Uneori, In Romania Mare se vorbeste de un specific regional, de un „Banatenism”, dar am impresia ca majoritatea romanilor nu cunosc mare lucru despre Banat si de ce banatenii intotdeauna au fost deosebiti, mai mindrii,  mai patrioti, mai luptatori. Nu este vorba de falosenie vulgara, ci de un trecut istoric pe care majoritatea banatenilor (mai ales generatiile trecute) l-au cunoscut. Voi incerca sa expun citeva date care pe mine ca  banatean ma umplu de mindrie. Banatul istoric se intindea de la Tisa , la Dunare, Mures si Carpati, intinzindu-se atit in cimpia Panonica cit si in „Banatul Jugoslav”, iar voivozii Banatului erau vasali ai Basileului Bizantin. Asa este amintit  Voivodul Glad al Banatului in Cronica Anonimus. Ardealul si Restul Transilvaniei au fost cucerite de unguri prin sec.X, inceputul sec. XI, dar nu Banatul care reprezenta o forta militara considerabila. Cronica Maghiara ne povesteste de Voivodul Ahtum al Banatului, capitala  fiind Urbs Morisina, care a tinut piept regilor unguri inca la sfirsitul sec. XII si a putut fi invins doar prin tradarea lui Ceanadimus, o rudenie nobila a lui Ahtum, care spera sa ia el puterea cu ajutorul ungurilor.

Abia deci, in sec. XIII este pomenit Banatul de Severin, care reprezenta „o marca” distinsa fata de Ardeal sau restul Transilvaniei. Atunci in sec. XIII, regele ungurilor din speta Angevinilor, Karl Robert de Anjou, si-a  facut intrarea glorioasa in viata banatenilor si pentru un scurt timp acest monarc si-a avut sediul principal la Timisoara care deci era capitala regelui maghiar. In sec. XV cind turcii amenintau regiunea Vest Carpatica, s-a constituit  Comitatul Carasului si Castrul Temes (Timisoara). Foarte putin timp Banatul a fost sub ocupatia turca si in general a fost o ocupatie de cancelarie, de tribut. In Banat nu a ramas nici un vestigiu care sa demonstreze ca banatenii ar fi acceptat ocopatia si cu atit mai putin ca ar fi acceptat cultura, traditiile sau felul oriental de viata al turcilor. Dupa pacea de la Pasarovici in 1718, Banatul istoric a devenit „Provincie ereditara” a  imparatului de la Viena. Deci abia acum putem vorbi despre o adevarata includere a Banatului in Austro-Ungaria, dar este interesant de observat ca Banatul in fond nu a avut niciodata de a face cu Regatul Maghiar, el fiind direct administrat de  la Viena. Administratia austriaca i-a improprietarit pe toti taranii banateni si a facut din Banat un scut de aparare al imperiului fata de turci si putem spune cu mult succes, doarece de atunci Ungaria si Austria nu au mai fost  cucerite de turci!

De asemenea austriecii au trimis ingineri si geologi , care au inceput sa exploateze minereurile de fier si zacamintele de carbuni din Banat si care au pus bazele industriei metalurgice in Banat cu, pe vremea aceea  renumitele centre de fabricare de armament de la Resita si Ferdinandsberg (Otelul Rosu) si minele de carbuni de la Anina. La 1850-1900 otelurile de la Resita le concurau pe cele germane si englezesti, atragind in Banat o  multime de germani din Alsacia si svabi din Germania de Sud. Salariile muncitorilor de la Uzinele din Resita si cele ale minierilor de la Anina erau poate cele mai bune din Europa in acea vreme si era atit cinste cit si  mindrie sa spui ca esti angajat aici in Banat. De amintit este si faptul ca in Banatul Carasului s-au refugiat sate intregi de croati si sloveni catolici, in urma persecutiilor suferite din cauza sirbilor ortodocsi.

Banatul a primit intotdeauna generos pe orisicine a venit acolo cu intentii bune si a dat dovada de seriozitate si munca. Diferentele etnice au format doar o mai vasta baza de cultura si au stimulat o gindire democratica,  moderna cum nici acum nu exista in multe culturi multi-etnice. Imparatul de la Viena, nu reprezenta nimic altceva decit un conducator de stat si banatenii nu si-au exprimat niciodata vreo admiratie deosebita fata  de el, ci doar respectul pentru un conducator drept care folosea legea in mod egal printre supusii lui.

Tot un banatean Dr. Popovici, la sfirsitul sec. XIX propune imparatului de la Viena un Prospect de Confederatie, tip SUA, a imperiului Austro-Ungar,  in care fiecare provincie sa aibe capila si administratie proprie, sistem judiciar aparte si piata economica comuna, deci un fel de Comunitate Europeana, dar mai buna. Imparatul, nefiind un vizionar, ci doar un iubitor  de valsuri, nu a inteles potentialul enorm al planului lui Popovic si l-a ignorat. Nu pot sa nu ma gindesc ce catastrofe mondiale s-ar fi putut evita daca acest plan ar fi fost acceptat de imaratul austro-ungar. Cred ca nu am fi  avut un prim razboi mondial care indirect l-a „creat” pe cel de al doilea. De atunci cred ca exista printre banateni un fel de scepticism indreptat „imperiului”.

Ca banatean, ca orasan, gasesc ca nu viata urbana, nu orasele Banatului, cu toata istoria lor, sunt interesante, ci satul banatean. Inchipuiti-va ca spre deosebire de majoritatea taranilor europeni, taranii banateni au fost aproape intotdeauna oameni liberi si mai ales dupa 1718 cind ei au devenit in mare masura direct raspunzatori de straja partii de Sud-Est a Imperiului austriac. Satele din Banat, bazate pe o proprietate individuala garantata de administratia de la Viena, s-a putut dezvolta liber si multilateral. Nu  vorbesc doar de o dezvoltare economica, unde se stie ca satele banatene erau cele mai bogate din Transilvania si mai apoi din Romania, ci vorbesc de o dezvoltare a culturii, traditiilor si a folclorului. Banatenii nu se  pot lauda poate cu cei mai mari poeti, sau cu cei mai mari compozitori, cum alte regiuni pot, dar eu cred ca exista o explicatie la acest fenomen. Satul banatean avea  o infrastructura foarte dezvoltata si se cunoaste  faptul ca aproape fiecare sat avea o orchestra proprie, ca fiecare sat avea un „camin cultural” si ca fiecare sat avea unul sau doi poeti folclorici.

Acesti oameni erau multumiti cu viata pe care o duceau si satul era, pentru  majoritatea oamenilor, un univers „paradisiatic”, era locul unde te reintorci. Nu are importanta faptul ca multi tarani banateni s-au emancipat, au fost la scoli la Bupa sau Viena si Berlin, majoritatea s-au  intors si la satul natal , daca nu permanent, atunci in perioadele libere. De ce? Pentru simplul motiv ca aici era izvorul nesecat de inspiratie si harna sufleteasca. Aici era locul unde oamenii erau buni si generosi. Aici,  in fond era „patria”. Cu cita amaraciune combinata cu scirba citesc ca ministrul culturii din Romania, Jorgulescu, nu stie cum sa „recerebreze” taranul roman. Acest om si toti care gindesc ca el sunt in conceptia mea doar bastarzi ai unei  societati care isi pierde tot mai mult bun simt si sufletul. Asa gindeste un banatean si sunt convins ca nu sunt singur!

DIMITRIE GRAMA

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: