O  LOGODNA SUI-GENERIS

Este impresionanta si cu totul iesita din comun, metaforica si mai mult decat originala logodna lui Stefan O. Iosif cu Natalia Negru.

Se aflau, amandoi la varsta celor dintai fiori de dragoste.

Delicatul poet al „Patriarhalelor” era student la „Litere” si, ca sa-si castige  existenta, indeplinea functia de bibliotecar la „Fundatia culturala”. Era coleg  de facultate cu Natalia Negru, pe care o iubea, asa cum numai un poet poate iubi ! Dar Steo era sfios si nu indraznea sa-si marturiseasca sentimentele ce-l infiorau in noptile de insomnie.

Odata se plimbau impreuna la sosea. Era o zi calduta de primavara timpurie. S-au asezat pe iarba matasoasa. Steo a rupt un fir verde, la trecut usor pe buze ca o mangaiere si-apoi a inceput sa se joace cu el, infasurandu-l repede, de cateva ori, in jurul degetului inelar de la mana stanga.

– Lia, rase el cu glas cald, invaluitor, iti mai aduci aminte de jocul din copilarie cu: „Inelus-invartecus pe-al cui deget incapusi”?

– O, raspunse fata, inchizand ochii in fata amintirii, de cate ori l-am jucat !

– Ia te uita, nu-ti face impresia ca firul asta de iarba parc-ar fi o… verigheta verde ?

-Da ! Ce bine seamana ! Ai dreptate, Steo !

– Stai sa-ti fac si tie o verigheta… Asa ! Ce frumos iti sade ! Parca e o verigheta adearata, de aur… verde, daruita de primavara ! Apoi in soapta, infiorat de emotie :  Lia, draga mea, tot avem noi verighetele gata ! Ce-ar fi sa ne logodim ?

Fata ii prinse mana si i-o stranse cu caldura in amandoua mainile ei catifelate.

– Dar eu, din clipa asta, chiar ma si simt logodita cu tine, dragul meu Steo !

Asa a fost logodna lui  St.O.Iosif  cu  viitoarea lui sotie, poate una dintre cele mai originale si romantice logodne cunoscute !

Dar aceasta unire cu simbol de poveste mi-a adus in minte o alta intamplare din viata lui St. O. Iosif, pe care ne-a povestit-o la cursul de Literatura romana, profesorul nostru Mihail Dragomirescu.

– Iosif era studentul meu, ne-a spus dansul, si s-a prezentat la examenul de anul I, la oral. Cum il apreciam foarte mult ca poet si-l simpatizam si ca om, ca sa-l ajut sa-mi dea un raspuns cat mai bun, l-am intrebat:

– Draga Iosif, ce metrica ai folosit tu in poezia ta „Doina”?      

Iosif si-a ridicat sprancenele cu mirare si mi-a raspuns zambind amuzat : 

– Nu stiu, domnule profesor ! Credeti ca noi, poetii, cand scriem o poezie ne gandim la metrica si  prozodia ei, daca folosim dactili, trohei sau iambi ? Mie, cel putin, nici nu-mi trece prin cap asa ceva !  O scriu cum imi vine, cum o simt, cum imi dicteaza spiridusul, si gata !  E treaba dumneavoastra, a criticilor, sa stabiliti ce metrica am folosit !

Am ras amandoi, ca de-o gluma buna ! Apoi, ca sa-l intreb ceva care sa fie in legatura cu ce-mi spuse el, i-am zis:

– Dar in ce poezie din literatura noastra intalnesti enumerarea picioarelor metrice pomenite de tine !

– A, asta va pot raspunde, zambi Iosif incantat, in „Scrisoarea a II-a” a dascalului nostru, al tuturor, Eminescu !

„De ce dorm ingramadite intre galbenele file, Iambii suitori, troheii, saltaretele dactrile ?”

– Bine, Iosif, iti multumesc, poti pleca ! Ai trecut examenul cu brio !

(Bibliografie: „Mici povestiri despre oameni mari” –  Grigore Bajenaru,  Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1981 – pag 101-102)

 

 

RAPSODUL… BIBLIOTECILOR

La acest supranume, in gandul meu s-a ivit surazator George Toparceanu.

Care dintre cititori nu a indragit poezia acestui delicat, subtil, original si spiritual poet ? Un umor de cea mai buna calitate, reconfortant, abunda in cele mai multe din operele sale, miniaturi de gratioase capodopere turnate intr-o versificatie sprintena, cu rima de o bogatie neasteptata, cu ritmul de o fina muzicalitate, ce te-ndeamna sa le memorezi !

Am avut si am un cult pentru acest stralucit poet (vizitat cu asiduitate de cea mai simpatica si dragalasa muza) pe care imi ingadui sa-l caracterizez drept modernist.

Anuntat prin proaspata ritmica a versurilor de catre Alexandru Deparateanu, Cosbuc si  Duliu Zamfirescu, subtitlul Toparceanu a aparut exact in momentul potrivit, adica atunci cand se simtea nevoia unei interventii delicate, dar categorice in noua poezie romaneasca.

N-am avut bucuria de a-l cunoaste personal. L-am vazut insa de cateva ori de la distanta :  el era in trasura, insotindu-l pe marele sau prieten  Mihail Sadoveanu, iar eu, pe trotuar. Mergeau pe Calea Grivitei, venind de la Gara de Nord. Sadoveanu, cu masivitatea-i cunoscuta, il acoperea cu totul pe Toparceanu, care parea un baietel de 14 ani cu taticul sau (mai cu seama ca marele povestitor era imbracat cu haine nemtesti si avea o lavaliera neagra ce-i flutura in bataia vantului, iar autorul „Baladelor vesele si triste” purta cunoscuta-i uniforma de scolar, moda dintr-o vreme pentru cativa scriitori, ramasa poate de la Vlahuta, Delavrancea si altii !

Ii salutam si eram peste masura de fericit ca-mi raspund cu multa amabilitate, aplecandu-se putin de mijloc !

In cateva randuri, George Toparceanu a ocupat pentru un timp mai scurt sau mai indelungat, diferite functii importante. A fost directorul Teatrelor Nationale din Iasi si Chisinau, inspector al artelor si redactor-sef la revista „Viata Romaneasca” (Iasi) unde a ramas pana la sfarsitul vietii.

Dar, intr-o  vreme, originalul poet a trecut si prin onorabila functie de „bibliotecar”.  Fusese numit in acest post la „Universitatea” din Iasi, al carei rector era profesorul Mirzescu.

Functia nu-l deranja pe scriitor, doar in  trecutul literar al vremilor avusese inaintasi celebri printre care : Giacomo Casanova, faimosul aventurier erotic, care lasase niste „Memorii” prodigioase; marele fabulist Krilov; faimosul poet, traducator, profesor si actor Costache Aristia, Mihai Eminescu, caruia nu-i gasesc superlativ pe masura giuvaerurilor faurite, delicatul poet St. O. Iosif, cunoscutul profesor universitar Claudiu Isopescu, pensionat ca bibliotecar al faimoasei biblioteci a Vaticanului.

Nu-l deranja, dar nici el nu se deranja s-o indeplineasca. O considera drept o „sinecura” binevenita pentru meritele sale literare. Asa ca nu se prezenta la slujba decat ca sa-si incaseze salariul. Un timp n-a spus nimeni nimic, dar iata ca intr-o zi zvonuri despre modul cum

intelege sa se achite poetul Toparceanu de obligatiile serviciului sau la biblioteca Universitatii ajunsera la urechile rectorului.

Ca sa se convinga de realitate, profersorul Mirzescu veni de cateva ori la biblioteca, fara sa-l gaseasca pe preopinent, care, dupa cum fusese informat, se prezenta numai la binecuvantata zi a salariului.

– Si a picat si rectorul in aceasta zi.

L-a lasat pe micul si delicatul poet sa-si incaseze leafa si apoi i-a spus foarte seros:

– Domnule Toparceanu, ma vad nevoit, cu tot regretul, sa-ti spun ca nu sunt deloc multumit de dumneata !

„Bibliotecarul” il privi cu seninatate olimpiana pe rector si-i raspunse la fel de serios:

– Ba eu, domnule Mirzescu, sunt foarte multumit de dumneavoastra. Cine nu e multumit sa-si dea demisia !

Si pleca mai grabit decat chiriasul din frumoasa lui balada.

 

 

ARGHEZI,  CONFERENTIAR

Pe timpuri, Teatrul „National” din Bucuresti organiza duminica, intre orele 10 si 12, „matineuri literare”, la care cate un mare scriitor tinea o conferinta, urmata de lecturi, recitari sau exemplificari din diferite piese de teatru ale autorilor despre care se vorbise.

Anuntandu-se ca la unul din aceste faimoase matineuri va vorbi Tudor Arghezi – care nu mai are nevoie de atribute adjectivale, – sala, destul de mare a „Nationalului”, devenise totusi neincapatoare ! Era o imbulzeala cum numai la conferintele lui Ionel Teodoreanu sau ale lui Ion Marin Sadoveanu se mai pomenea. Statea lumea in picioare, numai sa-l poata auzi pe poetul considerat de multi, inca de pe atunci, drept cel mai mare, dupa Eminescu.

Directorul Nationalului era  Camil  Petrescu,  care trebuia sa faca si prezentarea lui Arghezii in cateva cuvinte.

Dar care nu fu mirarea publicului cand, dupa ce termina ce avea de spus Camil Petrescu, iata ca autorul „Cuvintelor potrivite” gasi de cuviinta sa potriveasca drept introducere la conferinta sa, dupa cate-mi amintesc, cam urmatoarele:

– Doamnelor si domnilor, loialitatea ma obliga sa va fac o marturisire, ca sa nu fiu acuzat cumva de mistificare, Doamne fereste, si, eventual, sa-mi pierd in fata domniilor-voastre bruma de reputatie ce imi fac iluzia magulitoare ca o am ! Domnul Camil Petrescu aici de fata, care pute de talent si care este directorul acestei importante institutii de arta, intalnindu-ma deunazi pe strada, m-a oprit si mi-a spus asa, nitam-nisam:

„M-ai indatora foarte mult, iubite domnule Arghezi, daca ai accepta sa-mi tii oconferinta la matineul literar de la „National”, de duminica viitoare !”

„Pai, bine, iubite domnule Camile”, i-am dat eu replica, astazi, daca nu ma insel este luni, cand mai am eu timp sa ma gandesc la ea si-apoi s-o si confectionez pana duminica ?  Ma stii ca eu sunt tipicar, meticulos, pedant – cum vrei sa ma cataloghezi – ca obisnuiesc sa pritocesc cuvintele de multe ori, pana sa le pun definitiv in borcanul pe care-l merita !”

„Eu zic, spuse Camil, ca daca n-ai timp sa faci una noua, s-o tii tot p-aia pe care ai mai tinut-o acum o luna la ziaristi, ca e foarte buna si n-a putut s-o aculte tot Bucurestiul !”

Ce era sa fac ? zambi Arghezi cu siretenie. Sa-l refuz pe un confrate cum e Camil  nu-mi venea la-ndemana. Asa ca vreau sa va marturisesc, dupa cum v-am spus la inceput, ca sa nu aveti vreo deceptie, ca conferinta de azi… e aia de acum o luna !

Publicul a izbucnit in hohote de ras si aplauze.

Iar Arghezi si-a rostit apoi conferinta cu calmul si nuantele lui subtile, intr-o liniste de catedrala.

Bibliotecar: IOAN MICLAU – AUSTRALIA, 2007

(Bibliografie:  „Mici povestiri despre oameni mari” – autor Grigore Bajenaru, carte scoasa la  Ed.Sport-Turism, Bucuresti, 1981 )

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Decembrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: