DIN  BOGATIA  FOLCLORULUI  ROMANESC! 

Santtinela

Cica intr-o zi, Cuza-voda, imbracat in haine de targovat, ca sa nu-l cunoasca nimeni, mergea prin Bucuresti, pe unde-i cazarma care poarta astazi numele lui Cuza-voda. Vazand soldatul de santinela, sa-ndrepta catra el:  – Bine, soldat, de ce nu prezinti arma? intreba Cuza.

Ostasul, masurandu-l din cap pana-n picioare si necunoscandu-l, raspunde scurt sa-si caute de drum.

– Sa-mi caut de drum ? Lasa ca te-oi invata eu cum trebuie sa te porti cu cela care-ti da paine!

– E, hei? Tu esti pitarul care ne dai painea cruda si mititica si inca mai cei sa-ti prezint si arma?

Sterge-o de-aici ca te fac una cu pamantul!

Cuza-voda tacu si porni.

Cum a ajuns la palat lua masuri aspre ca sa se deie soldatilor pane coapta si grea de-o oca.

Sfanta a fost  zisa lui Voda! De atunci, ferit-a Dumnezeu sa mai fie panea cruda ori lipsa la cantar.  (Revista Vulturul – M.K.P. , pp.43-44)

__________________

Cuza-Voda si Staretul Manastirii Neamtului

Ii stiuta ca Cuza-voda nu sta numai acolo in Bucuresti, ci avea grija sa se duca prin sate si prin targuri, schimbat fel si chip, ca sa cerce slujbasii, sa vada cum ii lumea de sub mana lui si care cum se poarta.

Asa, odata mergea  pe drumul Neamtului intr-o carucioara cu doua roate, c-un cal; cine nu tragea bine de sama ar fi gandit ca-i un calic.

Cum trecu podul Timisestilor, pe la padurea Coverca, iaca-l ajunge o trasura cu patru cai. In trasura era staretul manastirii Neamtului.

Da’Cuza, cu trasurica lui, nu s-a ferit intr-o parte, ci a tinut tot mijlocul drumului.

Vizitiul de la trasura staretului striga ca sa se deie intr-o parte.  Da’Cuza nu.

Atunci staretul zice catre vizitiu:

– Ia du-te si-i da cateva calicului celuia, ca sa stie de alta data cum sa se fereasca din calea oamenilor.

Indatas mare, vizitiul a sarit din trasura si a prins a-l bate pe Cuza si i-a tras caruta inlaturi.

Trasura staretului a trecut inainte; da’Cuza a dat vant calului si a ajuns mai inainte la Targul Neamtului.  Si-a spus celui de la rohatca* ca de-a veni o trasura cu patru cai si-ntransa a fi un calugar, s-o opreasca si s-o aduca la politie:

– Ca eu-s Cuza, s-am sa ma rafui oleaca cu el.

Cuza s-a dus la politie, a lepadat straiele cele calicesti cu care era imbracat si a ramas in

straiele lui adevarate, cele domnesti.

Nu a trecut mult si iaca-l adduce pe staret inaintea lui Cuza.

– Sfintia-ta esti acela care ai poruncit sa ma bata ?

– Eu, maria-ta, iertati greseala mea !

– Vra sa zica voi sunteti boieri, nu sunteti calugari evlaviosi si cu mila de cei slabi si sarmani, dupa cum s-ar cuveni sa fiti. Voi in loc sa miluiti pe un sarac, cand il intalniti, poronciti sa-l bata…  Apoi, ca sa nu mai fiti boieri si sa fiti numai calugari, am sa va iau mosiile cele multe care va aduc atata belsug de va imbuibati ca niste trantori.

Si oricat s-a rugat staretul ca sa-l ierte de fapta lui cea rea, nici ca si-a schimbat Voda gandul, asa ca a si venit vremea de li-a luat mosiile manastirilor.

(Auzita de la Gh. A Sofiei din Sodomeni, com. Pascani(Suceava) M.K.P., pp.54-55)

__________________ 

Rasplata Domneasca

Matei-voda Basarab avea obiceiul de a se plimba adesea prin mahalalele Bucurestilor, schimbat in haine pentru a nu-l cunoaste nimeni.

Intr-o zi intalni o fetita palida la fata, cu ochii innecati in lacrimi. Oprind-o in cale o intreba:

– Unde te duci, draga copila ?

– In targ boierule, sav and hainele ce mai avem, iar cu banii ce voi prinde pe ele, sa cumpar paine.

– Dar tatal tau nu lucreaza, ca sa nu mai fiti nevoite a vinde lucrurile din casa ?

– Eu n-am tata, caci a murit in razboil de la Finta. Daca traia el, noi nu ajungeam astazi in asa lipsa.

Matei Basarab, patruns de mila, adaose:

– Cred ca Voda nu v-ar fi lasat fara ajutor, daca ar fi aflat despre nenorocirea voastra; ba, chiar acum daca ar afla, el n-ar putea suferi ca sotia unui vrednic ostas al sau, care si-a dat viata pentru tara sa indure saracia si o copila orfana sa planga pe drumuri. Nu, Voda e om bun, iubeste dreptatea si rasplateste intotdeauna vitejia ostasilor. Matei intreba apoi pe fetita cum l-a chemat pe tatal sau si unde sade. Dupa aceea ii zise:

– Sa faceti in graba o jalba in care sa aratati imprejurarea voastra si s-o dati lui Voda prin vreunul din boierii sai.

– Ah, boierule! Nu mai tiu minte cate jalbi a facut biata mama si pe cati de-ai curtii domnesti i-a rugat ca sa le dea lui Voda.  La inceput toti ii fagaduiau, dar mai tarziu, unul spunea ca nu a gasit timp potrivit spre a vorbi lui Voda, altul ca i-a vorbit dar maria-sa n-a hotarat nimic…

– V-au mintit acei ticalosi, zise cu manie Basarab. Sunt sigur ca nici una din jalbi nu i-au dat si nici macar o vorba n-au pus pentru voi. Sa mai faceti inca o jalba si maine inainte de amiazi, s-o aduci la palat, unde te voi astepta negresit !  Deocamdta sa nu vinzi aceste haine. Du-te acasa si fii incredintata ca veti capata ajutor din partea mariei-sale, daca va fi adevarat tot ce mi-ai spus.

– Prea bine, zise fetita, dar pentru deseara n-avem nici o faramitura de paine.

– Iata, va imprumut eu cu aceasta suma; si Voda ii dete doi galbeni. Apoi se facu nevazut.

Copila, plina de bucurie, puse banii in mana mamei sale si, spunandu-I intamplarea, amandoua se mirau si se intrebau cine sa fie binefacatorul lor.

Un vecin insa le spuse ca acela trebuie sa fie insusi Voda, caci el a mai facut asemenea fapte.

Biata copila, auzind cuvintele vecinului, incepu sa se ingrijoreze fiindca indraznise sa vorbeasca cu Voda fara nici o sfiala. A doua zi, cu multa greutate, mama sa o hotari a merge la palat.

Matei Basarab cercetase decuseara si aflase despre tatal fetei, despre faptele lui vitejesti si despre starea de saracie a celor doua finite nenorocite.

Indata ce el zari pe fetita  si pe mama ei, porunci  sa le cheme la palat. Aci le dete in mana un hrisov domnesc si le zise:

– Tineti hrisovul acesta! El va da dreptul la o pensie din visteria tarii si sa stiti ca asa rasplateste Voda pe toti aceia ai caror parinti sau soti s-au jertfit pentru tara.  (I., pp. 42-45)

 __________________

CUZA-VODA

Strasnic domn a mai fost si Cuza-voda!

El a facut scoalele, el ne-a dat pamant si tot el a surpat si patulele imparatesti. Si bine a facut!

Ca baga acolo fietece roman treisprezece banite de porumb in tot anul si, cand sa-si ia si el agoniseala, tot ce ragaduise* acolo, tocmai dupa trei ani, I se dadeau numai trei banite din ce pusese.

Ziceau carmuitorii ca l-au mancat soarecii si porumbul era mancat de ciocli satului.

Tot el a silit pe ciocoi sa plateasca bir si sa asculte de legi. Ba alor care n-ascultau, le da fum!

Cuza-voda nu era fudul. Umbla asa ca noi si, de multe ori,  ca sa prinza pe multi slujbasi cu ocaua mica, isi schimba fata si hainele, sa nu-l cunoasca nimeni. Unde pomeneai la el trasuri si slugi puzderie si bogatii stranse gramada, cum era la Bibescu ? Ala se plimba  prin tara cu mare alai; avea caleasca, saisprezece cai albi, cu hamurile rosii si vizitii stangaci.

Tot Cuza-voda a unit tarisoarele noastre, pe Valafia cu Tara moldoveneasca, de a facut tara noastra strasnic de mare si puternica, cum e azi.

Cand s-a dus, cica la imparatul turcesc, ca sa-i ceara invoirea de a domni neturburat peste amandoua tarile, a facut lucruri asa de minunate, ca a pus pe ganduri pe turci!

Stiti ce ?

Era obiceiul ca domnii tarii noastre, cand intrau la imparat, se tarau de la poarta curtii palatului pana la picioarele imparatului, in genunchi.

Cuza insa nu era omul sa sufere rusinea asta !

A mers la palat drept, cu fruntea sus si cu sabia zornaind ca un Fat-Frumos.

– Ingenunche si mergi tarandu-te, baiete, daca vrei sa fii primit ! i-au strigat paznicii de la poarta.

– Asta n-oi face-o eu niciodata ! a strigat Cuza suparat. Si daca va-i vorba asa, ma duc de unde-am venit!

Daca l-au vazut plecand, turcii au spus imparatului si asta a dat porunca sa-l primeasca asa.

A intrat Cuza-voda.

– Buna ziua, inaltate imparate !

I-a multumit in limba lui si apoi, mirat ca-l vede inainte-I drept, soldateste si fara sfiala, la intrebat:

– De ce ai venit asa ?

– Asa m-a trimis pe mine Tara ! a raspuns Cuza cu asa mandrie si cu asa curaj, ca s-a mirat si imparatul.

Si, el stie cum o fi mai vorbit si ce o mai fi vorbit, ca  a imblanzit inima turcului si a ascultat imparatul dorinta lui Cuza.

L-a pus pe urma imparatul pe Cuza la masa cu el, au mai vorbit ei ba de una, ba de alta si, cand sa plece l-au adus turcii pe Voda Cuza cu o cinste nemaipomenita, pana la Constanta.

Se  mirau turcii, se mirau cadinele, se mirau pasii si boierii lor cand il vedeau si-l priveau ca pe un viteaz din povesti:

– Bre, bre, bre,! La noi n-am vazut asa om . (De la mos Cotandra si C.Catana, din Priboeni. In Oltenia e pastrata  mult mai vie amintirea lui Cuza.)

__________________ 

Un ostas de-al lui Vlad Tepes

In timpul luptelor de hartuiala pe care le purta Tepes cu Turcii, condusi de insusi sultanul Mohamed, un Soldat roman cazu prinzonier. Sultanul, poruncind sa-l aduca inaintea sa, il intreba rastit:

– Spune, ghiaure, pe unde se ascunde domnul vostro ?

–  Pretutindeni si nicaeri, iar daca vrei sa-l gasesti, du-te de-l cauta!

Uimit de raspunsul si indrazneala soldatului, il intreba iarasi:

– Cati soldati are el, cu totii ?

– Mai putin cu unul…Si daca vrei sa stii cati i-au mai ramas, du-te de-i numara!

– Tulburat de manie, sultanul striga batand din picior:

– Daca nu vrei sa spui, ghiaure, voi porunci sa te spanzure.

– Aceasta e pedeapsa care o merita orice soldat care se lasa a fi prins.

Vazand ca n-o scoate la cale cu asprime, sultanul zise cu glas dulce:  – Asculta ghiaure, iti daruiesc viata, iti dau avere si te fac pasa in tarile mele, numai spune-mi ce te-am intrebat !

– Nici spanzuratoarea, nici comorile si nici insusi tronul tau nu ma vor face sa-mi vand tara si pe domnul meu.

– Toti soldatii lui Tepes sunt isteti ca tine ?

– Din toti, eu sunt cel mai prost, caci altfel eram si eu ca ceilalti: mort or liber.

Vazand Mahomed atata curaj si credinta, ramase ganditor; apoi, intorcandu-se catre pasalele din jurul sau, Zise cu intristare:

– Daca Tepes ar avea o suta de mii de soldati ca acesta, de mult ne-ar fi gonit din Europa!

Mahomed porunci apoi sa scoata pe soldat din fiare, ii dadu o punga cu bani de aur si-l lasa liber.

Soldatul trecu mandru printer sirurile musulmanilor si se duse la ai sai. (I., pp.13-14)

__________________ 

Scaparea lui Vlad Tepes

Vlad Tepes era domnul Tarii Romanesti. El era tare aspru cu hotii si boierii care i se razvrateau, caci Pe toti acestia ii tragea in teapa.  De aceea i-a si ramas numele Tepes.

Vlad a avut si multe lupte cu turcii care navaleau in Tara Romaneasca. Uneori ii batea el pe turci, Alteori il bateau acestia pe Vlad. Intr-o lupta a fost biruit. Ca sa scape de urmarirea turcilor, s-a refugiat In Muntii Argesului unde avea, pe o stanca inalta, o cetate tare. Turcii s-au luat dupa el pana in munti.

Ei voiau sa-l prinda si sa-l omoare, caci nimeni nnu prapadise atatia turci ca Vlad.

Ajungand pana aproape de cetatea lui Tepes, au vazut ca in fata ei e un deal de pe care ar putea bate cetatea cu tunurile. Au trimis deci dupa cateva tunuri care aveau sa soseasca peste cateva zile.

Pe vremurile acelea, turcii rapeau copii crestini pe care ii cresteau si faceau din ei soldati  turci numiti ieniceri.  Intre ienicerii din fata cetatii lui Tepes era chiar un nepot de-al lui Vlad. Nepotul acesta nu-si  uitase de vita lui, de aceea scrise pe un petec de hartie, ce vreau sa faca turcii. Hartia a prins-o de sageata, pe care a aruncat-o in cetate. Indata ce a citit Vlad scrisoarea, a plecat din cetate printr-o galerie care ducea pe sub pamant si a luat-o peste munti, in tara Fagarasului. Iar turcii , spargand dupa cateva zile

cetatea cu tunurile, n-au mai aflat suflet de om in ea. (V.L., pp.46-47)

__________________ 

Cuza-Voda si santinela

Se stie ca domnitorul Cuza obisnuia sa umble noaptea schimbat prin oras si intra in vorba cu cine se nimerea, intreband si iscodind sa afle cari sunt nevoile oamenilor, cum se poarta cu ei slujbasii  si daca poporul vorbeste de bine sau de rau despre domnitor.

Intr-o sara, trecand pe langa o santinela ce era la un post oarecare, vede pe soldat ca sta rezamat de Ghereta, cu arma proptita de brat, iar intr-o mana tinand un codru de mamaliga si intr-alta o ridiche din care imbuca cu pofta.

Domnitorului ii veni sa rada cand il vazu si-l intreba pe un ton glumet:

– Ce mananci acolo, mai camarade ?

Soldatul care nu-l cunostea, zise:

– Ia, ghici !

Atunci, domnitorul, prefacandu-se ca nu stie ce mananca soldatul, incepu sa-l intrebe:

– Ii fi mancand mamaliga cu slanina ?

– N-ai ghicit.

-Ii fi mancand mamaliga cu  praz ?

– N-ai ghicit.

– Ii fi mancand mamaliga cu ceapa ?

– N-ai ghicit.

– Ii fi mancand mancand mamaliga cu ridiche, leat ?

– Vezi ca gicisi ?

Domnitorul rase de soldat, dar acesta nu-i dadu pas si-l intreba:

– Dar tu cine esti de ma intrebi ?

– Ia ghici, raspunse Cuza, in felul soldatului.

– Ii fi don’caprar cutare ?

– N-ai ghicit.

– Ii fi don’sergent  cutare ?

– N-ai ghicit.

– Ii fi don’capitan cutare?

– N-ai ghicit.

Soldatul, atunci scos din sarite, zise cam rastit, cam cu sfiala:

– Ca doar n-ai sa fii maria-sa Voda Cuza ?

– Ei, vezi ca ghicisi.

– Aoleo, striga soldatul fastacit, tine tu ridichea si mamaliga, sa present cu arma !

A doua zi dimineata sosi la regiment un ordin al mariei-sale domnitorului, ca soldatul care a Fost de santinela la cutare ceas in postul cutare sa fie trimis numaidecat la palat, cu arma.

Soldatul, cand auzi despre ce e vorba, I se facu inima cat un purice, de frica, vazand ca omul din Seara trecuta era chiar Voda Cuza, dar stiind ca maria-sa e om bun la suflet, isi lua curajul si se Duse fara teama.

Ce se intamplase ?

Domnitorul, intorcandu-se in seara trecuta la palat, povestise doamnei toata intamplarea cu santinela Si doamnei ii placu atat de mult, incat ceru sa vada si maria-sa pe soldatul cu pricina. De aceea, cand Sosi omul nostru la palat, domnitorul il puse sa repete scena din ajun, spre marea veselie a doamnei,

Care rase din toata inima.

Maria-sa doamna intreba apoi pe soldat de unde e, cum il cheama, daca e insurat si ce meserie  Invarteste si afland ca era plugar insurat si ca n-avea stare mai de loc, ii dete o suma de bani si starui pe

Langa domnitor a-l libera din ostire, si-l trimise la vatra lui. (Comunicat de d-l C. Anastasian, Campina.

M.K.P., pp.161-162)

Bibliotecar: IOAN MICLAU – AUSTRALIA

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: