Nemărginită iubire! Două cuvinte ce definesc sentimentul purtat de doamna Mariana Brăescu Silvestri, pentru omul cu care şi-a împletit 25 de ani de căsnicie, Omul între oameni – ARTUR SILVESTRI – care la vârsta de 55 de ani, în zi de Mare Praznic al Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie 2008), şi-a răsfirat aripile şi a zburat la Cer, singur, precum singur venise pe pământ.

De atunci s-au scurs şase luni. Câte lacrimi au curs?! Oare, se vor putea măsura vreodată? Şi câtă muncă! Mai ales, câte proiecte au fost puse la cale pentru cinstirea memoriei scriitorului, istoricului, filozofului Artur Silvestri! Deşi răvăşită sufleteşte după pierderea omului drag, doamna Mariana Brăescu Silvestri se pare că doar pentru neuitarea soţului ei trăieşte. Tărie găseşte în bunătatea Lui Dumnezeu.

In penultimă zi de Florar (30 mai 2009), a fost rânduită comemorarea a şase luni de la trecerea în nefiinţă a Domnului Artur Silvestri, cel ce numai cu câţiva ani în urmă pornise la drum cu un proiect mare şi măreţ totodată, unic, fiindcă în jurul lui avea să adune o mare masă de oameni de pe toată suprafaţa pământului:  Asociaţia Română pentru Patrimoniu (ARP). Slujba de pomenire a fost  săvârşită cât mai aproape de Cer, pe Muntele Geahlău, în localitatea Ceahlău, judeţul Nemţ, la casa pe care, cu puţin timp în urmă, din pură întâmplare, familia Mariana şi Artur Sivestri o cumpăraseră. Dorinţa doamnei Mariana Brăescu Silvestri a fost ca şi această comemorare să fie însemnată cu evenimente de  importanţă spirituală şi culturală, iar printre participanţi să se afle scriitori, istorici, critici literari şi alte persoane iubitoare de cultură, mai ales cei ce l-au iubit şi preţuit pe Artur Silvestri. Au fost prezente trup şi suflet persoane sosite de pe întreg cuprinsul ţării, printre care: Sabin Bodea, Cezarina Adamescu, Nae Georgeascu, Doina Georgescu, Florentin Popescu, Geo Călugăru, Elisabeta Iosif, Elena Armenescu, Aurel Anghel, Alexandru Stănciulescu Bârda, Lucia Olaru Naneti, Dumitru Olaru, Cleopatra Lorinţiu, Bernard Lorinţiu, Nastasia Maniu, Cătălin Bordeianu, Valentin Ciucă, Theodor Râpan, Carmen Preda, Elvira Irsai, Maria Vaida, Mugur Kreiss, Maria Anghel, Rodica Avram, Tudor Stoica şi mulţi alţii, dar şi persoane sosite de peste mări şi ţări, spre exemplu Elena Buică din Canada.

Cuvintele nu ajung pentru a reda toate sentimentele, simţămintele care te copleşesc, iar la un moment dat, oricât te-ai crede de puternic, te trădează lacrima ce stăruie cu încăpăţânare la colţul ochiului sau se prelinge pe obraz.

În câteva ore am asistat la evenimente de o mare, extraordinar de mare însemnătate, iar toate acestea au fost dorite şi organizate de doamna Mariana Brăescu Silvestri, spre veşnica pomenire a iubitorului de condei Artur Silvestri, trimis de Dumnezeu pe pământ cu o onorabilă misiune culturală şi totodată omenească, pe care n-a pregetat să şi-o îndeplinească.

Acesta este locul meu pe pământ “, mărturisea într-una dintre cărţi Artur Silvestri despre casa de pe Ceahlău. Acum, la şase luni de la plecarea lui la Cer, tocmai această casă a fost inaugurată drept “CASA MEMORIALĂ ARTUR SILVESTRI”. Vopsită în culorile roşu şi alb, roşu aprins, intens, ca floarea macului sau ca sângele omului în care freamătă sănătatea, iar alb ca aripile de înger, pare o floare ţesută pe un imens covor cu nenumărate nuanţe de verde, covor aşternut pe întreg piscul muntelui, loc de verdeaţă, odihnă şi pace sufletească. Două portrete mari ce-l reprezintă pe Artur Silvestri la vârsta tinereţii, şi la vârsta maturităţii, însoţesc inscripţia. Din cel de al doilea tablou, Artur Silvestri cu înfăţişarea-i binecunoscută, pare că străbate cu privirea peste crestele munţilor, dincolo de zare şi spune: “Aici este locul meu pe pământ, însă mă reped un pic dincolo de zare, unde mă aşteaptă încă o misiune… O parte din mine rămâne aici, cu voi…“. Panoul cu inscripţia şi portretele este mare cât peretele dinspre drum al casei, şi poate fi văzut de orice trecător.

In curtea Casei memoriale, lângă drum a fost înălţată o Troiţă căreia i-a fost rânduită sfinţirea. Lucrată în stil maramureşean, din lemn sculptat, Troiţa a fost aşezată pe un postament larg şi înalt, prevăzut cu trei trepte, rezistent ca piatra de munte  din care a fost făcut, loc ce-l cheamă pe trecător la un moment de adăstare pentru rugăciune în linişte. “Nu suntem singuri“ este scris în partea de sus a Troiţei. Un pic mai jos, stau mărturie cuvintele “In memoriam Artur Silvestri– scriitor“. Cuvinte simple, modeste, care, iartă-mă, Doamne, parcă sunt prea sărace pentru cât de imensă a fost activitatea celui pomenit!

Aseară, când am sosit din Bucureşti, norii lăcrimau din belşug, udând pământul. Azi, până şi norii s-au dat la o parte, cuminţi, făcându-i loc şi soarelui să participe la sfinţirea Troiţei şi la Slujba de pomenire. Se pare că au ascultat ruga de aseară rostită către Dumnezeu de doamna Mariana  Brăescu Silvestri: “Măcar în timpul Sfinţirii Troiţei să nu mai plouă!”. I s-au alăturat rugile noastre, cei ce veniserăm de departe cu sufletele înduioşate, pline de evlavie pentru comemorarea celui ce ne-a adunat şi de această dată în chip tainic.

De o parte şi de alta a Troiţei, stau rânduite cărţile publicate în memoria lui Artur Silvestri, Mărturii tulburătoare – antologie colectivă şi Frumuseţea lumii văzută – de Artur Silvestri – o adevărată bijuterie literară, precum şi cartea ce va fi lansată în momentele următoare, intitulată Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice, autoarea fiind Cleopatra Lorinţiu.

În dreapta Trioţei, parcă făcând parte din tăria stâncilor şi din minunăţia peisajului, un epitaf compus de poetul Teofil Răchiţeanu, curge sub portretul Marelui Om trecut în veşnicie: “Pâlpâie, nouă, deasupra lumii o stea… / O proaspătă lacrimă, Doamne, de-a Ta? / Ori poate sufletul lui Silvestri Artur / Care de sus luminează cu focul lui pur?

Slujba de  sfinţire a Troiţei a fost săvârşită de un sobor de cinci preoţi, printre care Ion Irina – de la parohia Bistricioara şi Alexandru Stănciulescu Bârda de la Parohia din Malovăţ, judeţul Mehedinţi, preot-scriitor, colaborator al publicaţiilor ARP, şi al altor proiecte culturale şi sociale iniţiate de Artur Silvestri. Răsună pe Cehlău Cântece de Slavă Lui Dumnezeu şi rugăciuni de veşnică pomenire pentru cel ce cu numai şase luni în urmă ne transmitea “doriri de bine”. Înălţătoare şi totodată copleşitoare momente! Lacrimi şi evlavie pe chipurile tuturor, fie că sunt loalnici, fie că sunt dintre cei sosiţi de departe. Cu aceeaşi apă sfinţită am fost stropiţi cu toţii. Sufletele nu cunosc hotare!

Preotul din Bistricioara a ţinut o cuvântare, în special localnicilor, să nu uite că satul lor a fost binecuvântat de înălţarea unei Troiţe, ca loc de rugăciune, de către persoane care, deşi n-au locuit aici tot timpul, iubesc aceste meleaguri.

Cuvintele rostite de preotul Alexandru Stanciulescu Bârda porneau din suflet pentru sufletul unui prieten, pentru memoria unei persoane căreia îi simţi lipsa, pentru fapta unui om care merită toată dragostea şi preţuirea. Erau vorbe de mare preţuire pentru doamna Mariana Brăescu Silvestri, pentru  tot ce realizează în memoria soţului ei.

Cu toţii ne-am adunat la rădăcina Crucii care face legătura dintre Cer şi pământ, dintre cei plecaţi şi cei prezenţi”, spune Preotul Alexandru Stănciulescu Bârda, cuvintele lui coborând, parcă, din Cer şi plutind apoi peste munţi şi văi. “Felicitări doamnei Mariana Brăescu Silvestri, pentru faptul că a adunat aici grupul de scriitori şi grupul de localnici. Artur a iubit locurile acestea. A vrut să fie printre oamenii din popor, a fost un om mare care lasă un semn important în satul Ceahlău. Doamna Mariana Brăescu Silvestri este o femeie creştină şi o femeie româncă, ce respectă rânduielile pentru soţul ei iubit. De aici se vede cât de importantă este familia. Doamna Mariana dovedeşte tuturor, dar, mai ales, Lui Dumnezeu cât de importantă este puterea rugăciunii. Ea nu se bazează pe aşteptarea întoarcerii soţului, ci a regăsirii cu el în Cer, în veşnicie”.

Udate cu lacrimi au fost cuvintele rostite de doamna Mariana Brăescu Silvestri. Cât de mult şi-a iubit soţul? Cuvintele nu ajung pentru această mărturisire! Mulţumind în primul rând Lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care i l-a dat ca să cinstească aşa cum se cuvine memoria soţului ei, a adresat apoi mulţumiri celor prezenţi la comemorare, oficialităţilor locale, localnicilor adunaţi în număr mare, pe feţele cărora se citea evlavia, pioşenia. Invitaţi să primească pachete cu bucate pentru sufletul celui pomenit, localnicii s-au simţit intimidaţi, mai ales, de gestul doamnei Mariana Brăescu Silvestri de a le dărui cărţi în memoria celui ce a fost scriitorul, filozoful, istoricul Artur Silvestri.

Am văzut atâta bucurie în ochii lor umezi! Ca pe nişte minuni strângeau cărţile la piept! Un grup de săteni s-a adunat în jurul meu, instantaneu, iar când le-am făcut destăinuirea că dintre cei ce au scris în aceste volume se află aici, s-au minunat şi mai tare şi au dorit să aibă notată data şi înprejurarea în care au primit în dar aceste cărţi. “Ca să se pomenească, fiindcă şi noi mai citim seara, când ne aşezăm la odihnă” – mi-a spus o localnică.

Încerc să exprim în cuvinte momentele, dar îmi vin în minte mereu cele scrise de tainicul meu prieten, Artur Silvestri într-una dintre cărţi: “Cuvintele nu spun totul”.

Masa de Veşnică pomenire a avut loc la restaurantul-pensiune din localitate, iar slujba de sfinţire a bucatelor a fost săvârşită de cei cinci preoţi.

După servirea aperitivului, am fost invitaţi să vizionăm “Filmul documentar Artur Silvestri”, o realizare uimitoare, care cuprinde crâmpeie din imensa lui activitate scriitoricească. A fost, în ceea ce mă priveşte, cea mai mare ocazie de a-l cunoaşte pe cărturarul Artur Silvestri. Printre lacrimi, cu o tristeţe care te dărâma, pur şi simplu, dar cu o imensă demnitate şi preţuire pentru opera culturală a soţului ei, Doamna Mariana Brăescu Silvestri prezenta materialele filmate: cărţi, reviste, manuscrise, scrisori, documente mărturisitoare de o muncă titanică,  pe o perioadă de decenii. Înregistrările filmate cu ocazia diferitelor evenimente, au demonstrat cine era, de fapt, Artur Silvestri. Nu ştiu ce a înţeles fiecare dintre noi, dar eu, în filmul acela, în cuvintele rostite la microfon în faţa unui auditoriu, am văzut la Domnul Artur Silvestri tocmai înţelepciunea omului de la sat, cum era mai de demult, când orice vorbă era spusă cu rost şi când vorba devenea faptă. Poate că, acesta a fost unul dintre motivele care, tainic, m-a legat de Omul Artur Silvestri, deşi, personal nu-l cunoscusem. Şi iată că, iarăşi cuvintele nu pot spune totul, fiindcă există fenomene care se petrec dincolo de cuvinte. “Vorbea ca şi când ar fi vorbit pentru eternitate – spunea doamna Mariana Brăescu Silvestri. Bucuria lui era ceea ce putea dărui celorlalţi. Am avut şansa de a trăi lângă un om de excepţie”.

Şi ca să continue proiectul iniţiat de soţul ei, doamna Mariana Brăescu Silvestri a înmânat scriitorilor Valentin Ciucă şi Cătălin Bordeianu premiile “Artur Silvestri – Asociaţia Română pentru Patrimoniu”.

Lansarea cărţii In memoriam Artur Silvestri “Vocaţia căii singuratice”, Editura Carpathia, 2009, autoare Cleopatra Lorinţiu, a însemnat încă un moment important în programul de comemorare a cernerii timpului, timp de şase luni de la plecarea în eternitate a prietenului nostru tainic, scriitorul Artur Silvestri.

Doritoare de a-l omagia prin evocarea amintirilor,  preţuindu-i fapta, s-au dovedit a fi numeroase persoane. Astfel au luat cuvântul Nae Georgescu, Lucia Olaru Naneti, Elena Buică, Sabin Bodea, Cezarina Adamescu, Geo Călugăru, şi au fost încă mulţi doritori, dar mirosul de pe mese al sărmăluţelor aşezate cu măiestrie pe platouri ne chema îmbietor şi nu se cădea să refuzăm, mai ales că erau pregătite de doamna Maria Hulpaşu din Grinţeşti, ajutorul de nădejde al familiei Silvestri, la Ceahlău.

Sub lacrimile norilor, sub grija doamnei Mariana Brăescu Silvestri şi al doamnei Teodora Mîndru – cel mai preţios ajutor întru toate, ne-am îmbarcat în autocare şi am plecat către casele noastre, străbătând din nou România, de data aceasta de la Nord la Sud, pe un traseu mirific, aşa cum sunt multe peisaje la noi în ţară.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe prietenul nostru drag Artur Silvestri, iar noi să-i purtăm veşnică pomenire. Amin.
IOANA  STUPARU

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: