Actuala poezie este chiar poezie actuală.

După Eminescu, Blaga e cel mai mare poet român.

Nicăeri ca în folclor nu există o atît de vădită uni­tate.

Noaptea e o mare mamă.

Vina este o floare a păcatului.” 1

 

R: Primul volum de poezii, „Poarta cetăţii„,2 vă aduce consacrarea fără obişnuitele comentarii, fenomen nu prea întâlnit în lite­ratura noastră. Volumul anunţă un gânditor de talie deosebită, stând pe piatra „cetăţii”. Profilul poetic de la început vă este bine definit, el situându-se pe linia unor remarcabili susţinători ai elementarului metafizic. 

Al doilea volum „Cine mă apără”,3 nu pare să fi produs aceeaşi surpriză, datorită faptului că bătălia era pe sfârşite, vic­toria în mâinile Dvs. Menirea acestui volum este de a vă situa pe linia tradiţionalismului blagian, a unui tradiţionalism fabulos. Poezia vă este aspră ca un moţ, înceată în mituri ca într-o ceaţă. Într-o lume tulbure, clocotind de foc, o lume de început cu reflexe preistorice domină emoţia ancestralului.

 Aţi intrat hotărât pe „poarta cetăţii” cu pasul apăsat de umbră „ca un faun vînjos”, susţinând că sînteţi născut pe lume când stăpân era întunericul.

Simţindu-vă bine în interiorul „cetăţii” de poezii, v-aţi pus în­trebarea: „Cine mă apără?„. Zidurile cetăţii sunt veşnic apărate de ochii noştri. Pe Dvs. vă apără „Ochiul neantului. 4

Spuneţi că orice tăinuitor ţine să-şi apere, să-si păstreze intact misterul. Eu vă rog să nu fiţi atât de crud, chiar dacă sunt prea indiscret întrebându-vă cum aţi reuşit să descoperiţi „poarta cetăţii” şi cetatea însăşi?

GH.P:  Caracterizarea pe care o faceţi poeziilor mele e mai mult măgulitoare decît exactă. Folosiţi, văd, termenul „tra­diţionalismului blagian” – ce bine-ar fi să existe. Blaga încă n-a reuşit să aibă un tiraj de mase; dincolo de inte­resul precoce al unora, dincolo de obligaţia (în ultimul timp) a studenţilor şi elevilor de a-l cunoaşte, critica şi is­toria literară constată sporadic monumentul poetic – Blaga, dar în rest îi dau pace în monumentalitatea sa. Păcat.5

Pe deasupra tuturor ismelor, din artă se degajă aceeaşi putere de organizare proprie realităţii, asemănătoare, dar paralelă acesteia. De acolo vine ,.Poarta cetăţii”.

Cetatea? — La o vîrstă lăudată când lumea e un lucru foarte mic – îţi vine să-i dai un picior s-o muţi mai încolo – m-am pomenit că ştiu „Luceafărul” pe de rost, vai! numai pe de rost. Am cutezat să arăt cuiva: „Porumbelul”, „Vul­turul”, „Fantoma”, „Pajura” şi „Făt-Frumos”6 — toate va­riante cu aceleaşi 98 de strofe şi rime la fel cu ale „Lucea­fărului”. A trebuit să le ascund la noi acasă în pod între un căpriori şi ţiglă, iar cînd am vrut mai tîrziu să văd ce am fost în stare, am constatat că mama a învelit în ele ba seminţe, ba slănină pentru cîmp, aşa că atunci am descoperit Ce­tatea.

R: In ce constă, după Dvs. patriotismul genialului poet-filozof Lucian Blaga, cugetătorul?

GH.P: După Eminescu, Blaga e cel mai mare poet român. Lui Blaga i s-a revelat sufletul colectiv al neamului nostru în urma unui studiu adânc al culturii, al spiritualităţii româneşti în sine şi comparativ cu spiritualitatea altor popoare. „Spa­ţiul mioritic” din „Trilogia culturii” este un astfel de eseu fundamental pentru definirea noastră. Ca orice mare crea­tor, Blaga nu pune accent pe un naţionalism gongoric şi fără acoperire, ci patriotismul său este conţinut, intrinsec poeziei şi filozofiei pe care le-a creat. Îmi permit să spun că patriotismul său constă în receptarea de proporţii întîlnite numai la Eminescu a semnelor, simbolurilor, credinţelor, manifestărilor sufletului colectiv, apoi marcarea propriului său spirit născut întru aceste realităţi şi în sistematizarea lor prin creaţie.

R: Volumul „Ochiului neantului” pare să confirme faptul că pentru Dumneavoastră Noaptea este mediul în care vă simţiţi cel mai bine. Într-adevăr, Noaptea Dvs. e caldă, e un piept plin de hrană, e tocmai contrariul ei – lumina.

GH.P: Noaptea nu e un mediu, e o mare mamă prin care  ne ducem totdeauna în speranţa de a ne sui în lumină. „Ochiul neantului” e o carte de viziuni tocmai în acest sens.

R: Omiţând complexul de vinovăţie, ce credeţi că este vina?

GH.P: Vina poate fi sentimentul de a-ţi cere scuze permanent în faţa semenilor; ea este o floare a păcatului.

R: Ce părere aveţi despre poezia actuală? Credeţi că se caută un nou fond, o altă formă? Cum vi-o închipuiţi în anul 2 000?

GH.P: Actuala poezie este chiar poezia actuală. Ea încearcă şi reuşeşte acum să refacă legătura cu poezia dintre răz­boaie, s-o continue şi, prin pietatea ei renumită, s-o în­treacă. Fondul şi formele poeziei s-ar părea că sunt epui­zate. Dar cum nu există doi oameni la fel, aşa nu sunt nici doi poeţi la fel: unul este organul-ochi al poeziei, altul organul-auz, altul organul-vis şi tot aşa mai departe. Ici, colo prin crăpăturile timpului mai răsare cîte unul care să întruchipeze toate organele poeziei. Aceştia, puţini, fără aprobarea regi­nei Angliei, mai schimbă şi fondul şi forma cînd apar ei pe lume. In Beiuş, de exemplu, în anul 2000 poezia va fi cum vor dori poeţii din acel an, abia struniţi de colegii lor critici.

R: Cum ar trebui să fie o poezie ca să reziste timpului?

GH.P: O poezie actuală ca să reziste timpului? Ar trebui să fie ca timpul, să conţină mult timp. Toate poeziile marilor poeţi, ca să nu credeţi că am glumit, conţin mult timp şi anume, timpul în timp ce trece.

R: Cum vă explicaţi realitatea, nu îmbucurătoare, poezia modernă este puţin citită de tineretul zilelor noastre?

GH.P: La numărul locuitorilor ţării noastre din vremea lui Eminescu erau mai puţini cititori de poezie, proporţional cu cel al cititorilor din vremea noastră. Dumneavoastră înţele­geţi foarte bine ce înseamnă calitate şi cantitate. După stricta mea părere ultima perioadă s-a relevat ca o peri­oadă a cantităţii. Există metri cubi de poezie proastă sau de nepoezie, cum vreţi. Dar cum vă spun, goana după can­titate îndepărtează pe cititori de la o activitate atît de fra­gilă, care în mod sigur stă sub semnul calităţii.

R: In lirica actuală se pune problema inflaţiei. Există o stare critică in anume producţii literare. Sunteţi convins că numai cri­tica literară poate rezolva aceste carenţe? Oare aceste „boli” sunt cel mai nimerit „tratate” prin „decapitare”?

GH.P: Eu am scris chiar un articol la solicitarea revistei „Lu­ceafărul” prin 1968 sau 1969. Poate să fi supărat pe mulţi începători care,  fiind în deruta dintre anonimat şi oarecare afirmare,  nu vor fi ştiut nici ei singuri în ce fel să se auto-categorisească. Acuzam factorii care facilitează inflaţia mai mult decît persoanele producătoare. Sunt convins acum că inflaţia nu trebuie tratată nici într-un fel, ea se lecuieşte singură, mai ales şi cu ajutorul unor dezbateri nepătimaşe. Inflaţia ar fi periculoasă în poezie numai dacă ar avea ca­racter internaţional. Altfel, chiar un popor întreg de poeţi merită să fie suportat de toate celelalte popoare. Dar poeţi adevăraţi, cum am afirmat şi la o altă întrebare, sunt cu totul şi cu totul rari.

R: Prin ochiul Dumneavoastră, Pământul vede steaua cu scânteieri întoarse în miezul adânc al liniştii. Pacea – nu în sensul ei social – în poezia Dumneavoastră pare să se confunde cu liniş­tea ideală, liniştea ce moare înainte de a se fi născut.

GH.P: Dacă este aşa, mă bucur că mi-aţi spus.

R: In paginile revistei noastre, actualmente onorată cu numele Dumneavoastră, figurează numele unor culegători de folclor — dacă nu norocoşi — pasionaţi. Ca poet de origine rurală, în poezia Dumneavostră, folclorul, magia şi asprimile vieţii de sat nu surprind, însă abundă. Fiindcă v-aţi plămădit în realităţile Munţilor Apuseni, vă cer părerea despre locul pe care-l ocupă folclorul bihorean în patrimoniul folclorului naţional.

GH.P: Imi cer scuze că nu pot stabili locul folclorului bihorean în patrimoniul folclorului naţional. Remarc doar că mentali­tatea regională, deşi mîndră, a întrebării dvs. nu-mi convine, pentru că nicăieri ca în folclor nu există o atît de vădită uni­tate.

R: Oare „Ochiul neantului” să fie singurul Dumneavoastră apărător? Cu alte cuvinte, vreau să vă intreb care sunt proiectele Dumneavoastră de viitor?

GH.P: Nu e sănătos pentru nimeni să-şi divulge proiectele. Am la Editura pentru literatură volumul de poezie ,,FUM”,7 care trebuie să apară în acest an. Altceva o să mai vedem.

R: Ştiind că vă interesează mult ceea ce spuneţi, vă întreb în ce credeţi mai mult?

GH.P: În fiinţa poporului român.

R: Dacă până acum aţi fost foarte sincer fată de Dumnea­voastră, acum vă rog să fiţi la fel de sincer faţă de noi, spunându-ne ce credeţi despre revista noastră?

GH.P: Nu am văzut decît acest nr. 4, an III din 1969 pe care mi l-aţi oferit prin poştă. Preocupările revistei după cît văd sunt destul de variate. Observ ca peste tot în celelalte reviste profesioniste preponderenţa materialelor critice sau de isto­rie literară, îmi place formatul şi prezentarea grafică. Am ci­tit poeziile din acest număr din care am reţinut ca bune multe versuri. Aş fi nesincer cu mine dacă aş spune că mi-au plăcut toate cele apărute aici, mai mult nu. Analiza lor strictă nu pot s-o fac aici.

R: Ce sfaturi, îndrumări ne daţi Dumneavoastră ca redactor al revistei „România literară”?8

GH.P: Sfaturi? Nu sunt bătrîn. 9 Aud că mai există o revistă ase­mănătoare la celălalt liceu (2), ar fi deosebit de bine să uniţi cele două reviste într-una singură, sunt sigur că ar fi mai bună, la fel şi cenaclurile ambelor reviste, dacă sunt două, să se unifice. Pot să vă spun cum procedez eu ca re­dactor la secţia de poezie: cînd vine cineva fără talent, fac tot ce pot să înţeleagă faptul că nu are chemare, cînd dau peste unul cu talent, îl critic, fiindcă acela are întot­deauna în el resursele necesare de a trece peste un astfel  de amănunt.

R: In încheiere, mulţumindu-vă pentru interviul acordat, pentru sinceritatea şi generozitatea Dumneavoastră, ce doriţi revistei noastre, colaboratorilor ei?

GH.P: Desigur succes şi infinită poftă de lecturi noi şi de creaţii noi. Pentru că n-am acordat niciodată în alte părţi un interviu, trebuie să vă spun că aveţi pe conştiinţă o vic­timă albă. Copil fiind, în toate ocaziile trecerii mele pe lîngă liceul dvs. 10 am socotit că acolo se ascund realităţi atît de înalte şi îndepărtate, încît numai vederea zidului cenuşiu al clădirii mi-a creat totdeauna o sfială şi un gînd pios pen­tru bărbaţii severi şi doamnele fericite care slujesc cu dă­ruire, zi de zi, cultura română aici.

prof. drd. MARIA VAIDA

____________________________

[1] Am reprodus aceste fraze cu valoare axiomatică, sintetizând ideile pe care poetul Gheorghe Pituţ le-  a formulat  în interviul dat redactorilor revistei „Pagini de ucenicie”, semnat de Ioan Goldiş, redactorul -şef,   an IV , nr.2,  1971, p 23-24,  Beiuş, Liceul „Samuil Vulcan”.

2  Volumul de debut al poetului, Poarta cetăţii , Ed. Tineretului, Bucureşti, 1966, colecţia Luceafărul

3 Gheorghe Pituţ, Cine mă apără, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1968, este al doilea volum antum.

4 Gheorghe Pituţ, Ochiul Neantului, Ed. pt. Literatură, Bucureşti, 1969, este un volum al consacrării poetului .

5 Poetul Gheorghe Pituţ a fost absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filologie, iar teza de licenţă se intitulează: Concret în opera lui Blaga.

6 Poemele din perioada gimnazială, făcută în localitatea Sudrigiu, judeţul Bihor, au fost prezentate de elevul Pituţ tovarăşului profesor Baltă, dar acesta i-a recomandat să nu piardă vremea cu năluciri, ci să pună mâna pe carte, şi să se cuminţească, deoarece era un prunc şturlubatic. Noi am reuşit însă, prin bunăvoinţa unui fost coleg, Eugen Crâsnic, fiu de intelectuali şi prieten al viitorului poet, să ajungem la câteva documente din această perioadă, iar ele dovedesc sămânţa de talent pe care o cultivă mai târziu Pituţ. Despre ecestea însă avem  un capitol  distinct  în lucrarea „Biobibliografie Gheorghe Pituţ”, în curs de apariţie în trimestrul I al anului 2008.

7  În 1970 apare la altă editură volumul menţionat; Gheorghe Pituţ, Fum, Ed.Eminescu, Bucureşti, 1970, cu milesimul editorial pe 1971 cuprinde şi romanul minimalist Oficiul universal, o superbă proză, de natură kafkiană, de fapt o operă nevalorificată de către critica literară din deceniul şapte, pt. că poetul era deja student la KAAD, în Germania şi avea un dosar de urmărire la Securitate. Plecarea sa pentru doi ani a fost sancţionată prin nepublicarea articolelor , prin lipsa unor cronici referitoare la volumele recente, iar în final prin destituirea din colectivul RomânieiLiterare.

8 În toamna anului 1971, poetul este înlăturat din redacţia României literare, după demisia prozatorului Nicolae Breban, dar de fapt era şi el dintre cei care fuseseră în Apus, iar aceasta se considera o vină de către comunişti. La momentul publicării interviului în  revista  Pagini de ucenicie, Pituţ nu mai era în colectivul României literare; fiind fără slujbă, acesta prinsese o altă bursă la Universitatea din Koln, posibil cu sprijinul  aceluiaşi Părinte Dumitru  Stăniloae.

9 Nici nu a apucat sa îmbătrânească, deoarece poetul Gheorghe Pituţ a plecat într-un”lagăr de păsări sfinte” în iunie, 1991, mult prea tânăr şi mult prea devreme, la doar 51 de ani, lăsându-şi opera nefinalizată…

10 Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş este una dintre primele şcoli româneşti din Transilvania, înfiinţată de fratele lui Iosif Vulcan, Samuil, un cărturar iluminist din Beiuş, vlădică şi Episcop de Oradea, un sprijinitor al tineretului studios, care a pus mai presus de confesiunile religioase interesele neamului românesc.Vezi: Theodor Rif, Samuil Vulcan-cărturar iluminist, Ed. Mirton,Timişoara, 2003, colecţia „Ab schola condita”


Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
August 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: