DRAGII MEI BANATENI, DRAGI ROMANI,

Cand poeta Mariana Gurza m-a rugat sa-i vorbesc despre cele trei mari iubiri ale mele in ordinea decoperirilor lor am realizat ca sunt intr-o calatorie spre inceputurile lumii: La inceput a fost cuvantul’, apoi au fost cele 10 porunci scrise cu foc, in piatra – prima icoana. Am simtit, vorba lui Stanislavsky, cum a tasnit din centrul pamantului focul direct prin talpi, in mine vuind ca dintr-un furnal, tasnind prin vulcan lava pasiunilor impletite a celor trei mari iubiri: filmul, teatrul si scrisul. Filmul a inceput la Ciudanovita, teatrul la Oravita si curajul de a scrie in Australia.

Am inceput de unul singur ca o scanteie si mocnind ca un foc inabusit am strabatut intreaga viata luminand modest precum licuriciul in noapte nederanjand dar tresarind atentie pe ici, pe colo. Am fost intodeauna condus de interes pentru cunoastere si implinire, din dorinta de a, intr-o zi, demonstra semenilor mei ca suntem demni de aceasta lume, ca nu suntem mai prejos. Nu lupta de a acapara lucruri sau averi ci lupta de a da inapoi celor ce mi-au dat cu atata dragoste; parintilor mei, colegilor mei, invatatorilor, profesorilor, prietenilor, Ciudanovitenilor, Oravitenilor, Banatului si intregii Romanii, m-a condus.

Mi-s dragi Doamne oamenii acestia saraciti de vremuri si munciti de imprejurari, si printre ei, cati Doamne, nu or fi, de o inalta puritate sufleteasca, si de o adanca sensibilitate spre bine. Am fost curios si am invatat de toate si am gasit multa rasplata in ai ajuta pe oameni, reparand lucruri prin casele lor, astfel ca, aproape ca am fost crescut de toata localitatea. Oamenii munceau din greu in minele de uraniu si sigur ca dupa sase ore de iradiere in mina, cineva trebuia sa le puna un zambet pe fata. La insistentele mele tata mi-a cumparat un diaproiector si o duzina de diafilme cu povesti. Am vopsit peretele opus blocului nostru cu var, conturand un ecran mare si alb pe care seara pe la sapte incepeam sa proiectez povesti. Repede sa dus vestea in tot santierul si lumea a inceput, la sfarsit de saptamana sa se adune, cu scaunelele de acasa, la micutul meu cinema. Inima imi exploda de bucurie.

Cand am realizat ca povestile incep sa se termine mi-a venit ideia sa-mi fac eu filmuletele mele. Am procurat hartie alba pe care am taiato la latimea filmului si am inceput sa desenez sub o lupa de sticla, dintr-o lanterne veche, fotograme cu imagini si chiar text minuscul, pe ici, pe colo. Desenam povesti de cate zece fotograme. Povesti inventate de mine cu cawboy, tancuri rusesti si extraterestri. Luam apoi filmul de hartie si il manjeam cu untura alba de porc, pana cand acesta devenea semitransparent dupa care, il uscam intre doua hartii de sugativa incat sambata seara aveam doua, trei filmulete pregatite pentru premiera.

Eu proiectam filmul prin fereastra de la nivelul doi al blocului asa ca nu toata lumea stia cine e autorul, iar seara cand mergeam pe strada si vedeam babutele cu scaunele, strigandu-se una pe alta, sa mearga la blocul ‚A’ la film, eram in al noualea cer, de ce? Ca eu eram acel care aduce aceasta bucurie.

La 12 ani am cumparat primul aparat de filmat de 8 mm si am realizat primul meu filmulet de 3 minute jumate – era un film in culori. A urmat apoi Bocsa, Oravita, Otelul Rosu, Resita, Timisoara si un marele premiu pe tara pentru filmul PERSEVERENTA realizat pentru casa pionerului din Oravita, unde mi s-a propus sa predau fotografie si film de catre directorul casei, domnul Viorel Sperlea. ‚Am crezut ca mor si nimeni nu va auzi de cercul nostru’, spunea el.

Pentru ca tot am inceput sa dau nume trebuie aici sa recunosc contributia mai multor oameni la conturarea caracterului meu: Watz Iosif – care m-a facut proiectionist si m-a educat in maestrii cinematografiei mondiale, Ing. Draga care m-a ajutat sa-mi construiesc primul aparat de radio cu lampi si m-a ajutat impreuna cu domnul Funaru sa devin un bun technician in electronice, soferul Chis Nicolae care m-a dus cu masina prin muntii banatului si a fost parte din imaginile mele, Turlea Emil cu care am realizat filme de protectia muncii in subteran, Inginerii Nicolae Boncoi si Iulian Topala care au realizat potentialul filmului meu in cadrul intreprinderii miniere, in promovarea de noi tehnologii realizate local, oameni cu care am colaborat si am luat premii la mai multe festivale de film din tara incluzand; un locul trei pe tara si o medalie de bronz la Secventa Timiseana, pana cand, in 1979, am plecat de acasa spre Roma, precum Badea Cartan – din curiozitate. Ultimul meu vis in tara a fost sa realizez un festival de film la Oravita si sa-l invit pe Sergiu Nicolaescu ca presedinte in Juriu.

In materie de teatru si actorie trebuie sa-i multumesc profesorului meu de desen domnul Calin Ion care mi-a dat primul rol in clasa a saptea in piesa Ion Roata si Unirea. A urmat apoi rolul lui Gatlan Zaharia din Amintiri din Copilarie, rol pentru care am fost adus din Ciudanovita sa-l joc si la Oravita in echipa de copii a teatrului Mihai Eminescu iar mai tarziu prin ,’72 am fost invitat sa-l inlocuiesc pe actorul care lipsea, din rolul lui Tiron, din Comedie cu Olteni, a lui Georghe Vlad sub regia doamnei regizor, Geta Vlad, inconjurat de decorurile frumoase realizate de dragul meu profesor si protector Ion Calin. Cu aceasta piesa am participat la bienala teatrala Ion Luca Caragiale de la Otelul Rosu unde noi echipa teatrului Oravitean am castigat locul trei pe tara. Am fost apoi in turneu prin imprejurimi, si as mai fi si astazi inca daca nu as fi fost luat in armata. Mereu am crezut ca o sa ajung sa pun o piesa, in scena pasita de Eminescu, la maturitate.

Scrisul a inceput pe o foaie de caiet de citire cu un toc si o penita, si o gramada de lacrimi si palme, dupa cap de la Mustata, invatatorul nostru, care imi dicta;’A’ mare de mana, pleosc o palma,’a’ mic de mana pleosc, si iar lacrimi, liniuta subtire in sus, liniuta groasa in jos… Cu aceste liniute a inceput relatia mea cu educatori de seama ca Misura, Doru Sperlea, Sotii Dogaru, Manda, Stefanescu, Sotii Popescu, Topala, Calin si altii. Am fost un elev slab la limba romana din cauza ca nu invatam, eram mai mult pe dealuri, mesteream, cu un trepied facut din trei lanteti, adusi de tata de la mina, un butuc si trei cutii de conserva din care imi incropisem un aparat de filmat filme imaginare. Umblam dealurile zicand ca filmez. Nenea Todut ii zicea lui tata: Baiatul tau o sa ajunga un mare regizor.

In Australia dupa un an de Italia m-am integrat usor pentru ca erau multi italieni si cum vorbeam limba, nu a mai fost nevoie de engleza, sa supravetuiesc, iar mai tarziu, cand am realizat ca nu poti face mare lucru fara ea, m-am inscris la scoala de engleza, si ca s-o perfectionez am urmat un curs in scris profesional, la Universitatea Monash din Berwick, Victoria. In anul doi am castigat marele premiu la concursul de povestiri scurte organizat de PENGUIN Publishing Company incurajat de profesorul/scriitor, doamna Doris Leadbetter. Nu am luat in serios lucrurile, fiind un student in varsta am crezut ca experienta anilor mei m-a pus in fata studentilor tineri. Aveam inca o cicatrice adanca ramasa de pe bancile scoli, unde m-am format crezand ca sunt un elev slab si asta a fost prapastia dintre mine si scriitori.

La insistentele poetului Ioan Miclau, care redacta revista Iosif Vulcan, am inceput sa scriu cate ceva, ca sa-l ajut, sa-i sustin cauza. Nu ma gandeam la continut ci la numarul de contribuitori. Era singura revista care publica doar literatura, pe care o stiam in Australia, si simteam ca particip la realizarea unui vis. Era visul unui roman care pulsa. Aceasta revista, pentru ca era facuta manual, pagina cu pagina, era o piesa de arta in sine. Printre pagini se vedeau oftaturile, mazgalelile si stropii de sudoare cazuti, sangerand textul pe alocuri, corecturi de mana etc. Toate acestea la un loc transforma revista intr-o sculptura. Lucru care m-a durut atunci cand a desfintat-o. Insa marele curaj si vindecarea cicatricei a fost facuta, trebuie sa recunosc aici, de catre profesorul si scriitorul Artur Silvestri, care m-a socat cu increderea domniei sale, in potentialul izvorului meu. Artur Silvestri a fost podul maturizarii mele in scris. A avut dreptate cine a spus:’Dragostea trece prin stomac’. Artur are calitati de parinte adevarat – de invatator. Si aici ajung la primul nostru mare invatator ISUS astfel destinul conducandu-ma spre izvorul vietii, incepand cu filmul, teatrul si in final la scrisul celor 10 porunci.

Magdas Gheorghe, Mircea Cota, Tibi, Munteanu, Condras, Mita, Sava, Shoani, Feru, Danut, Neli, fratiorul meu Ghita si surioara Mariana, domnul Jurca, doamna Batalan, domnul Lucian Ionica, Emil Mateias, Costinas, Lucavetki, Militaru, Sandu Dragos, si altii, toti acesti oameni minunati fac povestea vietii mele si cu fiecare moarte, moare o bucatica din mine, o bucatica din istoria locului unde am copilarit. Toti acesti oameni, ca si tata, si mama, au facut cum au stiut ei mai bine sa-si serveasca copii si cultura neamului, care are niste radacini mult mai adanci decat perioada comunismului. Natiunea a trecut prin multe oranduiri in miile de ani, si noi romanii am invatat sa privim inainte si sa simtim divin, cantand, glumind, rugandu-ne oftand la Dumnezeu. Nu am trait obscur. Fiecare dintre noi si-a adus contributia la aceasta lume fara sa simta si a participat la schimbarile lumii precum fluturele care din miscarile aripilor sale a declansat un uragan in partea opusa a pamantului. Petre Cretea intro emisiune a lui Iosif Sava discuta un mit mai vechi care spunea ca: intodeauna pe pamant exista 36 de intelepti pe care nu-i stie nimeni si care sunt cei pe care sta lumea ca sa nu se prabuseasca. Acest mit este un omagiu adus necunoscutului eroic si triumfal din adancul realitatii. In fata unui mort trebuie sa te gandesti, spunea la randui Sava, ca el a facut parte din cei 36. El nu stie asta, dar poti sa-i iei tu locul atunci cand i-l dai pamantului.

Eu i-am luat locul tatei care s-a daruit, care a muncit cum a stiut el si care a fost decorat cu toate ordinile muncii. El i-a facut mandrii pe cei care l-au crescut si a dat tot ce a avut el mai bun aproapelui sau.. Acest simtamant sanatos, inradacinat adanc in neam ne duce in vesnicie in dorinta Domnului gravata in foc pentru noi.

Dragii mei Banateni, dragi Romani, draga Mariana Gurza, de aici din Australia, Benoni din Ciudanovita/Oravita, continua sa va faca mandri, continua ca Badea Cartan, drumul spre cinstirea identitatii si sa nu uitam ca noi toti suntem daruiti de la Dumnezeu cu potentialul FLUTURELUI. Celor care v-am gresit v-a cer iertare, va multumesc si va urez:

Sa fiti iubiti si s-auzim numai de bine.

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Octombrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: