“Cu multi ani inainte, poate vreo cincisprezece-optsprezece, scrisesem un fel de nuvela intitulata “Fiica lui Faraon”. Stiu ca aproape am terminat-o dar nu sunt sigur totusi daca voi reusi sa o recuperez in intregime!”

Nu am inteles niciodata, si nu inteleg nici azi, ce legaturi adanci fac istoriile stravechi sa revina in imaginatia oamenilor peste mii de ani. Vorbesc despre imaginatiile intuitive ale poetilor si scriitorilor despre care se zice chiar si in gluma, ca sunt umblatori cu capetele prin nori. Pe aceste, si multe alte considerente am lasat si eu deoparte aceasta nuvela, mai ales ca nu vin din acele pamanturi ale piramidelor egiptene si ale baltilor Nilului. Totusi ce frumoase versuri a inchinat si Eminescu al nostru acelor pamanturi. Iata ca azi, auzim cum de fapt civilizatia carpato-dunareana-pontica rasarea cu mii de ani inaintea celei sumeriene. Cum spuneam recent, incep sa cred in acele adancimi de timpuri stratificate ce-si radiaza energii(sau cum s-or numi) prinse sistematic sau nesitematic de intuitiile imaginatiei omului prin filiera subconstientului sau. Iata dar, cum, adevarul istoriilor, are sa straluceasca asemenea aurului pierdut prin noroiul vremurilor, si, cu cat vor bate furtunile mai aprig, cu atat se va dezveli aurul istoriei stravechi al Daciei primstatatoare in pamanturile batranei Europe. Miturile si zeitatile acesteea calatorind statorniceau noi civilizatii pe Terra, asa cum si in viitorul mileniilor se pot statornici civilizatii interplanetare. In caz ca vor fi existand mai de mult si acestea, atunci trebuie sa recunoastem ca si stravechii locuitori ai Terrei au avut o istorie si o inteligenta pe care noi nici nu o intelegem, dar nici repeta prin cele doua emisfere ale creerului uman, unite fiind acestea candva!

Revenind dar la dorinta mea de a restituii cititorilor mei, nuvela “Fiica lui Faraon”, am acum o alta “visare”, in care o vad pe tanara Europa asezata pe boul alb, reintorcandu-se spre pamanturile ce are sa-i poarte numele!”

_____________

FIICA LUI FARAON

Capitolul I

Teba cea fericita, se gasea intr-o continua sarbatoare. Trecusera vremurile triste, cand strainii tineau fraiele ocarmuirii. Hicsosii fusera de mult stramutati in pamanturile lor. Trecuse mai bine de un deceniu de la asezarea in Valea Regilor, a faraonului Tutmes I, iar egiptenii se aflau din nou in forfota si febrilitatea unor mari sarbatori.

Marele zeu-Ra, zeul-Soare, impartea din belsug zambete voioase supusilor sai pamanteni. Din inaltimile albastre ce scanteiau prin aurosii aburi mediteranieni, el patrona asupra intregului sau Panteon cosmogonic, multumit desigur de felul in care festivitatile se pregateau. Kamsinul fusese si el ferecat zdravan, pentru a nu tulbura nisipurile pustiului. Parca din adins si Nilul isi purta apele intr-o forma mult mai blanda si melodioasa, rasfrangand razele zeului in miliarde de artificii multicolore. Locuitorii Tebei isi imbracau acum hainele cele mai scumpe. Fiecare egiptean isi incarca acum bratele cu flori de sicomor.

In fiecare an zeul Amun, era sarbatorit timp de 24 de zile, intr-un mod foarte curios. In tot acest rastimp egiptenii de pretutindeni navaleau veseli spre cetate, cantand si aducand cinstire zeului lor ocrotitor, care se zice ca alungase pe hicsosi de pe tronul Egiptului. Partea sacra a sarbatorilor o constituia desigur plimbarea zeului-Amun, de la Cetatea Karnak, la sotia sa Mut, ce se afla in Cetatea Luxor sub forma unei statui frumoase, opera vreunu-i talentat sculptor in piatra, mesopotamian, egiptean sau tirasian. Cele doua statui erau deci tinute impreuna timp de 24 de zile, astfel numeroasa semintie hamita era convinsa de nasterea multor zeitati din intalnirea celor doi zei. Asa cum si in vremile mai vechi, din Osiris si Isis, s-a nascut Horus.

Evenimentele se profilau majestuos in imaginatia lor mai ales ca, tocmai acum zeul-Ra, intinzand mana zeului-Amun, se nastea zeitatea Amun-Ra, mult mai unificatoare, careea egiptenii incepusera a se inchina. Erau deci semne de alte vremuri pentru viitor. Tocmai de aceea, de aceasta data intregul Panteon cosmogonic egiptean veni sa participle la celebrarea evenimentului.

Zeii de toate rangurile coborau acum si se amestecau printre muritorii de rand. Singurul numai, zeul-Path, nu se prezentase la festivitati. El era zeul ocrotitor al Memphisului, si pretindea zeului-Amun, sa se considere fiul sau. Era imposibil aceasta din moment ce zeul-Amun, pretindea ca el facuse tot ce exista in lume. Asadar, de aici de la ambitii de suprematie au pornit multe lupte intre cetati, ducand la dezmembrare si ruina lumea vechilor egipteni.

Dinastia care reuseste sa-si restranga credintele religiosae in jurul unei zeitati monoteiste, ca Amun-Ra, este Dinastia a 18-a. Aceasta impaca intr-o oarecare masura luptele fratricide nesfarsite intre cetati. Evenimentul este cu atat mai insemnat, cu cat se ajunge ca regii sa inceapa a se numi si ei fii de zei. De aici se intelege caci curand isi vor asuma si prerogativele acestora, dand insa si inconstienti o imagine peiorativa insasi zeitatii ce o reprezentau. Oricum, egiptenii gasesc momentan un echilibru prin zeitatea lor Amun-Ra.

Intreaga Cetate Teba era invaluita acum in parfumuri si flori. Nesfarsite coloane de locuitori ai cetatii si desigur din imprejurimile acesteea, sunt gata a ridica si insoti pe zeul-Amun in plimbarea sa catre Cetatea Luxor, unde il astepta zeita-Mut. Dupa multe formalitati de pregatire si ceremonie, cu arderi de lemne mirositoare, si si legat in buchete florile de sicomor, in sfarsit, Scribul talmacitor declara consimtamantul zeitatii Amun-Ra, prin care zeul-Amun are ingaduinta deplasarii la Cetatea Luxor. Alaiul se porni la drum cu multe fluturari de maini incarcate de flori si steaguri ale zeilor lor. Pe fruntile printilor straluceau ghirlande de aur, argint si lapizlazuli, caci minele Nubiei(Sudan) erau nesecate de aceste comori. Parfumurile se ridicau in valuri, mai ca devenisera insuportabile, iritabile respiratiei, caci in aceste zile se intreceau in calitate si parfumurile naturale ale Yemenului, aduse pe umerii aerului tocmai pentru imbunarea intregului Panteon egiptean. Intreaga Dinastie se gasea in mijlocul poporului, inclusiv faraonul Tutmes II, cu sotia sa Hatshepsut. Atentiile se acordau la fiecare pas, felicitarile reciproce nu mai conteneau, iar rasetele si voiosia cuprinse intratata Cetatea Tebei, incat orice strain ar fi putut patrunde neobservat in cetate, de a fi urmarit nici vorba. Nimeni nu se gandea acum decat la veselie, dans, chiuituri si vin. Vinul se storcea direct in pahar din strugurii rumeniti prin sarguinta si bunatatea zeului-Ra. Dar, totusi, un strain avea sa intre in cetate, neobservat, se alatura grupurilor de cheflii, si, parca din adins cauta sa se amestece printre veseliile oamenilor de rand.

Ceea ce atragea in mod deosebit privirile tuturor era frumusetea imparatesei Hatshepsut, sotia faraonului Tutmes II, careea egiptenii ii ziceau simplu, “Fiica lui Faraon”. Aceasta era fiica faraonului Tutmes I, dar si barbatul ei era fiul aceluiasi Faraon, ei fiind si frati. Numai interesele dinastice au dat regilor si acest drept de casatorie, acceptat de insasi zeitatea suprema Amun-Ra. Stralucitoare ca o nimfa si sprintena ca o gazela, ea era harazita sa ajunga Imparateasa Egiptului de Nord si de Sud, ea va fi biblica “fiica lui Faraon” care il va lua pe biblical Moise cu cosuletul dintre trestiile apei, dand un exemplu de marinimie neamului semit. Privirile ei erau semete, dar nu trufase. Fruntea si linia fetei erau de o fizionomie greaca-pontica, iar in asociere cu privirile ei ce scanteiau, anuntau o personalitate distinsa, istorica. In miscarile ei degajate nu se intrevedea nici o urma de stangacie sau nesiguranta. Era la varsta cand inca elanurile tineresti dau aripi viselor, iar viitorul i se profila stralucitor in imaginatia sa. In aceste clipe, visele ei zburau la viitoarele temple si obeliscuri ce avea sa le ridice, intradevar, Cetatii Tebei.

Insa, apropiindu-te de aceasta frumoasa regina, vei surprinde pe fata ei o profunda ingandurare, mascata usor cu finite, intocmai cum undele Nilului se opresc din tremurul lor atunci cand vantul adoarme; dar daca vantul si-ar relua suflarea, undele ar reveni din nou peste oglinda apei, iar fluviul sa se framante asemenea unui balaur.

De data aceasta, Imparateasa Hatshepsut iesise sa-si scalde chipul in razele binefacatoare ale zeului, sa-si umple plamanii cu aerul zamislitor de viata, sa-si vada poporul la sarbatoarea Zeitatilor lor. Asemenea unei gazelle ce-si intinde narile sale frematatoare pentru a sorbi argintul diminetii, ori a prinde semnul unui pericol presimtind mirosul unei fiare ce se apropie.

In inima ei isi facuse loc un fel de teama, un sambure de neliniste ce o apasa tot mai des. Pentru aceasta va incerca azi sa se destainuiasca zeului Amun-Ra, sa afle un anume adevar. Avea impresia caci dragostea ei se gasea in mare pericol. Trimise ea de mult timp un om secret al sau, catre Egiptul de Nord, pentru al intalni pe batranul ei Scrib, pe vremuri bun prieten cu tatal ei, Tutmes I. Vroia de la el un sfat, ce nu-l putea avea decat de la un doctor pentru boli sufletesti, sau nevazute cum erau numite.

In Egiptul de Nord, in Cetatea ON(Iwnw), care mai tarziu se va numi Heliopolis, se gasea una din marile Universitati ale Egiptului, tot aici se gasea Izvorul Sfant, unde se faceau marile minuni in vindecarea bolilor nevazute. Fiica lui Faraon dorea sa i se trimita un mare scrib si cititor in stele, pentru a vindeca sufletul sotului ei, Tutmes II, de gelozia ce se ivi in sufletul lui in ultima vreme. Trecuse destula vreme de la plecarea solului ei spre Nord, dar inca nu se anunta nici un nou sosit in cetate.

Cu fata radioasa si senina, gata pentru asi deschide inima, se indrepta spre sicomorul inflorit, unde tanarul ei faraon o astepta respirand apasat. Suferinta lui trada

pe langa oboseala, si o framantare interioara dureroasa. Cel putin aceasta era observatia imparatesei. Pentru ea era limpede, suveranul ascundea ceva tainic, ce nu voia sa-i dezvaluie ei. Odata ajunsa in fata lui, ii zise: “Iubitul meu Tutmes II, regele si soarele meu, de ce se intristeaza inima ta? Sunt eu neprietenoasa ? Este fata mea hada si fara farmec pentru tine? Sau vr-o para impotriva credintei mele a ajuns la urechile tale, defaimandu-ma? Spune-mi !”

“O! Nu, soarele meu, tu esti dulce ca izvoarele Nilului. Credinta ta, o egaleaza pe a zeitei Isis, inima ta e limpede ca seninul zeului-Ra, care azi e atat de binevoitor pamantenilor. Eu nu am nimic a ma plange impotriva iubirii tale, cat despre frumusetea ta, inima mea este pe deplin satisfacuta, insa, o durere este in mine, raspunse faraonul Tutmes II, placandu-si ochii inspre florile ce i se aruncau la picioare de catre multimea supusilor sai.

“Vad pe fruntea ta picaturi de sudoare, ochii tai cauta ceva straniu. Noi suntem frati, cum ai putea tu oare ascunde de mine, ghimpele care-ti inteapa inima? Nu vezi cum suferinta mea creste alaturi de a ta? Si tocmai acum cand zeii ne-au randuit un atat de stralucit viitor?

“Imparateasa mea, eu nu am ascuns nimic de tine; martori imi sunt zeii din care ne-am nascut. Dar daca durerea mea nici zeii nu mi-o pot inlatura, si cate rugaminti le-am facut, ce folos asi mai putea eu spera acum, aratandu-mi ceva ce este peste puterea omeneasca? Iar o durere este insasi viata! De ce sa-ti intristezi inima cu idea mortii mele? Spune!

“O! Nu, nu iubitul meu rege, raspunse Hatshepsut, inima ta nu ma primeste, caci simt sarpele geloziei cum roade in inima mea. Tu ai alta iubita cu siguranta, caci vad cum se zbate sufletul in tine pentru a fi liber, pentru a ma indeparta de tine. Fara tine eu voi fi pierduta, de aceea in fata Zeilor te implor, zambeste ca sa ti se vindece sufletul din tine. Zeii mari ne cere acum sa ne ingrijim de chivernisirea cetatilor noastre, templelor, si de acest popor numeros!”

“Ce spui tu, imparateasa lumii mele? Gandurile tale sunt ratacite? Uite ca am sa-ti spun, am sa-ti arat ghimpele ce creste in calea mea, dar pe care numai Piramida il v-a acoperi. Tu ai trimis un om pe ascuns in Egiptul de Nord. Acolo se torc si se tes alte panze, in care ma vor inveli ca intr-o nedreptate, de care nu ma voi putea feri, fiindca zeul Path e inca puternic. Trimisul va fi un demon cazut la pragul lui, si nu se v-a intoarce niciodata decat numai supus acestuia. Fereste-te de intalnirea acestuia !”

“Nu, iubitule, marele zeuAmun-Ra nu v-a ingadui asta, doar uita-te la chipul lui stralucitor, hraneste-te cu razele lui, si ai sa supravietuiesti mai mult ca oricare Faraon al Egiptului. Fratele tau Amenofis e mic, trebuie sa vezi de ridicarea lui, iar tu te gandesti la moarte?”

“Imparateasa mea, calea imi este fara intoarcere, response Tutmes II, cuprinzand -o in brate, asezandu-i capul ei frumos pe pieptul sau. De o buna bucata de vreme zeul –Musca imi tot apare in jur. Zeul-Broasca de asemenea ma ameninta din umbre si ape, zeului-Crocodil ii vad dintii si in vise, semne ca au calea libera din partea marilor Zei !”

“Niciodata zeulAmun-Ra, nu va ingadui asta! raspunse faraoana!”

“Ce mangaietoare sunt cuvintele tale, raspunse Tutmes II. Ele imi intaresc suflarea pieptului, speranta mea se agata de viata ca de zidurile unui templu ridicat deasupra unei ape adanci, dorind a ma salva. Sa mai asteptam, poate zeii se vor indura de Cetatea asta. Ai primit vr-un semn de la solul trimis?

“Nu, nici o veste! Asteptam!

VA URMA Capit.II

IOAN MICLĂU


Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
August 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: