BUCURIA  ÎNTOARCERII ÎN TIMP

Bunicii au o relaţie specială cu nepoţii. Ii iubesc pe nepoţi cu disperare. Poate mai mult ca pe copiii lor. Atunci nu au avut timp să-i observe prea mult. Acum, fiind la pensie, este altceva. Bineînţeles că dacă mă cheamă copiii mei să-i îngrijesc, în câte o zi,  când nu merg la grădiniţă, pentru că sunt bolnavi, sunt fericită. Dar, dacă nu mă cheamă sunt foarte fericită. Citesc, mă plimb prin parc cu soţul, merg la gimnastică şi masaj. Asta am spus şi nurorilor. De aceea mă cheamă când au neapărată nevoie. Alte bunici plâng că vor să stea numai cu nepoţii. Greşit. Tinerii de azi au impresia că noi “ne-am mâncat traiul şi mălaiul” , şi nu mai avem nimic de făcut. Noi trebuie să le arătăm că nu este aşa.

Intr-o zi m-am dus la nepoata mea, Catinca. Era răcită şi nu mersese la grădiniţă. Cum nu avea febră şi se simţea mai bine am întrebat-o ce vrea să facem. Ea a zis:

Titina  trebuie să fim serioase. Mâine-poimâine, mă duc la şcoală şi nu ştiu nimic. Am patru ani jumătate şi vreau să fiu prima la şcoală, aşa că eu colorez ,desenez şi tu faci ce vrei.

Eu am să scriu o poezie şi după ce o termin ţi-o citesc , iar tu îmi arăţi ce ai desenat.

Ne-am pus amândouă pe treabă. Când am terminat mi-a arătat fişele cu prinţese la care le colorase rochiile şi pantofii, copaci cu frunze, iepuraşi şi flori. Neapărat trebuia să ia nota zece altfel pângea şi nu era cazul acum, mai ales că era gripată.

I-.am citit şi eu poezia: “Copil de corcoduşe” : E toamnă, Doamne, şi e frig/ un vânt tăios mă biciue pe faţă/ nu pot să cred şi nici să înţeleg/

că acuma sânt la margine de viaţă// Nepoata mă tot trage înapoi/ cu chipu-i blând şi fin ca de păpuşe/ şi lângă ea îmi pare foarte rău/ că nu mai sunt copil de corcoduşe// Să prind iar fluturii pe deal/ şi mama să mă strige, îmbufnată/ să ascult acelaşi cântec din caval/ redevenind copilul de altădată.”

Catinca se uită, lung, la mine şi zice:

Tu vrei să fii iar copil?

Da!

Lasă că te învăţ eu ce să faci. Treci şi desenează cu mine. Apoi privim amândouă la desene animate ,şi aşa te faci copil. De fapt,  tu nu eşti aşa bătrână, ai câteva riduri dar nu-i nimic îţi dau crema  de  faţă cu care se dă mama şi te faci tânără. Părul e negru cu alb adică ai şuviţe, mama se duce la coafor să le facă, tu le ai făcute gata.

M-am plictisit repede şi de desene animate şi de desenat şi m-am apucat de altceva.

–   Bine, zice Catinca, nici nu-mi pasă dacă mureşti! Apoi, se întoarce spre mine cu ochii plini de lacrimi.

Nu te gândeşti că o să-mi fie dor de tine şi n-o să mai am bunică aşa amuzantă?

________________

INTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS
Vara trecută am întrebat pe Catinca, nepoţica mea de trei ani:

Unde vrei să mergem la joacă?

Acolo, la Farmec, în parcul pe care l-a făcut primarul tatălui meu, Ionuţ.

Nu e numai primarul lui tatăl tău că este şi al meu.

Nu, nu este primarul tău, că tu nu ai servici la primăria lui tăticu…

Bine…

Fântâna arteziană răspândea o răcoare plăcută. De pe iarbă încă nu se ridicase roua. Porumbeii ciuguleau pietricele. Am adunat şi eu cinci pietricele cu care să o învăţ pe Catinca să se joace aşa cum mă jucam în copilărie. Ea mă privea cu ochii ei albaştri, nevinovaţi, iar eu încercam un sentiment de început de viaţă, amestecat cu toamnă. Eram acolo în parc, jucam pietricelele, începutul cu sfârşitul. Dintrodată catinca se uită în ochii mei şi mă întreabă:

Tu ai mamă?

Nu.

De ce?

A murit!

De ce?

Era bătrână.

Catinca rămâne gânditoare şi frământă, în mânuţele mici, pietricelele. Priveşte în zare cu ochii ei albaştri ca cerul. Se întoarce spre mine:

Şi tu mureşti?

Dintr-un copac din marginea  parcului, zboară, cu croncănit puternic, nişte ciori. Frunze galbene cad, alene, spre pământ. Semn că vara e pe sfârşite.Pe aleea parcului trece, sprijinită de baston, o bătrână. Catinca o priveşte lung şi când ajunge în dreptul nostru zice:

-Titina, vezi, ea e bătrână şi n-a murit!

________________

CANICULA
22 iulie 2oo7. De cîteva zile bune se instalase, peste ţară, canicula. Soarele se înfipsese în cer şi ardea. Ardea nemilos. La început chiar mi-a plăcut. Imi  aducea aminte de zilele copilăriei, la ţară, când canicula juca în aer. Căldura forma un fagure de miere, iar găinile cotcodăceau, vesele, că făcuseră oul. Acum, însă, începuse să mă cam deranjeze această căldură de 4o de grade. Stgăteam în casă cu prosoape ude pe picioare. Făceam duş din oră în oră. Degeaba. Vârsta era de vină. Nu eram obişnuită să stau în casă. In zilele de vară făceam plimbări lungi prin parc cu soţul meu. Doar eram la pensie. Ghetourile lui Ceauşescu, blocurile, nu ne mai apără. Iarna aduc frig, iar vara mori de căldură. La televizor erau emisiuni proaste. Se etalează pe ecram Oana şi Monica. Parcă pe mine mă interesează luxul lor cănd eu, după 4o de ani de muncă am o pensie de 45o lei. Eu, care nu sunt o fire invidioasă, privindu-le, sunt gata să mă fac invidioasă. Shimb postul.  Mereu ni se spune că pe această caniculă să nu ieşim din casă mai ales dacă suntem în vârstă şi să bem lichide. Când aud mereu aceleaşi sfaturi, parcă şi mai mult mă panichez. Vine seara. Simt că ameţesc. Beau lichide fără să-mi fie sete.. Nu pot să dorm. Strâng din  ochi, număr până la o sută şi înapoi.. Nimic. Ies pe balcon. Nicio adiere de vânt. Unde s-a dus vântul? Cu chiu cu vai vine dimineaţa. Soţul dormnise liniştit toată noaptea în camera lui.

– Ce e cu tine?

– Nu ştiu, mi-e rău nu am dormit toată noaptea. Cheamă salvarea! Când am zis să cheme salvarea parcă îmi era şi mai rău. Soţul se fâstâceşte. Nu ştie ce să zică la telefon. Vine salvarea peste 45 de minute. Soţul zice: “Până vin ăştia ori mori ori te faci bine”. Intră în casă o namilă de om împreună cu altul mai pirpiriu. Stă, în pragul camerei, unde eram întinsă pe pat, şi zice:

-Eşti nebună, doamnă, du-te la psihiatru! Mă faci să vin  degeaba până aici, nu ai nimic!

– Ameţesc.

-Şi eu ameţesc

– Imi amorţrsc picioarele şi mâinile, îndrăznesc eu şi îmi aduc aminte, cu groază, că a zis la televizor să chemăm ambulanţa numai în cazuri grave.

-Şi mie îmi amorţesc picioarele, ce vreţi, pe căldura asta…

Am şi palpitaţii , îi spun..

-Foarte bine asta înseamnă că ai inimă.

Se întoarce, furios, spre soţul meu, care încremenise în prag: “Semnaţi aici şi du-o, domnule, la psihiatru!”

Namila îmi aruncă o privire răutăcioasă şi iese în trombă.

Dintrodată simt că nu mai am nimic. Mă scol, fac un duş, mănânc, beau cafeaua şi mă liniştesc. Poate are dreptate. Trebuie să mă duc la psihiatru. O să mă duc odată. Sau poate nu mă duc niciodată. Nu ştiu de ce românii fug de psihiatru. O întrebare îmi stăruie, totuşi în minte: “Cel care a venit cu salvarea a fost medic sau măcelar?”

_________________

DETECTIV  VOLUNTAR
Se spune că ne rămân, din copilărie, anumite fapte şi întâmplări precum şi anumite gusturi şi mirosuri care ne urmăresc toată viaţa.. Am trăit, opt copii, într-o casă cu două camere. Patru dormeam cu  mama şi patru cu tata. Aveam o sobă de cărămidă într-o cameră şi o plită în cealaltă. Aşa se încălzeau amândouă camerele. Era în perioada neagră de început de communism, prin anii l952. Noi copiii nu aveam treabă cu ce se întâmpla în ţară. Nici nu visam noi ce ne aşteaptă ,că nu vom scăpa de communism 5o de ani. Ne certam care să dormim cu tata şi care cu mama. Cel mai mult vroiam să dormim în camera în care dormea tata. El fuma toată noaptea. Ne delectam cu luminiţa de la capătul  ţigării care descria cercuri luminoase în întunericul camerei..  De fapt în communism totul a fost cenuşiu. Lumina era interzisă. Odată m-am trezit, dimineaţa, cu nasul la crăpătura dintre uşă şi cer. Acum îmi dau seama că eu căutam un pic de aer. Tata a murit tânăr după ce şi-a fumat viaţa. Mama i-a supravieţuit 3o de ani. S-a  luptat singură cu vitregiile vieţii. Când am crescut mai mare mi-am dat seama şi am urât definitiv acest viciu: fumatul. Fumătorii întâi se otrăvesc pe ei. apoi pe cei din jur. După ce termină de fumat, ţigara, aruncă pe jos mucul. Deci otrăvesc şi mediul. Ei, fumătorii, merg mai des la medic şi consumnă banii  pe care i-am dat  eu la Casa de Asigurări de Sănătate. Nu ţin seama de  ce zice în Biblie: “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însăţi”. Dacă nu se iubesc pe ei atunci cum  pot iubii pe  cei de lângă ei? Femeile gravide fumează. Eu le numesc “mame criminale”. Tinerii mestecă gumă cu ţigara în gură. Chiar aşa, eu credeam că fumezi când nu ai ce face. Poate că fumătorii au şi ei calităţi dar eu nu le văd.In parcul de joacă pentru copii mamele, cu copiii mici în cărucior, savurează ţigara şi  suflă fumul  în nasul micuţului, mângâindu-l pe frunte. Imediat îmi apare imaginea lui Stan şi Bran plini de noroi din  cap până în picioare care încearcă cu degetul mic să se curăţe de noroi. Tot în parc am văzut, zilele trecute, la groapa de nisip o fetiţă ca o păpuşă. Când am întrebat-o cîţi ani are a zis că doi şi că e cu bunicul ei şi mi l-a arătat cu degetul. Pe bancă bunicul. . Un om rotund ca o mingie. Abi i se vedea capul de burtă. Avea vreo cinci cutii de bere şi la fiecare cutie fuma cel puţin trei ţigări. M-am aşezat pe aceeaşi bancă şi am zis “ ce nepoată scumpă aveţi păcat că nu o iubiţi” S-a uitat lung la mine, nu înţelegea ce vreau să spun  “cum adică nu o iubesc?  mi-a răspuns.”Păi, dacă vă sinucideţi fumând o să muriţi

şi nepoata o să sufere” ‘Nu are nimic, are cu cine rămâne, fumatul nu face rău, iar cu o moarte toţi suntem datori.” Acest răspuns stupid îl aud mereu.

.In comunism nu aveam atâta informaţie ca astăzi. Prin l976 am auzit în troleul cu care mergeam la serviciu o doamnă care spunea că deprinderile în viaţă se formează până la şapte ani că nu degeaba se spune de cei şapte ani de acasă.  Când am sosit acasă le-am spus la cei doi băieţi ai mei “voi când veţi creşte mari să nu vă însuraţi cu femei care fumează. Nu sunt bune de nimic. Le cade mucul de ţigară în mâncare, nu vă iubesc pentru că nu sunt în stare să se iubească nici pe ele, îl supără pe Dumnezeu pentru că,

cu fiecare fum tras muşcă din  trupul pe care ţi l-a dat El

Pentru cel mic, Ionuţ, a funcţionat acest avertisment dar pentru cel mare a fost prea târziu, avea… nouă ani.   ”

_________________

IAR…

Stau la geam cu capu-n mână

iar  pisoiul toarce timpul

ca pe un fuior de lână.

Iar se schimbă anotimpul!

Plouă-ncet cu picuri mici

peste câmpuri, peste floare,

vântul taie ca un brici.

Toamna aceasta iar mă doare.

Amintiri mă-ncearcă iar

peste tot sunt frunze ude

totu-mi  pare în zadar.

Aş pleca , dar nu ştiu unde

TITINA NICA ŢENE

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Decembrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: