Capitolul II

…Dar, asa cum sculpturi stateau cele doua statui de zei la Karnak si Luxor, tot asa a ramas intregul panteon cosmogonic egiptean la destinul tanarului Faraon. Hatshepsut vazandu-se acum vindecata si ea de capriciile geloziei, se trezi cazuta intr-o alta situatie, mult mai nefericita. Firele diplomatiei dintre reprezentantii zeitatilor cetatilor Egiptului de Sus si de Jos, teseau intrigi mult mai periculoase decat isi putea ea inchipui.

Imbratisandu-si sotul, se aseza pe iarba verde sub umbra unui sicomor inflorit. Razele zeului-Ra se jucau pe fetele lor, pe cand un vantulet zglobiu le unduia cositele lor blonde, iesite de sub coroana de aur ce incorona fruntile lor. Cum si durerile faraonului TutmesII mai incetasera al roade, momentul deveni cat de cat mai fericit. Se alaturara apoi grupurilor vesele care de-alungul celor douazeci si patru de zile, uitau greul din trudnica lor viata a implini nesfarsitele pretentii si dorinti ale zeilor. Din cand in cand, pe fruntea tinerei Imparatese trecea o unda de tristete abia perceptibila, dar care cu timpul avea sa sape cute adanci in obrajii ei atat de rumeni acum. Gandul o purta din nou inspre Pamantul Rosu al Egiptului de Nord de unde astepta o veste. Astepta de la un om pe care nu-l mai vazuse din copilarie, un semn despre care nimeni nu trebuia sa stie, un scrib despre care nimeni nu trebuia sa afle. Ce o sa faca acum? se intreba Hatshepsut. Spionii curiosi si clevetitori existau si pe acele timpuri, cum sunt si pana in ziua de azi, iar preocuparile lor neplacute aduc insa servicii celor interesati in manevre de ridicari sau rasturnari de tronuri. Ca un dar al Divinitatii insa, Fiica lui Faraon, stapanea totusi cu deplina siguranta. Linistea ei era deplina, dar acum in inima ei isi facu loc indoiala. Desi avusese grija a incredinta soliei trimise, doar cuvintele, “Inparateasa are nevoie de invatatura scribului ei”, parca ceva o nelinistea acum, descoperind la Tutmes II ganduri de o alta natura, nu tocmai de ale geloziilor tineresti. Sotul ei putea fi inlaturat intr-un mod crud de adversari pamanteni chiar lovit din umbra. Mintea ei incepu sa se extinda creind judecati de-adreptul filosofice.

Ce minunatie, aceste festivitati chiar ii misca interiorul sufletesc, dand imaginatiei ei viziuni de care parca se infricosa desi ii erau atragatoare. Intuia cu mirare cum Creatorul Divin cand si-a semanat gradina si si-a irigat pamanturile, a impartit in asa fel, incat, fiecarui Neam sa-i revina parte atat din cele bune cat si din cele rele. Africa primise multe lucruri bune, dar tot aceasta avea sa se aleaga si cu marele pustiu. Sahara. Furtunile de nisip aici intuneca pana si fata zeului-Ra, ingropand multe vieti omenesti. Kamsinul, acel vanturoi al desertului, cand incepe a framanta nisipurile, e mai ingrozitor ca insasi moartea. Nici un calator nu va intarzia mult prin zona, nici caravanele de camile, ci dimpotriva se vor adaposti ori fugi cat mai degraba, fiindca de la primele rafale de vant, kamsinul porneste fulgerator. In vremile acelea stravechi, in Egipul de Sus, numit si Pamantul Rosu, in partea nord-estica, la vreo sasesprezece kilometri de Cairo de azi, se ridicau stralucitor si impunator zidurile Cetatii ON(Iwnw), care mai tarziu se va numi Heliopolis. Aici se gasea cea mai vestita Universitate a Egiptului. In incinta universitatii se afla “Izvorul Sfant”. Multe si felurite erau stiintele vremii; aici deci se concentrase toata floarea stiintei egiptene. La izvorul sfant scribii si cititorii in stele isi aratau minunile lor, vindecand bolile nevazute, sufletesti. Tot aici la aceasta Universitate scribii incrustau hieroglifele lor minunate. Dupa unele izvoare literare vechi se afirma ca aceste locuri nu erau straine nici lui Zalmoxe zeu-Dacilor. Bolile vizibile, adica cele trupesti, erau operate pe masa de operatie, doctorii stapaneau o anatomie avansata, erau capabili sa inlocuiasca multe madulare ale corpului omenesc. Se pare ca aveau stiinta a opera si inlocui prin transplant intregul cap al omului. Acel “Cod de Legi ale lui Hamurabi” se referea si la raspunderile unui doctor fata de pacient, legi care nu cred ca azi s-ar incumeta cineva sa le decreteze. Fiindca daca pacientul murea, zicea acest cod de legi, “doctorului sa i se taie mana”. Intre altele la aceasta Universitate din ON se studia, matematica, medicina, geometria, chimia, astronomia, magia, etc.

Cercetatorul din vremile de azi, incercand a face comparatii cu vechimea, va trebui sa se refere la ceea ce nu stim, nu la ceea ce stim, deoarece cu siguranta nici anticii nu erau lipsiti de interesul pentru viata extraterestra, ba mai mult, se identificau drept veniti din ceruri. Precum cei doi viteji din sud-nordul European , Beowulf de Dane si Beowulf de Getae, ce se considera a fi de origine divina. Moise cel biblic la Universitatea din ON a fost student, trimis de gasitoarea lui, Fiica lui Faraon, adica imparateasa Hatshepsut. Mumifierile faraonilor in piramizi pentru idea vietii vesnice erau facute.

Dar nici geografia terestra nu era necunoscuta oamenilor vechimii, din moment ce drumurile comerciale se legau intre ele, cu Asia-Minor, cu Asia, cu Africa, Arabia, drumuri care nici azi nu stim exact din care directie au pornit a fi batatorite, pornite. Adica dinspre Egipturi spre Europa s-au dinspre Europa spre Egipturi. Dar insasi aceste drumuri erau de mult batatorite, inainte ca tanara fata Europa asezata pe spatele unui bou alb, spun miturile si loegendele, se reintorcea spre pamanturile pontice, din care pornisera candva stramosii ei. Sa revenim la egiptenii acelor timpuri. Ei stiau originile roiurilor de muste si lacuste care se ridicau din baltile Nubiei, cunosteau fenomenul chimic de inrosire a apelor prin naruirea malurilor de pamant rosu, iar dupa inundatiile apelor si retragerea acestora epidemia broastelor era groaznica. Putrezirea lor infecta iarba, aducand si moartea animalelor. Iar in general deserturile cu acele inspaimantatoare furtuni de nisipuri involburate, duceau la o necessitate a dezvoltarii gandirii lor. Asadar, iata ca pe la revarsat de zori, cand o noua zi se desfacea asemenea petalelor unei flori, la orizont se profilau doua umbre ciudate, alungite, proiectandu-se pe fasia de cer roz-albastriu atarnat asemenea unei panze de catargul unei corabii. Umbrele se apropiau destul de repede, doar vizibilitatea fiind redusa tocmai datorita acestor cerneri de nisipuri multicolore. Peste noapte uraganul framantase dunele de nisipuri, alungandu-le si rasucindu-le de umplura atmosfera cu nori grei de pulbere.

Acum insa, odata cu rasaritul soarelui tabloul era spectacular. Firisoarele de nisip in cadere pareau niste diamante cazande din vazduh. Marele zeu-Ra rasarind triumfator puse stapanire pe toate intinderile pustiului, astfel din ploaia nisipoasa aparura clare acele umbre alungite pe orizont. Doi conducatori de camile, fiecare asezat intre cocoasele camilei, cu capetele plecate spre gatul acesteea si cu gandurile lui, inaintau prin pulberea auroasa. Pareau niste bieti beduini ce bat drumurile caravanelor, drumuri nisipoase si fierbinti, vesnic maturate si iar acoperite cu valuri noi de nisip. Intrara intr-o incrucisare de drumuri, astfel sa vazura obligati sa opreasca pentru a se orienta. Ascultand mai de aproape vorbele lor, vei recunoaste de indata ca trebuie sa fie dintre Scribii de seama ai vremii, daca nu chiar fruntasi ai unei cetati de seama. Ei vorbeau intr-o hamita perfecta, acoperindu-si incontinuu fetele lor din calea nisipurilor ce inca se vanturau fara oprire. “Ei, scumpul meu Vebew, suntem la punctul in care drumurile noastre se despart. Eu intind mana mea prieteneasca si, promit ca nici una din noutatile cu care Teba ma va intampina, nu-ti vor lipsi. Garantie sta toata tineretea noastra, acum, cand capetele ne sunt albe, iar batranetile bat la pragul templului nostru”. “Multumesc prietene Metchopos! Lumea-i cu multe rasuciri si schimbari de gand, dar intre toate inselaciunile, sufletul nu mi l-am vandut niciodata. De-o viata suntem legati aceluiasi Izvor Sfant, dar chiar daca am sa pier printre sfincsii ON-ului, intre noi timpul si distanta stavila nu vor pune, deoarece asta inseamna purificarea sufletului. Asi dori inca un sfat sa-ti dau acum; cand pornesti singur la un drum atat de lung spre Cetatea Tebei” “Oh, Vebew, am nesocotit eu candva sfaturile tale? Doar sfatul tau mi-a fost intotdeauna o punte de salvare, asadar, vorbeste-mi!” “Asculta-ma prietene Metchopos : ne putem privi in ochi deoarece lumina Zeului-Ra este deplina peste noi. Teba te asteapta ca pe un sfatuitor, mai ales ca Noua Imparatie mai are multe fire de descalcit, dar care pot afecta mult starea zeului noastru Path. Va trebuii sa fie urgenta starea Tebei daca Fiica lui Faraon pe tine te cheama. Dar tot tie prietene Metchopos, marele zeu-Ra ti-a dezvelit dorinta sa, de al trece pe Tutmes II, in vesnicia Piramidei. Drumul e lung si incarcat de primejdii. Spionii bat toate drumurile, si nu asi dori sa ajunga para cea rea, inaintea ta la portile Tebei. Odata ajuns acolo, tu sa asculti toate partile ce ti se vor prezenta, insa nu te grabi cu logica. Nu cumva sa cazi victima, caci pielea ta este mult mai valoroasa pentru tine, dar care pentru ei nu va face cat o frunza de sicomor. Da-le drept judecator Timpul. Calatoreste mereu pana la Heracleopolis Magna, unde poti face un popas bun, deoarece e lunga calea pana la Minya. Odta ajuns aici, sa te amesteci cu lumea de rand, odihneste-te, dar sa-ti cumperi provizii de supravietuit, ocoleste Heraopolisul, dar sa te opresti la Tel-Amarna sa vizitezi Biblioteca Cetatii, care si-a notat de curand in hieroglife cifra de 20.000 de volume. Ce bine ca am maturat cuneiformele alea tepoase. De aci drumul va fi fara oprire pana la Teba. Dar inainte de Teba vei mai intalni This-ul, care e foarte primejdios. In vremurile stravechi, tu stii, Cetatea This era capitala Pamantului Alb, si se zice ca ar purta o mare invidie Tebei, care a inflorit in zilele noastre. Zeul-This, pare extrem de curios sa afle toate stirile ce circula intre cele doua Pamanturi. In sfarsit, prietene Metchopos, odata ajuns la Teba, te amesteca printre slujitorii cetatii, si numai cand vei prinde momentul bun, sa te prezinti Imparatesei Hatshepsut. Eu voi tine trimisul Imparatesei in mare cinste, fara sa observe ca de fapt e retinut garantie pentru tine”.

“Scumpul meu Webew, tu esti Scribul de frunte al tuturor vremurilor, tu esti alesul lui Osiris si urmas a lui Horus. Observ cu incantare cum in sfatul tau, intelepciunea si neintelepciunea sunt deopotriva folositoare. Insa, avand Fiica lui Faraon nevoie de un scrib filosof, fara indoiala ca se va cere vindecarea unei boli nevazute, sufletesti. Aceasta cere timp mai indelungat. Zeul Amun-Ra sa ne ocroteasca, fara a ma pune alaturi de regii din Valea Regilor”.

“Prietene Metchopos, iti doresc o calatorie fericita! Stiu ca vei ajunge cu bine. Parca regret, caci la ultima partida de popice te-am invins atat de categoric. Era-i trist ca un crocodil al Nilului. “Bine, bine, daca e cazul sa ne despartim discutand despre popice, da-mi voie sa-ti spun ca nu esti deloc grozav. Totul a fost un incident datorat bilei in miscarea ei, nu perfectiunii tale. Cei doi scribi ai Egiptului izbucnira in ras, apoi isi apropiara camilele pentru asi strange mainile! Se despartira. Unul relua calea Nordului, celalalt continua pe cea a Sudului.

VA URMA Capitolul III.

IOAN MICLAU – AUSTRALIA

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Decembrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: