Impresii asupra unor filme româneşti din Australia

Ioan Miclău despre Ben Todică

Prietenia mea cu Ben mi-a fost benefica. O intalnire a talentului peisajului natural, cineastul, cu cel al peisajului literar, scriitorul, s-a transformat in niste activitati ulterioare, care vor ramane nu numai amintirea unei prietenii, ci roadele unei munci creative deosebite si de continuitate.

BEN, o personalitate de un caracter ales, simplu, harnic, cinstit, vesnic indragostit de locurile natale, de prietenii de alta data a copilariei sale. Rar mi-a fost dat sa intalnesc oameni inzestrati cu atata rabdare, pertinenta fata de slabiciunile oamenilor din jurul sau, adresandu-se intotdeauna tuturor cu cele mai potrivite cuvinte, ce se vadeau de departe izvorate dintr-un izvor al cugetului sau crestin.

M-am straduit intotdeauna, la randul meu, sa-i raspund la fel de sincer si cu demnitate, chiar daca in jur picurau si rodii, de felul rodiilor ce cad in toamne pe frunzele de vii, semnul de iarna, iarna sufleteasca a unora vii. Prin practica muncii perseverente, cu inima si daruire, filmele lui BEN TODICA din Melbourne, incep a se derula, pe tematicile cele mai reale si senzationale ale vietii comunitatii etniei romane din Melbourne, si apoi din Australia.

Dar, niciodata „Benoni din Ciudanovita“, cum imi place sa-l supranumesc, nu a uitat mica noastra biblioteca „Mihai Eminescu“, sa nu trimita o editie a filmului realizat. Niciodata nu a uitat simpla Revista „Iosif Vulcan“, la aparitia ei de un deceniu, al carei In aceste conditii sanatoase, am inceput si eu sa-mi imbogatesc imaginatia, si pe marginea multor filme primite sa intocmesc si o descriere/prezentare literara, spre a largi spatiul de informare si inspre cititorii Revistei „Iosif Vulcan“ – Australia.

Ma folosesc acum de acest moment inspirator venit din reamintire, sa prezint o asemenea prezentare a filmului: „LA REVEDERE GEORGE“ – realizat de Ben Todica, in anul 2003.

Din Revista „IOSIF VULCAN“ – iulie/septembrie, 2003, pag.15.

„La revedere George“

„In aceasta prima jumatate a anului 2003, si totodata inceput de nou mileniu, un nou film romanesc realizat la Melbourne, cu ocazia ceremoniei de inmormantare a lui George Pascu, emigrant roman in Australia, – soseste drept crestina donatie Bibliotecii „Mihai Eminescu“, din partea dlui. BEN TODICA. De fapt, la arhiva bibliotecii amintite, avem mai multe casete video cu filme romanesti, din viata noastra romaneasca traita aici langa Tropice, donate de cineastul din Melbourne. Reprezentand diferite trairi si evenimente: nunti, botezuri, activitati culturale, cultural-religioase, etc., deci traditii ce ni le pastram cu sfintenie, si prin care ne identificam si noi ca apartinand unui neam anume. Primind acest nou film, am reflectat din nou asupra unui detaliu ce intuitiv mi se lumina in minte, si anume, imortalizarea acelui aspect traditional, al obiceiului de inmormantare la romani, pastrat si implinit oriunde ne-am gasi traitori in lume.

Asezat in fata televizorului, timp de doua ore si jumatate, am vizionat in intregime desfasurarea ceremoniei de inmormantare a celui ce a fost George Pascu. Si daca mi-au aparut cateva lacrimi in ochi, nu este o minune, ci o simtire ce o va incerca fiecare dintre dumneavoastra, in fata unui asemenea moment de pietate, de trecere a acelei linii separatoare, a acelei linii de aur, dinspre viata pamanteasca inspre cea a vesniciei vesnice. Realizarea filmului a fost sponsorata de Wayne Pascu, unul din fiii lui George Pascu, si desigur cu participarea intregii familii, caci bunul Dumnezeu a binecuvantat casa lui George, cu 7 copii, 5 baieti si 2 fete. George Pascu a fost un roman simplu, a emigrat de tanar, cand avea 17 ani. S-a casatorit in Australia, alegandu-si iubita o australiana, intemeind o familie frumoasa si trainica. Om plin de bunatate, iubit de cei din jur, asa cum de fapt in acest film, povestesc prietenii, apropiatii si cei ce l-au cunoscut. O descriere a personalitatii lui George Pascu, a prezentat-o Dna. Ileana Stan, apoi numerosi prieteni, si membrii ai comunitatii romane din Victoria, au gasit cele mai calde amintiri despre viata celui trecut la vesnicie. „Sa-i fie tarana usoara!“

El nu a fost nici profesor, nici universitar, dar vizionand filmul, va ve-ti convinge ca nici un milionar sa fi fost, nu ar fi avut o inmormantare atat de bine si crestin pregatita, luxoasa chiar, asa cum au considerat cei 7 copii, ca merita tatal lor (…)

Urmarind in continuare filmul, din nou trebuie apreciat aspectul de calitate si claritate al imaginilor. Si cum realizatorul filmului imi este bun prieten, l-am sunat la telefon, enumerandu-i cateva „ponturi“ pe care eu le-am gasit a fi intradevar, de un profesionalism deplin, ales, adica de surprindere in spatiu suficient vizibil, in lumini reale, cu intensitatea culorilor bine reglata, si pe tot timpul filmarilor facute.

Naosu (nava) deci interiorul bisericii, soleea de pe care cei doi preoti ortodocsi, Pr.Dumitru Coman si Pr.Cristos Dimulianus oficiau, Catapeteasma (Iconostasul) inaltate stralucitor si aurit, fizionomiile Sfintilor, fizionomiile credinciosilor prezenti in biserica, totul, totul, erau redate cu o clarviziune desavarsita. Maica cea Sfanta cu Fiul in brate se apropia usor (pe ecran), incat aveai impresia ca te apropii tu personal. In smerenia, duiosia, si spiritualitatea ortodoxa, icoanele au un rol cu totul deosebit. Cinstirea lor a fost intotdeauna o datina si o prezenta vie in viata crestina. Iar noi romanii, nascuti si crescuti odata si in acelasi leagan cu crestinismul, suntem ca niste gemeni acestuia.

In sfarsit recomand romanilor-australieni sa vizioneze acest film, realizat de BEN, aceasta realitate vie prinsa pe pelicula de filmare, caci este inca o dovata a realitatii de traditie si libertate a spiritualitatii ortodoxe romane (…)“ Ioan Miclau – 22.06.2003

Mormintele cu Crucile film realizat de Benoni Todica

„Noi nu stim cum a mai trecut un an, iar aceasta scurgere si graba mare a timpului trebuie sa ne invete sa ne ingrijim sufletele noastre“. Pr.Dumitru Coman – Melbourne.

Printre Crucile Romanilor din Cimitirul mare al orasului Melbourne, se aud iar cantece cu rugaciuni pentru pomenirea mortilor, pentru binecuvantarea odihnei lor.

„Ei, au nevoie de rugaciunile noastre, de dezlegarile noastre, pentru iertarea pacatelor lor, si pentru miluirea noastra de asemeni“ – Cu aceste crestinesti indemnuri Preotul Bisericii Ortodoxe Romane din Melbourne, Pr. Dumitru Coman, insotit de un mare numar de credinciosi s-au adunat a implini aceasta indatorire evanghelica de pomenirea sufletelor mortilor, si a le aduce flori la mormintele lor, an de an.

Prin stradania omului de inima mare, a cineastului roman-australian Benoni Todica, avem acum imortalizat pe pelicula casetei-video, aceasta ceremonie crestina savarsita la mormintele romanilor din cimitirul australian amintit.

„Ne aflam in fata unei frumoase Cruci de marmora, cu datele biografice ingenios sculptate, inserata fiind si fotografia celui al carui trup odihneste aici. Citim:

IN LOVING MEMORY

ISAIA LUCHIAN

16.3.1906 – 30.5.1999

iubit sot(dec) tata, bunic, strabunic

„Cu Sfanta Biblie deschisa pe brate, Preotul Dumitru Coman si crestinii adunati in fata Crucii mormantului cantau: „Hristos a inviat din morti / Cu moartea pre moarte calcand, / Si celor din morminte / Viata daruindu-le“.

„Frumos moment. Desi numai vizionam filmul si ascultam cantecul de speranta in Hristos Mantuitorul, aveam impresia ca sunt alaturi de acei frati crestini romani, cerand miluirea lui Dumnezeu.

Intre credinciosi l-am recunoscut pe Augustin Luchian, avea ochii si obrajii plini de lacrimi, cu mainile ingrijea flacara luminarii ce o tinea in fata Crucii mormantului unde odihnea cel plecat din familia careea apartinea si el.

Deodata o ploaie deasa si curata porni sa se astearna peste tot. Picurii ei loveau frunzele si florile cimitirului, reinoind parca si spiritul naturii. Insa ceremonia datinei nu s-a intrerupt.

Enoriasii prezenti au deschis repede umbrelele lor, protejand Cartea si Duhovnicul lor, iar preotul parca mai incarcat de sfintenie implora miluirea mortilor si viilor in numele Tatalui, Fiului si Duhului Sfant. Legat parca invizibil dar sufleteste de acest moment, m-am trezit si eu stand in fata televizorului, facandu-mi semnul sfintei Cruci. Acest fapt il dezvalui desigur bunului prieten Benoni Todica, altfel aspectul ramanand o placere interioara si de suflet, dar intaritoare!“

Credinciosii au adus prescuri si colaci, si vin, sfintindu-le, le-au mancat bucurosi intre mormintele si crucile spalate acum de ploaia lui Dumnezeu.

La un moment dat pe ecran apare o intrebare: „Ce e viata ?“ in acelasi timp un strop de apa cade in palma unei maini intinse. Ce-o fi insemnand asta ? m-am intrebat. Imediat am intuit darul/harul talentului curat al cineastului, care a avut indemnul simbolic si metaforic al acestei imagini ce purta legat in siesi inteleptul raspuns dat intrebarii.(…)”

Am mai retinut apoi din continutul filmului, cateva versuri de adanc lirism pe care artistul le aduce ca pe un motto duios dar dureros, si totusi real pentru statutul nostru de emigranti, caci purtam in noi povara grea a dorului si amintirilor natale.

Iate-le:Noi am plecat din tara mama, / acolo au ramas, muntii caruntii, / vaile, florile, turmele cu oile, / padurile cu doinele, / mormintele cu crucile!“

„Si am luat cu noi culorile lor, sunetul lor, versurile si miresmele lor, toate inchise in sipetul sufletelor noastre“. Si iar ni se spune raspicat, tot prin gura artistului: „Suntem responsabili de visele copiilor nostrii“, fiind aceasta recunoasterea continuitatii si vesnicei perpetuari in viata, a acestui neam al Romanilor. Ca sa pot spune mai mult, decat numai aceea de a ruga pe bunul Dumnezeu, sa tina in iubire Biserica Ortodoxa Romana din Australia, in aceeasi iubire intreaga etnie Romana, traitoare in aceasta frumoasa tara -AUSTRALIA.

(Revista „Iosif Vulcan“, iulie/septembrie – 2003, pag.17/18)

Cateva titluri de filme, realizate de BEN, existente la arhiva Bibliotecii „Mihai Eminescu“ – Wollongong: Mormintele cu crucie, La revedere George, Nae Georgescu in Australia (intervievat de C.Craciun), Nunta-Gavrila si Celina (Biserica Baptista), Ziua Nationala A romaniei – 1Decembrie 2000, Marturisirea Rabinului (The Rabbi’s Testimony), Expozitii – Artist Dorina Bugariu, Vasile Andru (un nume tot mai cunoscut in tara si in lume), Corin Izvernariu (intervievat de Ileana Stan), Nunta- Valentin si Adela – 24 iunie, 2001, Ordinarea Vrednicului frate Corin Izvernariu, Pranz cu George (realizat de un grup romanesc, Artholes in Melbourne(noi suntem doar admiratorii artistului Radu Satcau si „A“, Emisiunea in Limba Romana despre poetul Ioan Miclau – 20 martie,1999.

Programul romanesc – Radio, 3zzz-92.3 FM Melbourne,13.07.02 – Ileana Stan, isi face debutul radio cu un segment literar, recitand din versurile poetului Ioan Miclau., Inregistrare din DOVETON – realizata de d-na Ming Ming.

Prietene, Ben Todica, „SA FII IUBIT“

Cu fratie, IOAN MICLĂU

Wollogong, N.S.W. AUSTRALIA, 2007

 

________________________________________________________________________________
Am legat prin această revistă, o cale înspre infinitul literaturii şi culturii românilor din lume!…

 

Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu“, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume!

Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!“De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN“, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte! Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

 

_________________________________________________________________
Sunt roman si punctum, oriunde as trai in lume


A marturisi de ce scriu, inseamna sa-mi povestesc viata mea intreaga. Sa repet deci convingerea mea despre un adevar ce atarna eventual de pronia cereasca, fiindca asa este omul intocmit, a fi superior intre fiinte. Cu ganduri, cu iubiri, sociabil, orgolios, cu infinite imaginatii despre propria-i viata. Dar, cand incerci a face o marturisire despre tine, despre tine ca individ, si inca traitor departe de locurile tale natale, dus de destin si imprejurari, psihologia ta capata valente ceva mai interesante. Personalitatii tale i se adaoga, sau i se desprind, valori care rabufnesc spre a fi exteriorizate, adica spre a te regasi pe tine in raport cu lumea din jur. Lupta pentru a supravietui nu este o noutate, astfel in scriere incercam intotdeauna o cautare, o explicare a realitatii in care te afli, dar este si o deschidere de cai si idei spre a te emancipa, a-ti gasi un loc in sistemul social in care traesti.

Asadar, la un moment dat observ ca ,de fapt, nu scriu numai pentru mine, chiar scriu pentru cei in mijlocul carora exist si ma misc. Scriu cu idea sincera ca simt si doresc o societate cat mai perfecta, unde eticul si esteticul sa primeze in relatiile noastre de zi cu zi, si unde sa-mi gasesc si eu locul meu ca individ.

In Australia, sunt editorul revistei de arta si cultura “Iosif Vulcan”, am lansat recent o adresa catre cititorii revistei, in care de fapt se observa limpede pentru cine scriu, dar si directia mea de orientare spre o miscare literara careia imi place sa ma atasez. Adresa este intr-un cuvant, o adevarata marturisire proprie: -Anul 2006 speram sa fie un an al infaptuirilor mult mai curajoase, speram sa avem puterea a incropi o mai vie miscare literara, la care va invitam cu tot dragul, dupa putintele fiecaruia, sa ne unim efortul de a deschide o cale a trairii in armonie, a da acestei miscari literare o directie din care sa poata rasari un adevarat curent literar, nou, la care generatia tanara, copiii nostri, sa adere cu visele, sperantele, imaginatia lor creatoare de o lume spre bine, spre un viitor omenesc. Comunitatea noastra etnica de pretutindeni are resurse imense, ne trebuie numai o opinie sanatoasa, capabila a reaseza unitatea comunitatii pe principiile respectului, in primul rand intre noi romanii. Apoi, a intelegerii celor varstnici pentru ca rolul lor este a deschide tineretului orice posibilitate de succes inspre viitor. Prin copiii nostri,traim noi, parintii ! Vrem o cultura care sa zideasca viata, vrem opere literare cu tematici de innobilare spirituala a oamenilor, sa avem un Dumnezeu, nu un fanatism. Cand Dumnezeu a creat lumea, a globalizat deja iubirea, deci sa cautam iubirea daca vrem sa unim omenirea. Miscarea literara la care va chem, iubiti creatori de opere literare, incepe din acest moment in care lansez adresa mea”. Pentru a fi mai precis in marturisirea mea de credinta literara, trebuie sa recunosc atasamentul meu la curentul literar clasic.

Clasicismul eu il vad ca pe un curcubeu tricolor, ancorat intre trecut si viitor, lasand cicatrizarea comunis- mului asemenea unei balti in curs de secare. Clasicismul aduna multe idei ale Umanismului(Renasterea), aduna din ideile Iluminismului(Scoala Ardeleana), din cele ale Realismului, Naturalismului, etc. Romantismul nu prea m-a atras niciodata, mai ales ca favoriza dezinteresul pentru forma, cat mai ales al obsenitatilor expresiei, aducand grotescul si vulgaritatea. Fiind si eu, un iubitor al artelor literare, incercandu-mi harul si condeiul inspre genurile literare in general( liric, epic, dramatic) trebuie sa marturisesc din nou, si sa recunosc ,influenta binefacatoare a marilor nostrii clasici, creatori de o literatura sanatoasa, constructiva, si cu o critica literara intru totul pusa ,prin bunul simt, in folosul ridicarii calitatii si claritatii operelor literare. Cohortele de critici literari rasariti azi de prin toate maidanele, il fac pe tanarul poet sau prozator sa nu mai stie incotro sa-si prezinte creatia visului sau.

Avem nevoie de o critica literara, capabila a se curati ea insasi de acesti nechemati in ale creatiei literare, patrunsi prin diferite fante de umbre si nu de lumini, si a caror prezenta strica prematur entuziasmul unui scriitor tanar si promitator”. Marturisesc cu credinta influenta marilor nostri clasici, si a caror amprenta mi-a ramas, citindu-i : Al. Odobescu, M.Kogalniceanu, I.Heliade Radulescu, V.Alecsandri, N.Filimon, Ion Creanga, B.P.Hasdeu, Titu Maiorescu, si altii. Inspre teatru m-au inspirat IL Caragiale, V.Alecsandri, Mihail Sorbul , bineinteles si scrierile anticilor greco-latini. Poezia mi-a fost inspirata de scrierile poetilor romani valorosi, desigur, M.Eminescu,Iosif Vulcan, Al.Vlahuta, St.O.Iosif, G.Toparceanu, Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G.Cosbuc, Ion Slavici si altii.

Aici ,in Australia, din literatura australiana m-a atras scrierile unor clasici de seama, bunaoara Henry Lawson, Miles Franklin, Marcus Clarke, Jack Bennet, si altii. Dintre cei pe care i-am cunoscut si am stat alaturi de ei la intalnirile literare amintesc de: Jean Dixon, Joyce Trickett, Stella Wilkes, Sylvia Agnes, Susan Yorke, Annie McNamara. Poeti romani-australieni consacrati de asemenea, si printre care care sunt mandru a ma socoti si eu, avem in fiecare din statele australiene. Amintesc nume cunoscute deja : George Roca, Gheorghe Costea, Vladimir Nichita, Elisabeta Siladi, Andreea Irina Sima, Loredana Tudor Tomescu, si altii.

Ca scriitor, sunt si eu un om ca fiecare, poate uneori mai putin grabit, cu de toate,fie bune fie rele. Asa ne spuneau parintii, ca avem fiecare o stea la nastere si aceasta ne duce unde trebuie sa ajungem. Cand am avut o bucurie sau o tristete, nu m-am pierdut cu firea, asteptam sa se umple bine sacul desertaciunilor, apoi cu barbatie il ridicam pe umerii judecatii, salvandu-ma. Numai ca aceasta stea a mea, m-a dus la vre-o 14.000 km. de locul meu natal bihorean, adica pana in Australia. Totusi, un adevar ma face fericit, imi da imbold sa scriu, fiindca nu am iesit din traditia si sufletul neamului meu romanesc. Limba Romana este cea invatata la sanul mamei, cu aceasta scriu, prin aceasta ma exprim, cantandu-mi bucuria si amarul, prezentul si trecutul, si sper spre viitor.

Pentru scriitorul roman de pretutindeni traditia eposului literaturii romane ramane un izvor vesnic si sfant, nesecat, izvoditor de noi doruri, de amintiri si sperante intotdeauna cu iubire pentru neamul sau. Artistul roman din mine ma tine legat cu un fir viu, invizibil, dar vizibil doar prin scrierile mele ce ma marturisesc ca sunt “Roman si Punctum” oriunde as trai in lume !”

 

Anunțuri

0 Responses to “Ioan Miclau”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: