Dragii mei enoriaşi!

În ,,scrisoarea” trecută vă prezentam situaţia îngrijorătoare, în care se află Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului. Era vorba, după cum vă reamintiţi de faptul că dânsul participase la o sfinţire de biserică greco-catolică(unită) şi acolo se împărtăşise împreună cu episcopul şi preoţii greco-catolici. De aici se trăgea concluzia că Înalt Prea Sfinţia Sa intenţionează să treacă la greco-catolici sau la catolici, aceştia oferindu-se să-l numească mitropolit sau cardinal. Se punea problema caterisirii ierarhului bănăţean din rândurile ierarhiei ortodoxe.

Între timp, lucrurile au mai evoluat. Sfântul Sinod Permanent al Bisericii Ortodoxe Române(o formă restrânsă a Sfântului Sinod) a luat în discuţie cazul într-o şedinţă şi a ajuns la concluzia că nu poate lua o decizie şi va supune cazul spre dezbatere Sfântului Sinod(forma completă a forului) în apropiata sa şedinţă de la începutul lunii iulie. Patriarhia Moscovei şi obştea călugărilor de la Muntele Athos au trimis câte un protest, în care cer caterisirea ierarhului bănăţean. La Timişoara a avut loc un miting de stradă, la care au participat sute de credincioşi şi preoţi, manifestându-şi solidaritatea cu ierarhul lor. În presă au apărut numeroase articole şi luări de poziţii.

Subliniam în numărul trecut al ,,publicaţiei” noastre pericolul ce-l reprezintă eventuala trecere a înaltului ierarh la catolici sau greco-catolici, prin faptul că ar crea o nouă ruptură în trupul Bisericii Ortodoxe Române, asemănătoare celei de la 1700. Dacă, la prima vedere, lucrurile par fără însemnătate, am tras atunci un semnal de alarmă şi continuăm s-o facem şi prin prezenta, considerând că lucrurile au un substrat mai profund. Citind numeroasele articole din presă pe această temă, regretăm faptul că majoritatea din ele îl incriminează pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit. Mulţi dintre autorii acelor articole, oameni fără pregătire teologică în majoritatea cazurilor, îl atacă asemenea crocodililor ascunşi în ape tulburi, care sar la gâtul ierbivorelor însetate. Regretăm că prea puţine articole sunt semnate de preoţi şi teologi bănăţeni, în care să-i ia apărarea vlădicului! Fără îndoială, că pe mulţi i-a ridicat din ţărână, iar acum s-ar cuveni să fie mai solidari cu dânsul şi mai puţin spectatori indiferenţi. Regretăm că obştea monahală de la Muntele Athos îl judecă prea dur, socotindu-l eretic, fiindcă s-a împărtăşit cu ,,ereticii”. Aduc în sprijin o serie de nedreptăţi făcute poporului român şi Bisericii Ortodoxe Române de către Biserica Romano-Catolică. Părinţii de la Athos cred că au doar în parte dreptate. Este adevărat că sfintele canoane ale Bisericii noastre prevăd caterisirea celui ce se împărtăşeşte cu ereticii, dar sunt destui teologi în rândul Ortodoxiei, care socotesc că romano-catolicii şi greco-catolicii nu sunt eretici. Cele două confesiuni sunt socotite de aceştia biserici apostolice cu continuitate harică neîntreruptă. Cu cei dintâi am format o singură biserică până la 1054, iar cu ceilalţi o singură biserică până la 1700. Argumentele aduse de părinţii athoniţi sunt foarte adevărate, dar ele sunt de ordin istoric, nu dogmatic. E adevărat că au făcut destule abuzuri şi nedreptăţi românilor ortodocşi din Transilvania, dar se uită faptul că suntem în secolul 21 şi orice drum, cât de lung, începe tot cu primul pas. Degeaba vorbim de o viitoare refacere a unităţii Bisericii, dacă nu vom face nimic concret pentru realizarea ei. Ierarhul bănăţean a făcut un astfel de pas. Este înduioşătoare grija Patriarhiei de la Moscova pentru respectarea Sfintelor Canoane şi graba cu care cere caterisirea ierarhului nostru. Nu înţelegem însă cum aceeaşi patriarhie a uitat de aceleaşi canoane în 1940, când ne-a înghiţit Mitropolia Basarabiei de îndată ce statul sovietic ne-a acaparat teritoriul Basarabiei în urma Pactului Ribentrop-Molotov. Nu mai vorbim de gestul similar din 1812! Altfel spus, de îndată ce puterea politică ne-a luat teritoriul, Patriarhia Rusă s-a grăbit să ne ia şi sufletul! Nu înţelegem cum, după recâştigarea independenţei de stat a Republicii Moldova în deceniul trecut, Patriarhia de la Moscova refuză cu îndârjire să-şi retragă jurisdicţia, astfel că azi funcţionează în Republica Moldova o mitropolie care aparţine de Moscova, iar o alta care aparţine de Bucureşti! Ciudată frăţietate! Ne întrebăm cum de-a uitat de principiul etnicităţii, de cel al teritorialităţii şi de alte principii, care ţin de dreptul canonic şi chiar de buna-cuviinţă. Acum, însă, dintr-o dată, cere caterisirea ierarhului bănăţean. Să fie, oare, vreo legătură cu cuvântul Mântuitorului: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile?” Să aibă cineva tot interesul să ne dezbine ca popor, ca ţară?

Mai mult, toţi cei care aruncă cu pietre în ierarhul bănăţean(din păcate chiar profesori de drept canonic!) uită un lucru elementar de care trebuie să se ţină seama în orice judecată: intenţia făptuitorului la săvârşirea faptei. Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae Corneanu afirmă cu toată convingerea că a făcut acel gest în spiritul eforturilor generale ce se fac de apropiere a Bisericilor, în spiritul frăţietăţii şi iubirii lui Hristos, ci nu spre a sfida canoanele. Când cineva bagă cuţitul în semenul său cu scopul de a-i suprima viaţa face o crimă, pe care Dreptul Penal o pedepseşte cu mulţi ani de închisoare; când bolnavul moare pe masa de operaţie, medicul chirurg nu este socotit criminal, fiindcă el a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să salveze viaţa acelui pacient.

Ne oprim, deocamdată aici, sperând că Dumnezeu va lumina pe ierarhii noştri să ia decizia cea mai înţeleaptă cu putinţă la apropiata şedinţă a Sfântului Sinod, astfel ca să nu se tulbure unitatea neamului românesc. Regretatul vlădică Nestor Vornicescu îmi punea de multe ori: „Părinte Alexandre, clericul, indiferent dacă este ierarh sau preot, are de slujit în viaţă două altare: unul al Bisericii şi altul al Patriei. Pe acestea două să le slujeşti cu credinţă toată viaţa frăţiei-tale!” Fie ca aceeaşi deviză s-o aibă toţi ierarhii şi preoţii noştri de azi şi de mâine!

*

Miercuri, 11 iunie, am avut conferinţă la Episcopia Severinului şi Strehaei, prezidată de Prea Sfinţitul Episcop Nicodim. Tema principală a fost noul Regulament de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române. Fără îndoială, că vom mai reveni asupra acestui subiect în ,,scrisorile” noastre viitoare. Pentru azi vom stărui, însă, asupra unui aspect, care mi se pare de mare urgenţă, mai ales că încă nu s-au elaborat normele de aplicate a acestui regulament, aşa că se mai poate interveni pe ici, pe acolo cu câte un amendament.

În noul regulament se cere reînfiinţarea cercurilor preoţeşti. Acestea au existat şi au funcţionat între cele două războaie. Un astfel de cerc era alcătuit dintr-un număr de 10-15 parohii sau chiar mai puţine, în funcţie de zona geografică, de căile de acces, de voinţa factorilor de conducere etc. Preoţii dintr-un cerc preoţesc se întruneau cu toţii la o parohie, prin rotaţie, slujeau Sfânta Liturghie în sobor, după care ţineau predici şi conferinţe credincioşilor prezenţi la slujbă din parohia respectivă. La urmă, preoţii mergeau la casa preotului din parohie, iar cântăreţii la a cântăreţului şi serveau masa. Din păcate, existau cazuri când astfel de mese degenerau în adevărate petreceri, care aduceau sminteală credincioşilor în loc de zidire sufletească. Spun acest lucru, amintindu-mi de relatările regretatului preot Gheorghe Sfetcu, pe atunci preot la Valea Boierească. În principiu, cercurile preoţeşti sunt binevenite în viaţa Bisericii noastre. Problema este că în duminica în care se face slujbă în sobor într-o parohie, toţi preoţii din acel sobor sunt absenţi din parohiile lor, adică nu fac slujbă în bisericile lor. Nu cred că este ziditor pentru sufletul credincioşilor mei, dacă la câteva luni în biserica lor se face slujbă cu 15 preoţi, în timp ce 14-15 duminici nu s-a făcut slujbă deloc, fiindcă preotul a fost plecat să slujească în alte parohii. Atunci s-ar putea întâmpla, ca să fie mai mulţi preoţi decât credincioşi în biserică, iar cei prezenţi să se întrebe: ,,Ştii, care o fi popa al nostru?” Continuitatea liturgică, adică săvârşirea Sfintei Liturghii şi a celorlalte slujbe din cultul nostru, fără întrerupere, constituie cauză majoră a succesului pastoral şi misionar al unui preot şi contribuie la zidirea sufletească a credincioşilor din acea parohie. Am lipsit în cei 32 de ani de preoţie două duminici în 1977, când mi-am dat licenţa şi am luat primul şi ultimul concediu, două duminici în 2003, când am fost operat, o duminică în 2005, când am înmormântat pe mama şi nu-mi mai amintesc de vreo alta!

Aş propune conducerii Bisericii noastre în general şi mai ales Pre Sfinţitului Episcop Nicodim pentru eparhia noastră să ia în consideraţie şi următoarea variantă de funcţionare a unor asemenea cercuri ce se vor înfiinţa. Preoţi dintr-un cerc să se întrunească nu dumineca, ci vineri seara. Este sfârşit de săptămână, nu sunt nunţi sau botezuri, aşa că prezenţa ar putea fi numeroasă. La aceste cercuri să se prezinte 2-3 referate(predici, prelegeri, meditaţii) pe teme religioase, preoţii să răspundă întrebărilor adresate lor de credincioşi pe marginea temelor respective. După aceasta să se introducă în program şi intelectuali ai localităţii din alte domenii de activitate: profesori, învăţători, medici, ingineri etc. Cred că ar fi ziditor pentru credincioşii participanţi dacă de la un astfel de cerc ar afla ce înseamnă virtutea sau viciul, dar ar afla şi cum să altoiască un pom, o viţă de vie, cum să se ferească de anumite boli, cum să acceseze un fond european, ce legi au mai venit la primărie etc. Ar putea să se adauge la un asemenea cerc un grupaj de cântece şi versuri, chiar o scenetă susţinută de elevii şcolii din localitate. S-ar putea institui un concurs tematic cu copiii etc. Cât priveşte ,,ospăţul” frăţesc de după şedinţă, acesta ar fi bine dacă ar fi cât mai sumar, pentru a nu deveni piatră de scandal pentru credincioşi.

Cred că în felul acesta, cercurile preoţeşti ar deveni un adevărat eveniment în viaţa unei localităţi, eveniment dorit şi aşteptat de localnici, iar preoţii ar contribui masiv la impulsionarea vieţii spirituale a comunităţii.

*

În părţile Olteniei şi mai ales ale Severinului există cel puţin trei zile în an, care nu sunt considerate sărbători bisericeşti propriu-zise, dar poporul le respectă cu sfinţenie de când se ştie. Este vorba de 11 Iunie( Sfântul Apostol Vartolomeu), 17 Iulie(Sfânta Muceniţă Marina) şi 23 Iulie(Sfântul Mucenic Foca). Lucrul în aceste zile este considerat aducător de mari pagube, iar sfinţii menţionaţi sunt socotiţi că au mare influenţă asupra ploilor, furtunilor, trăznetelor. Circulă şi multe povestiri în popor cu privire la pedepsirea exemplară a celor ce-au lucrat în astfel de zile. Am putea spune că aceşti sfinţi sunt consideraţi la fel de importanţi sau chiar mai importanţi decât Sfântul Prooroc Ilie(20 Iulie) sau Sfântul Pantelimon(,,Sfântul Ilie cel Şchiop”)(27 Iulie). Propunem Prea Sfinţitului Episcop Nicodim să analizeze posibilitatea instituirii acestor zile ca sărbători bisericeşti locale şi înscrierea lor în calendar ca sărbători ,,cu cruce roşie”, ca zile în care să se oficieze slujbă la biserică. Într-o zonă în care agricultura constituie încă sursa principală de existenţă pentru majoritatea populaţiei, este bine ca să se ia seamă la astfel de tradiţii intrate adânc în viaţa poporului român şi respectate după cuviinţă, cu atât mai mult cu nu încalcă învăţătura dogmatică şi rânduiala liturgică a Bisericii noastre. Potrivit canoanelor, ierarhul are dreptul să instituie sau să suspende sărbători în eparhia sa.

*

Într-o seară, marele artist Gheorghe Zamfir a dat un interviu la televizor. Mi-a lăsat un gust amar. Omul acesta a cucerit lumea cu naiul său. Milioane de discuri şi CD-uri s-au răspândit în lumea întreagă; milioane de oameni îl ascultă fascinaţi; nenumărate premii şi distincţii i-au fost acordate în zeci şi zeci de ţări. Numai Discul de aur, cea mai înaltă distincţie acordată în domeniul muzical, l-a primit din partea a 120 de ţări, doar din România nu! Era nemulţumit de ţara lui, de felul cum este primit şi tratat când vine în ţară, de răceala autorităţilor faţă de el. Păcat! Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Eugen Ionescu şi mulţi alţii abia când au devenit celebri în lume i-am descoperit şi noi şi ne-am mândrit cu ei că erau români! Of! Iartă-ne, bade Gheorghe, c-o fi vreun blestem şi pe capul nostru!

*

Joi, 5 Iunie, de ziua Înălţării Domnului, la biserica de la Malovăţ, am avut bucuria să primim vizita şi să slujim împreună cu Părintele Nicolae Tănase de la Parohia Valea Plopului din Judeţul Prahova. Venea din Germania, unde ţinuse un ciclu de conferinţe pentru combaterea avorturilor. V-am mai vorbit de el în anii trecuţi. În urmă cu 11 ani i-am făcut o vizită în parohie. În anii trecuţi i-am trimis şi câţiva saci cu haine pentru copii adunate din parohie. Avea 150 de copii atunci; acum avea 258! Îi aduna de prin spitale pe cei abandonaţi de mame; convingea femeile să nu avorteze, ci să nască, iar copiii îi lua el. Încredinţa acei copii familiilor din parohie şi acorda câte o îndemnizaţie pentru fiecare copil. Erau familii şi cu 12 copii în îngrijire. Îi creştea până la 18 ani, îi învăţa câte o meserie. Mulţi rămâneau în sat. Construise biserică înainte de 1989 numai noaptea, fiindcă nu i se dădea autorizaţie, satul fiind în plan de demolare. La biserică avea atelier de tâmplărie şi sculptură, atelier de croitorie. Acasă, în Vălenii de Munte, el scria noaptea cărţi şi le trimitea în ţară la cititori. Acum are în lucru 42 de case. Vrea să dăruiască aceste case copiilor care se stabilesc în sat şi mai ales fetelor, aşa, ca să aibă şi ele o zestre. Acum, fusese în Germania cu o maşină împrumutată. Când s-a aplecat, reverenda o avea ruptă. Mă întreb, cum s-o fi simţind consilierul pentru asistenţă socială de la episcopia lui, când vine să-i facă inspecţie şi să-i dea îndrumări. Se ştie doar că un consilier eparhial este un preot cu mai multă experienţă în domeniu decât preoţii din eparhie. De la el preoţii aşteaptă un sfat, o îndrumare, ca de la unul care a trecut pe unde trec ei!!

*

În ,,scrisoarea” precedentă vă prezentam cele relatate de Doamna Bucur Emilia din Bucureşti privind monumentul Eroilor Pompieri din Dealul Spirii. Fusese acoperit cu un ,,geamantan” de scândură şi pe acesta se lipiseră afişe cu o expoziţie de modă. Nu ştiu dacă şi alte publicaţii s-au revoltat de infamia respectivă, cert este că la câteva zile după apariţia pe internet a ,,scrisorii” noastre, Doamna Bucur Emilia mi-a telefonat, comunicându-mi că indivizii profanatori şi-au luat geamantanul şi, cu coada între picioare, duşi au fost. Ducă-se! Pe situl Ministerului Culturii şi Cultelor a apărut o ştire, cum că acea ,,acoperire” a monumentului a fost ,,o eroare”. Bine că s-a rezolvat!

*

Pe 1 Iunie, locuitorii comunei Malovăţ au reales, pentru încă patru ani, cu unanimitate de voturi, pe Domnul George Bazavan primar. A fost o decizie matură, dovadă cele 1300 de voturi cu care şi-a devansat ,,adversarii”. Dumnezeu să-i ajute să-şi poată duce la împlinire toate proiectele destinate comunei noastre, că nu sunt puţine! Îi urăm succes deplin!

*

În această perioadă am primite o donaţie de 200 lei de la Doamna Fleck Maria din Köln(Germania), fiica regretatului Rolea Petre din Bârda şi 200 lei de la Domnul Pau Claudiu din Malovăţ. Dumnezeu să le răsplătească!

*

În această perioadă am făcut următoarele plăţi mai mari, astfel: 170 lei pentru butelie, ceas, furtun şi gaz pentru Patraşcoiu Ştefania; 300 lei acont pentru placa de la fântâna arteziană; 543 lei pentru coletele cu cărţi trimise; 357 lei pentru pâinea donată în luna mai.

*

Pe 8 Iunie am fost la Floreşti. Fântâna arteziană comandată de Domnul Ionaşcu Marian din Anglia pentru biserica din Malovăţ era gata. Va veni meşterul s-o monteze de îndată ce vom face racordarea la reţeaua de apă. Domnul primar George Bazavan a început deja lucrarea de racordare. Am comandat placa de marmură(50/70 cm). Costă 570 lei.

*

În această perioadă, preotul Dvs. a mai publicat câteva articole astfel: Sindicate preoţeşti!? în ,,Neamul românesc”, 2008, nr. 25, 2 iun., ediţie on-line(http://www.neamul-romanesc.com); Un caz: Mitropolitul Nicolae Corneanu, în ,,Analize şi fapte”, III(2008) , nr. 25(15 iun.), ediţie on-line(http://analize-si-fapte.com); Geamantan în loc de statui, în ,,Analize şi fapte”, 2008, 15 iun., ediţie on-line(http://analize-si-fapte.com).

*

Rugăm pe toţi enoriaşii noştri şi pe toţi cei ce primesc această ,,scrisoare”, indiferent dacă au vreo legătură sau nu cu parohia noastră, indiferent dacă sunt din ţară sau din străinătate, dacă sunt conectaţi la interent, să ne comunice adresele dumnealor de e-mail. Le trimitem gratuit atât ,,scrisoarea”, cât şi grupaje de diapozitive tematice cu conţinut enciclopedic, religios etc. Doamna Prof. Florica Kemenschi, directoarea Colegiului Naţional Economic ,,Th. Costescu” din Tr. Severin şi Domana Steluţa Manolache din Bucureşti ne-au pus la dispoziţie până acum aprox. 1oo seturi de astfel de diapozitive. Le vom prezenta şi la biserică, cu prilejul filmelor.

*

Atenţie! Pe 25 Iulie organizăm excursie la Mânăstirea Sf. Ana de la Orşova. Va costa în jur de 10 lei /pers. Aşteptăm înscrieri. Vineri, pe 18 Iulie la Malovăţ şi vineri, pe 25 Iulie la Bârda, începând de la ora 20 avem film la biserică.

*

În luna iulie avem următorul program de slujbe: 5 Iul. (Malovăţ-Bârda); 6 Iul. (Bârda); 12 Iul. (Malovăţ-Bârda); 13 Iul.(Malovăţ); 19 Iul.(Malovăţ-Bârda); 20 Iul. (Bârda); 26 Iul.(Malovăţ-Bârda); 27 Iul. (Malovăţ). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA


Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
August 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: