Dragii mei enoriaşi!

De pe la începutul anului aflăm de la televizor de un mare talent pe care l-a dat neamul românesc lumii: Costel Busuioc, pe care străinătatea îl numeşte de acum Pavaroti. Un om simplu, născut şi crescut într-un sat bănăţean oarecare, cu 8 clase la bază, cu o familie dăruită de Dumnezeu cu patru copii. A făcut până la cei 38-40 de ani ai săi tot felul de meserii, începând cu cea de păzitor de oi( şi de capre?!), de lucrător de pământ, ceferist, zidar şi multe altele. Viaţa l-a dus până hăt departe, în Spania. Acolo lucra ca salahor la construcţii. Atât în ţară, cât şi în străinătate, singura bucurie adevărată a lui Costel Busuioc era de a cânta. Şi nu orice şi oricum. Împreună cu preotul din satul lui, ascultase zeci de ore muzică clasică, interpretată de mari personalităţii ale lumii şi… încercase să-i imite pe acei cântăreţi. Având o memorie muzicală ieşită din comun, bănăţeanul a învăţat cântec după cântec cu exactitate, formându-şi un repertoriu bogat, pe care-l repeta zi de zi, când lucra. Tot satul îl ştia pe el şi talentul lui. Toţi se familiarizaseră cu muzica de operă, socotindu-l pe bietul Costel ca pe un om fără noroc pripăşit pe coclaurile lor. Nu sesizase nimeni, dar absolut nimeni dintre românii investiţi cu funcţii pe unde îl dusese viaţa pe Costel Busuioc, că omul acela reprezintă o valoare. Îl ascultaseră ca pe orice altă ciudăţenie. A trebuit să ajungă în Spania şi acolo să-l audă oamenii simpli din apropierea lui, de pe stradă. Aceia au sesizat autorităţile şi televiziunile că acolo, la roabă şi la târnăcop trudeşte un geniu. L-au numit Pavaroti, cu numele celui mai mare tenor al lumii din vremea noastră, tocmai fiindcă glasul şi cântecul lui Costel îl imita pe Pavaroti ca o bandă de casetofon. Spaniolii l-au ascultat pe Costel al nostru şi l-au pus la concurs, un concurs naţional, cu cele mai bune talente ale lor şi el a câştigat! Doamne, ce bucurie putea să fie mai mare pentru acel om! De acum, ciobanul, zidarul, salahorul, ce mai, românul Costel Busuioc, va cânta pe marile scene ale lumii, alături de oameni care au studiat muzica zeci de ani… Va fi al lor, dar nu va mai fi al nostru….!

La formarea unui om, unei personalităţi, contribuie trei factori. Cel dintâi este zestrea genetică cu care venim în lume. Fiecare avem câte ceva în trăistuţa sufletului nostru: unul darul muzicii, altul pe al picturii, altul darul de a învăţa, altul de a judeca, altul de a vindeca etc. Al doilea element este mediul în care acel om se dezvoltă, format din familie, şcoală, biserică, mahala, cartier, anturaje etc., iar al treilea este efortul propriu, pe care omul însuşi îl depune. Dacă unul dintre aceste trei elemente sunt neglijate, omul nu se poate realiza. Costel Busuioc a avut darul muzicii, dar societatea nu i l-a cultivat; în schimb, efortul lui propriu a făcut ca să depăşească această lipsă şi azi să fie o vedetă a lumii muzicale. Dacă ar fi urmat nişte şcoli speciale de muzică, un conservator, Costel Busuioc ar fi fost de multă vreme cineva. Asta-i viaţa! Dumnezeu să-l ajute să recupereze ceea ce societatea în care a trăit până acum nu i-a dat!

*

Recent, Sfântul Sinod a hotărât să permită preoţilor să participe la alegerile locale pentru funcţiile de consilieri comunali, municipali şi judeţeni. E o punere în pas cu cerinţele vremii în care trăim. Din păcate, am auzit deja comentarii denigratoare faţă de această măsură. Parcă este un blestem pe noi, românii, să nu lăsăm nimic nebălăcărit! Am avut la facultate pe profesorul Ştefan Alexe, care fusese preot la Baden-Baden, în Germania şi vreo 16 ani fusese şi consilier în primăria oraşului Baden-Baden. Avea numai cuvinte de laudă faţă de atmosfera plină de seriozitate în care se discutau problemele oraşului în acel consiliu, de respectul pe care i-l acordau consilierii, dintre care nici unul nu era nici român, nici ortodox! Când te gândeşti la certurile ca la uşa cortului, care se lasă după fiecare şedinţă a consilierilor din multe primării ale noastre, de dragul multora de a fi numai pentru contra, de situaţia altora, care nu ştiu pentru ce au ajuns într-un asemenea consiliu, înţelegi că merităm de-a binelea multe neajunsuri şi multe anomalii. Avem ceea ce alegem; alegem ce merităm!

*

Doamna Prof. Florica Kemenschi, directoarea Colegiului Naţional Economic ,,Theodor Costescu” din Tr. Severin, ne-a pus la dispoziţie o frumoasă şi veche legendă plină de învăţătură, cu o oarecare înclinaţie spre filozofia indiană. Deşi, în calitate de creştini, nu suntem întru totul de acord cu învăţăturile ce se desprind de aici, o redăm mai jos, fiind utilă pentru oricare din noi:

„Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.

« – Luminează-mă ce trebuie să ştiu în viaţă? »

« – Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele.O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept din faţa ta ! ».

Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii. Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi: SCHIMBĂ LUMEA. « Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.” Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinţa sa. El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară. Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:

« – Ce-ai învăţat tu pe acest drum? »

« – Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scăpa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine ! »

« – Bine, zise bătrânul. Utilizează-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete ! »

Şi dispăru. Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi, pe care statea scris: SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI. « Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursa de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări ». El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul său. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa. Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:

« – Ce ai învăţat tu, deci, pe acest drum? »

« – Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia, care le scoate la lumină. În mine prind rădăcină toate aceste lucruri! »

« – Ai dreptate! spuse bătrânul. Prin ceea ce trezesc ceilalţi în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscator celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nască în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi”.

Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi, pe care scria: SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI. ,,Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut!”, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi. El căută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său. După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl intâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă: -Ce ai învăţat tu pe acest drum? »

« – Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge ! »

« – Aşa este, spuse bătrânul.”

,,- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea! Oare, nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez ! ».
« – Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi contemplă drumul parcurs ! » răspunse bătrânul şi apoi dispăru. Privind înapoi, prinţul văzu în depărtare spatele celei de-a treia porţi, pe care stătea scris: ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI. Prinţul se miră că n-a văzut cele scrise atunci când a pătruns prima dată prin acea poartă, dar în celălalt sens. « În luptă devenim orbi », îşi spuse el. Şi mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins şi a învins în lupta cu el însuşi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate şi învăţă să le accepte şi să le iubească. Învăţă să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească. Îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:

« – Ce-ai învăţat în plus pe acest drum? »

« – Am învăţat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat ! »

« – Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă ! »

« -Acum poti merge mai departe ! ».

Prinţul zări în depărtare cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI. Şi în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa, pe cei pe care i-a iubit şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar, spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altadată îl deranjau enorm şi împotriva cărora luptase. Bătrânul înţelept apăru din nou şi-l întrebă:

« – Ce-ai învăţat mai mult decât prima dată pe acest drum? »

« – Am învăţat că fiind în acord cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlaţi şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt ! »
« – Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte ! Continua drumul ! » Prinţul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTĂ LUMEA. Privi în jurul său şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor. Era, totuşi, aceeaşi lume de altadată. Oare, lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întrebă:

« – Ce-ai învăţat pe drumul acesta? »

« – Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat să o accept fără să o judec, fără nici o condiţie!”

,, – Acesta este cel de-al treilea lucru important, pe care nu trebuie să-l uiţi. Acum eşti împăcat cu tine, cu ceilalţi şi cu lumea! Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare: trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii ! » spuse el şi dispăru pentru totdeauna”.

Îi mulţumim Doamnei Director Kemenschi pentru această legendă atât de frumoasă şi utilă!

*

Doamna Mera Cerna, din Cluj-Napoca, fiică a regretatei familii Cerbulescu din Malovăţ, a donat parohiei noastre un rând de veşminte preoţeşti excepţional de frumoase, pentru a sluji cu ele de Sfintele Paşti. Dumnezeu să-i răsplătească pentru această jertfă şi să odihnească pe regretaţii săi părinţi ! Ne-au mai trimis ajutoare câteva persoane, astfel : Domnişoara Dr. Rusu Narcisa şi Doamna Prof. Vasilian Erina, amândouă din Tr. Severin, nepoata, respectiv fiica regretatului Bădiţă Luca din Bârda, au donat câte 100 lei; Doamna Dr. Monica Petruţiu din Orăştie(HD) a donat 80 lei; Doamna Bucur Emilia din Bucureşti a donat 70 lei; Domnul Micşoniu Nicolae, ginerele D-lui Ivaşcu Vasile din Bârda, a donat 50 lei. S-au înscris, de asemenea, în rândul fruntaşilor parohiei Doamna Gârbovan Niculina, dând încă 50 lei la contribuţia de cult, însumând 52 lei, Doamna Dragomir Virginia din Bârda, Domnul Voican Tudor şi Domnul Dima V. Vasile din Malovăţ, cu câte 50 lei. Dumnezeu să le ajute!

*

La 5 martie, Sfântul Sinod a ales pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan al Olteniei în funcţia de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

*

Părintele Preot Prof. Dr. Nicolae Dură, prodecanul Facultăţii de Drept din Constanţa, profesorul îndrumător la studiile de doctorat ale preotului Dvs., a fost numit prorector al Universităţii Ovidius din Constanţa. Este pentru prima dată în istoria învăţământului românesc, când un preot ocupă o asemenea funcţie. Dumnezeu să-i dea putere de muncă pentru a putea să ducă această sarcină cu bine!

*

La 2 martie, consiliul Parohial al Parohiei noastre s-a întrunit în şedinţă de lucru şi, printre altele, a analizat activitatea pastorală, misionară, culturală, cât şi gestiunea parohiei noastre pe 2007. Nu s-au constatat deficienţe.

*

Domnii Rolea Pantelie, Gârbovan Ion şi Butoi Ion din Bârda au luat iniţiativa şi au făcut tăieri de formare şi au săpat toţi pomii din curtea bisericii de la Bârda. Dumnezeu să le ajute!

*

Cu prilejul începutului Postului Mare al Sfintelor Paşti, am spovedit şi împărtăşit în parohia noastră, la biserică şi acasă, 82 de enoriaşi. Sperăm că la sfârşitul postului vor fi mai mulţi.

*

Cererea de carte creşte tot mai mult pe internet. Oameni din ţară şi din străinătate de diferite pregătiri intelectuale şi poziţii sociale cer cărţi de la Parohia Malovăţ şi unii regretă că nu au ştiut mai demult că-şi pot adăpa sufletul de aici. Şi noi regretăm că abia acum avem la dispoziţie această ,,jucărie” teribilă a veacului nostru.

*

În această perioadă, preotul Dvs. a mai publicat câteva articole, astfel: Ce face un preot de ţară…., în ,,Epoca”, 2008, 1 mart., ed. on-line (http://revista-epoca.com) ; Scene de film mut, în ,,Analize şi fapte”, nr. 11, 2008, 9 mart., ed. on-line(http://analizesifapte.com) ; Pe Iorga nu l-au putut nimici, în ,,Neamul Românesc”, 2008, 6 Mart., ediţie on-line(http://neamul-romanesc.com); Scrisoare lui Eminescu(I), în ,,Orizonturi şcolare”, Malovăţ, 2008, nr. 2, p.26.

*

Am achitat 402 lei pentru pâinea donată în februarie.

*

La 2 mart. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Meilă Daria-Manoela, fiica Domnului Meilă Nicolae şi a Doamnei Vasilica din Malovăţ, iar la 8 Martie pentru Gheran Iulian-Manuel, fiul lui Gheorghe şi al Georgetei Gheran din Bârda. Să trăiască! La 3 Mart. am oficiat slujba înmormântării pentru Luca Păuna(94 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!

*

Atenţie! Sf. M. M. Gheorghe nu se sărbătoreşte pe 23 aprilie, ci luni, a doua zi de Paşti, adică pe 28 aprilie. Aceasta pentru a nu se profana Sf. Post cu mâncăruri de dulce.

*

Duminică, 6 Apr., la biserica de la Bârda, la ora 11.30, ţinem licitaţia pe 2008 a fânului din cimitirul şi curtea bisericii de la Bârda, a terenurilor de la Balta-Retezeanu, Govăra şi Dealul Corbului.

*

În luna aprilie avem următorul program de slujbe: 4 Apr.(Malovăţ, seara la ora 18, film şi audiţii muzicale); 5 Apr.(Malovăţ-Bârda); 6 Apr. (Bârda); 11 Apr.(Bârda, seara la ora 18, film şi audiţii muzicale); 12 Apr.(Bârda-Malovăţ); 13 Apr.(Malovăţ); 18 Apr.(Malovăţ, seara la ora 18, film şi audiţii muzicale); 19 Apr. (Malovăţ-Bârda); 20 Apr.(Bârda); 21 Apr.(Malovăţ, denie, seara, la ora 18, apoi audiţii muzicale); 22 Apr.( Bârda, denie, seara, la ora 18, apoi audiţii muzicale); 23 Apr. (dimineaţa, spovedim şi grijim la Bârda, la biserică şi în sat; seara, la ora 18, denie în Malovăţ, apoi audiţii muzicale); 24 Apr. ( pomeniri dimineaţa la Bârda, apoi slujbă la Malovăţ; seara, la ora 18, denie în Bârda); 25 Apr.(dimineaţa, spovedim şi împărtăşim în Malovăţ, la biserică şi în sat adulţii; seara, la ora 18, denie cu Prohod în Bârda, iar de la ora 21, denie cu Prohod în Malovăţ); 26 Apr. (dimineaţa, spovedim şi grijim în Malovăţ copiii şi adulţii; seara, la ora 19, pomenim în Malovăţ; la ora 23, începem slujba Sfintei Învieri la Bârda); 27 Apr.(noaptea, la ora 2.30, slujba Sfintei Învieri la Malovăţ); 28 Apr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăţ, la ora 12); 29 Apr. (Malovăţ). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: