s-ar putea să ne trezim aşa, după un 10 x n, ani mâzgălind aceleaşi semne, invocând aceleaşi „principii sănătoase“ şi universal valabile! Ce oroare! Cam asta este esenţialul, dar oricine înzestrat cu puţine cunoştinţe de cultură generală, cu răbdare şi mai ales cu dragoste pentru cantitate, poate să scrie un volum de sute sau chiar mii de pagini pe această temă. Dar ar fi repetări obositoare şi mai ales un fel de glosar despre cine a spus, ce şi când, fără nici un fel de originalitate. Acum, la încheiere, tuturor celor ce se simt jigniţi de aceste rânduri, vreau să le aduc aminte de câteva din cugetările unui mare roman, E. Cioran, care spune: „Omul, cu cât este mai primitiv, cu atât este mai apropiat de înţelepciunea primordială. Omul modern, din Vest, este un idiot care se gândeşte doar la bani. Orice cioban din ţinuturile noastre (face referinţa la Carpaţi) este mai filozof decât un intelectual de aici (Cioran se referă la Paris).

Cioran continuă: „Cred că ar fi fost infinit mai bine (aici Cioran se refera la evoluţia spirituală), dacă aş fi rămas ajutor de cioban în satul natal. Aş fi înţeles la fel de bine ca şi acum esenţa lucrurilor. Ar fi trebuit să rămân acolo, mai aproape de adevăr…“. Ar fi fost mai bine să trăiesc aproape de animale, în compania oamenilor simpli, mai ales ciobani. Atunci când sunt în locuri primitive, cu oameni simpli, mă cotropeşte un sentiment clar şi direct că adevărul se află la aceşti oameni de Cultură şi civilizaţie sunt de prisos în comparaţie cu „esenţialul“.

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: