Dragii mei enoriaşi!

După Revoluţie a intrat o molimă în lumea noastră românească greu de vindecat: jocurile de noroc. Am mai scris despre asta, dar degeaba. E ca atunci când prăşeşti pirul: nu apuci bine să termini locul şi când te uiţi la capătul celălalt, piru-i  verde şi frumos, parcă niciodată n-ar fi fost atins de sapă ori de necazuri. Am fost păcăliţi la Caritas, la FNI, la tot felul de excrocherii, dar nu ne-am învăţat minte. Mereu sunt cozi interminabile la jocurile de noroc. Lumea vrea să rişte, doar-doar o pica ceva! Nu s-au învăţat minte, că unii au pierdut tot ce strânseseră într-o viaţă, ori poate au mai dat şi ce agonisiseră două-trei generaţii de dinaintea lor. Este destul să se audă de un astfel de joc şi care mai de care se înghesuie şi  se vâră mai în faţă, nu cumva să-l treacă rândul. În ultimii ani se face mare vâlvă cu loteria naţională. Se vântură nişte sume astronomice ca posibile câştiguri şi mulţi, foarte mulţi sunt înnebuniţi. Un vechi proverb românesc le-ar spune mult şi i-ar învăţa ce şi cum, dar cine mai are vreme de proverbe astăzi?  Acel proverb sună aşa: ,,Deşteptul învaţă din păţania altuia, prostul nici dintr-a lui!”  Este o concluzie trasă în urma unei experienţe de viaţă multimilenare a neamului românesc. Voi întări acest proverb cu prezentarea unui caz, care ar trebui să dea de gândit multora. Dacă cei ce au această patimă vor folosi ceva din citirea acestor rânduri, înseamnă că nu e totul de prisos. Aşadar, vă voi prezenta azi cazul lui Tobiţă.     

Toată lumea îl cunoaşte. Puţini îi ştiu adevăratul nume. E un om cu suflet bun. Nu face rău nimănui, nu supără pe nimeni. Munceşte cu ceasul pe unde poate şi îşi câştigă existenţa. Toţi râd însă de el, dar el nu se supără. Are o filozofie de viaţă, o logică a lui. Nu discută cu oricine. Trebuie să-i câştigi mai întâi încrederea, ca să ţi se destăinuiască. Nu este luxos, ba dimpotrivă. Nu urcă în maşini decât dacă îl pofteşte vreun şofer. Toţi ştiu că nu are bani să plătească. Merge până în oraş şi înapoi, cale de zeci de kilometri, pe jos. Merge cu ochii în pământ, rumegându-şi gândurile şi nici nu observă când trece timpul şi ajunge la destinaţie. Tobiţă are o patimă grea: jocurile de noroc. Este singura. Nu orice jocuri de noroc, ci doar pronosportul. Nu ştiu de unde s-a lipit de el, dar cred că nu se mai vindecă. Acestei patimi îi jertfeşte timpul, banii, munca şi tinereţea. Am spus că munceşte cu ora. Nu se poate lega că munceşte toată ziua, decât în zilele când se întâmplă să nu fie vreun meci pe undeva. Dacă este meci, poţi să-i plăteşti oricât, nu -1 poţi reţine. Trebuie să urmărească meciul la radio sau, dacă -1 primeşte cineva, la televizor. El nu e simplu spectator. Îşi ia notiţe, face însemnări despre cutare sau cutare fotbalist. Are cunoştinţe vaste în domeniu. Ştie tot ce se poate şti despre fiecare fotbalist din tară şi despre mulţi din străinătate. Noaptea ascultă ştirile despre rezultatele meciurilor. El când completează biletele de loterie nu pune cifrele întâmplător, ci în urma unei îndelungate chibzuinţe. Cunoaşte echipele din ţară şi străinătate şi face aprecieri pertinente. Tot ce câştigă din munca mâinilor lui dă pe bilete de Pronosport. Trăieşte din bruma de pensie a mamei sale. Este mereu grăbit. Nu este uşor să ai un „bagaj de cunoştinţe fotbalistice” atât de vast şi să stai la taclale pe marginea şanţului. Spune că dacă meciurile ar fi cinstite, el ar câştiga sume imense, dar, din păcate, corupţia e în floare şi meciurile sunt vândute. Are caiete cu însemnări, fişe pentru fiecare echipă şi fotbalist. Nu-1 interesează numai fotbalul românesc, ci şi cel străin. N-are cu cine discuta în sat, fiindcă nimeni nu este atât de informat ca Tobiţă în materie de fotbal. Mulţi dintre săteni râd de el. I-au făcut şi o poezie, care -1 amuză foarte mult: „Sărăcia-n fund mă-mpunge, / Eu tot fug şi ea m-ajunge!” Tobiţă a câştigat sume foarte mici de-a lungul anilor, când şi când. O singură dată, în urmă cu vreo doi ani, a câştigat patru milioane. Atunci a cumpărat o basma pentru maică-sa, şi-a plătit datoriile la cooperativă, iar de restul a luat băutură şi a dat celor de la cârciumă să bea pe săturate. Erau tocmai cei ce râdeau mai tare de el. Atunci s-a simţit şi el fericit. S-a răzbunat pe ei. Le-a dovedit că sunt mici la suflet, ce mai, sunt nişte milogi!

Tobiţă speră cu ardoare – şi pentru asta se roagă şi la Dumnezeu – , să câştige într-o zi lozul cel mare, cel de câteva miliarde. Este convins că-l va câştiga, fie şi peste cincizeci de ani. L-am întrebat ce ar vrea să facă cu atâţia bani. Mi-a răspuns, ca unul care avea planurile bine puse la punct: „- Vreau să-mi fac o casă frumoasă cu tot ce trebuie în ea. Pe urmă vreau să mă însor cu cea mai frumoasă fată. Pe urmă cumpăr o maşină, iar restul îl împart la toată lumea din sat. Mai mult o să dau duşmanilor mei, celor ce râd de mine. Vreau să vadă şi ei că sunt bun, nu sunt
rău ca ei. Ştiţi dumneavoastră cum zice în carte, că, „cea mai mare răzbunare este
când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun, iar dânsu – i rău!”. Şi Tobiţă a
plecat cu un zâmbet încrezător pe buze.

Orice i-ai spune lui Tobiţă ca să – 1 convingi că pierde vremea şi i se scurge viaţa degeaba, nu reuşeşti să-i schimbi felul de viaţă sau apucăturile. Ştie pe-a lui şi nu vrea sfatul nimănui. Este nefericit că n-a câştigat ieri sau astăzi, dar are o fericire mare, supremă, la gândul că mâine va nimeri lozul cel mare… Ehei, ce-o să fie atunci! Şi hainele-i sunt peticite şi ciubotele scofâlcite! Oricine îl cunoaşte, îşi exprimă teama că într-o bună zi, după ce mama lui Tobiţă se va duce la cei duşi, iar pensia ei va înceta să-i mai asigure existenţa pronosportistului, se va duce şi el pe apa sâmbetei, ca unul care, prea  ocupat de posibilele câştiguri, a pierdut tocmai ceea ce avea mai scump: propria sa viaţă! Dacă ar trebui să arăt pe cineva care să fie reprezentativ pentru jucătorul la jocurile de noroc, indiferent care ar fi ele, pe bietul Tobiţă l-aş arăta. El e produsul unei pasiuni aparent nevinovate, care a devenit patimă şi care-l devoră cu lăcomie până la ultima picătură de vlagă. Acesta e păcatul, aceasta e patima sau viciul! Of! Cine are urechi de auzit să audă! 

    *

Un hoţ a furat haina unui oarecare. Păgubaşul a observat după o vreme, a căutat şi a găsit haina la cel ce i-o furase. Hoţul a dat din colţ în colţ, apoi i-a spus: ,,-Ţi-o dau, dacă-mi dovedeşti că este a ta!” S-a dus omul şi a venit cu mai mulţi martori, care au recunoscut haina. Hoţul a zis: „ -Nu e destul să probezi doar cu martori! Trebuie să-mi  aduci bonul cu care ai cumpărat haina de la magazin!” Grea problemă! S-a făcut omul luntre şi punte şi a găsit bonul. Când credea că-şi va obţine haina, hoţul l-a întrebat: ,,- Dar poţi să dovedeşti cum ai dobândit banii cu care ai cumpărat-o?”  Îmi aduc aminte de această istorioară de câte ori trec prin plantaţia fostei ferme de la Bârda. Statul a smuls proprietarilor adevăraţi, printre care şi biserica, pământul şi l-a folosit mai bine de 50 de ani. Ne amintim cum şedeau şirurile de TIR-uri din toată Europa, ca să fie umplute cu mere, cu prune etc. După revoluţie, ne aşteptam ca să fie restituit pământul foştilor proprietari. N-a fost aşa. Fostul primar a împărţit, spre exemplu, plantaţia din zona Bobaiţei rudelor şi prietenilor săi. Actualul primar a  cerut foştilor proprietarii să depună cereri de retrocedare însoţite de declaraţiile a cel puţin doi martori. Când oamenii au depus aceste documente, primăria le-a pretins alte acte justificative. Este greu de adus asemenea acte, fiindcă pământurile respective au fost din moşi-strămoşi. Nimeni nu le-a contestat vreodată. Şi uite aşa, de 18 ani, cel mai bun pământ din hotarul comunei a devenit izlaz comunal. Chiar nu se poate face nimic, Domnule Primar? Mai trebuie multe bonuri şi chitanţe?

    *

În această perioadă, Părintele Grigore Maerean de la Sf. Mânăstire Lainici(GJ), căruia parohia noastră i-a publicat şase cărţi până acum,  a donat Parohiei Malovăţ 300 lei, iar Domnul Motreanu Ilie din Bârda s-a înscris în rândul fruntaşilor, achitând drept contribuţie de cult suma de 650 lei. Dumnezeu să le ajute!

    *

Am reuşit să publicăm o nouă carte  a scriitorului  australian de origine română,  Domnul Ioan Miclău, Scrieri în proză, vol.II. Cartea are 246 pagini şi cuprinde articole, bucăţi literare, dar şi aprecieri ale autorului privind activitatea culturală a parohiei noastre. De câţiva ani, Domnul Ion Miclău ne-a obişnuit cu o activitate publicistică deosebit de febrilă şi de prolifică. Adună articole, bucăţi literare, poezii, piese de teatru, reportaje, recenzii şi tot ceea ce mintea şi condeiul i-au produs de-a lungul vieţii şi pe care le-a risipit cu generozitate în multe publicaţii. Adaugă la acestea altele noi, inedite,  şi le depozitează între coperţile cărţilor, ce se tot înmulţesc de la un an la altul. Indiferent de genul literar pe care-l abordează, Ioan Miclău obişnuieşte să-şi amestece în fiecare picătură de cerneală  o rază din sufletul său mare de român. Astfel, scrisul său capătă viaţă, capătă putere pentru a străbate în timp şi spaţiu. Citindu-l, îl cunoaştem şi-l înţelegem! Îi urăm succes pe mai departe şi-l aşteptăm cu noi realizări, care, de fapt, nu sunt altceva decât daruri pe care le face culturii române şi celei australiene.

    *

În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să publice câteva articole, deşi programul a fost destul de încărcat: Din Jurnalul unui popă de ţară, în ,,Analize şi fapte”, 2008, nr. 3, 15 ian., ediţie on-line (http://analize-si-fapte.com/) ; Multe-am tras şi nu m-am ras…! în ,,Epoca”, ediţie on-line, 15 ian. 2008  (http://revistaepoca.wordpress.com); Daruri de suflet, în ,,Epoca”, ediţie on-line, 15 ian. 2008( http://revistaepoca.wordpress.com); Postul de poliţie de la Malovăţ, în  ,,Datina”, 2008, 4591, 15  ian., p.10;  Copilul în concepţia poporului român,  în ,,Luminătorul”, Chişinău, ediţie on-line, 2007, dec. (http://luminatorul.wordpress.com/); La ceas aniversar: Părintele Petru Buburuz, în ,,Luminătorul”, Chişinău, ediţie on-line, 2007, dec.            (http://luminatorul.wordpress.com/);  Căminul cultural din Malovăţ, un vis devenit realitate, în ,,Datina”, Tr. Severin, XVII(2008), nr. 4592(16 ian.), p. 10; O întâmplare cu învăţătura ei,  în ,,Epoca”, ediţie on-line, 22 ian. 2008( http://revistaepoca.wordpress.com); Cuvinte pentru enoriaşii mei, în ,,Epoca”, ediţie on-line, 22 ian. 2008(http://revistaepoca.wordpress.com);  Venerabilul scriitor Ioan Miclau a publicat o nouă carte, în ,,Universul cărţilor”, 2008, 22 ian., ediţie on-line (http://universul-cartilor.com); Poveţe şi învăţături,  în ,,Epoca”, ediţie on-line, 29 ian. 2008(http://revistaepoca.wordpress.com); Mitropolitul  Antonie Plămădeală, în ,,Datina”, Tr. Severin, XVII(2008), nr. 4601(29 ian.), p. 9;

      *

În luna aprilie am donat pâine credincioşilor veniţi la biserică şi câtorva bolnavi din sat astfel: 13 Ian.(Bârda): 60 pâini; 20 Ian.(Malovăţ): 146 pâini; 27 Ian.(Bârda): 60 pâini. În total, în luna ianuarie s-au donat 266 pâini.

      *

Am montat folie de fibră de sticlă la turla bisericii de la Malovăţ, în locul geamurilor. Această lucrare a făcut-o gratuit fiul Domnului Colonel Nicolae Manolea cu doi colegi ai săi de la Jandarmeria din Tr. Severin. Le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească!

    *      

La 12 ianuarie, preotul Dvs. a susţinut examen la Facultatea de Drept a Universităţii Spiru Haret la disciplina Obligaţii şi contracte; la 19 ian. la Drept Administrativ; la 26  ian. la  Drept financiar, fiind student în anul II. Se vede că n-a învăţat nimic din păţaniile de anul trecut! Aşa-i trebuie!

    *

La 22 ianuarie, preotul Dvs. a participat la emisiunea  Bazele credinţei  la Televizunea RDS  din Tr. Severin, între orele 20-21.30. Postul respectiv poate fi recepţionat doar în Tr. Severin.

    *

Domnul colonel Vasile Ploştinaru de la Inspectoratul de Poliţie Caraş-Severin, fiu al satului Malovăţ, ne-a comunicat că a găsit pe internet, pe sit-ul Ministerului Administraţiei şi Internelor, filmul cu sfinţirea Postului de Poliţie de la Malovăţ.

     *

Domnul primar George Bazavan a vrut să doneze 2000 lei parohiei noastre, cu condiţia ca banii respectivi să-i folosim pentru a realiza un sistem de iluminare exterioară a bisericii pe timpul nopţii.   Nu i-am primit banii, ci  l-am rugat să realizeze dânsul sistemul respectiv, fiind mult mai priceput în astfel de probleme decât preotul. Ne-a asigurat că în timpul cel mai scurt posibil va face ca în timpul nopţii biserica noastră să se vadă din toate împrejurimile ca o floare de lotus în mijlocul satului.  Suntem siguri că se va ţine de cuvânt.

       *

Domnul primar George Bazavan ne-a asigurat că în prima parte a acestui an va realiza câte un kilometru de asfalt în fiecare sat al comunei, chiar şi la Colibaşi, deşi locuitorii satului respectiv nu l-au votat. Vrea să le arate şi acelora că el este primar al tuturor locuitorilor comunei, nu numai al celor ce l-au votat. La Bârda va ajunge asfaltul până la troiţa eroilor. În prim plan lucrările de asfaltare vor lega Malovăţul de Negreşti. În acelaşi timp, primăria de la Husnicioara va veni şi ea cu un tronson de asfalt, care va face legătura între Prunişori şi Negreşti, aşa încât e posibil ca anul acesta să apară un nou drum turistic pe harta judeţului: Malovăţ – Prunişori. Preotul i-a spus primarului că ar fi prea frumos ca să fie adevărat, replică la care primarul s-a supărat foc şi i-a pus în vedere preotului să nu se mai îndoiască niciodată de spusele sale! Mde! Cam ambiţios primarul! Dumnezeu să-i ajute să se ţină, într-adevăr, de cuvânt şi să le ducă la bun sfârşit pe toate, aşa cum şi-a propus!

        *

În noaptea de 30/31 decembrie, la stingerea incendiului de la casa Domnicăi Luca din Bârda, despre care am făcut vorbire în scrisorile noastre precedente, au participat următorii enoriaşi din Bârda: Mema Valeria(a dat alarma), Mema Pavel, Butoi Ion, Butoi Marius, Butoi Romică, Stănciulescu Sebastian, Gheran Doru, Luca Emil şi  Fulga Petre. Preotul a alergat cu două instinctoare, dar acestea n-au funcţionat. Când au venit pompierii focul era deja stins. Dacă n-ar fi fost grupul acela de săteni, pompierii ar fi numărat doar tăciunii şi ar fi cântărit cenuşa, care ar mai fi rămas din casă. Aşa, de bine de rău, familia respectivă are unde să se adăpostească. Dumnezeu să le ajute celor ce-au dat ajutor!

         *

Din cauza nămetelui mare, vitele, respectiv caprele n-au mai putut ieşi la pădure, la mugur. Mihăilescu Ana, la cei aproape 90 de ani ai săi, nu a mai avut resurse să-şi întreţină cele  20 de capre. Au ajutat-o cât au putut vecinii, dar n-au avut nici ei prea mult. Am căutat un porşor de fân de vânzare în sat, dar a fost imposibil să găsesc. Am făcut apel la primar. El tocmai cumpărase fân din Bobaiţa şi i-a trimis şi Anei Mihăilescu o căruţă. Dumnezeu să-i ajute!

           *

În această perioadă am achitat 15oo lei  protoieriei drept subvenţii pe 2008.

            *

De la 1 ianuarie cântăreţul  parohiei noastre a obţinut salarizare de la bugetul de stat. La această realizare a contribuit mult Prea Sfinţitul Episcop Nicodim. Îi mulţumim!

           *

La 19 Ianuarie am oficiat botezul lui Ioniţă Mădălin-Cristian, fiul D-nei Ioniţă Liliana din Malovăţ. Să trăiască! La 17 Ianuarie am oficiat  înmormântarea pentru Iordaconiu Ana(88 ani) din Bârda; la 26 Ianuarie pentru  Bondoc V. Maria(84 ani) din Malovăţ, iar la  29 Ianuarie pentru Sava Ecaterina(88 ani) din  Bârda. Dumnezeu să le ierte!

   *

În luna februarie avem următorul program de slujbe: 2 Febr. (pomeniri  dimineaţa în Bârda, slujbă la Malovăţ); 3 Febr. (Malovăţ); 9 Febr. (Malovăţ-Bârda); 10 Febr. (Bârda); 13 februarie(ora 17), film la Bârda(Iisus din Nazaret, I); 16 Febr. (Malovăţ-Bârda); 17 Febr.(Malovăţ); 20 Febr.(ora 17), film la Malovăţ(Iisus din Nazaret, I); 23 Febr.(Malovăţ-Bârda); 24 Febr.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la şcoală, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail, precum: stanciulescubarda@gmail.com  .

    *

Atenţie! De la 1 Februarie vom începe să distribuim cartea Bucate de post celor care vor veni la biserică, conform programului de mai sus. Este singura condiţie ce li se cere.

      *

Dacă cineva are nevoie de sămânţă de lucernă (15 lei/kg), să ia legătura cu preotul.

      *

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU – BÂRDA


Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
August 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: