„…De fapt,  am primit recent  in Australia, doua  lucrari valoroase daruite de Dl. Stefan Dumitrescu.  Un roman de dragoste si filozofic, intitulat foarte sugestiv , „Si tu vei fi vazduh”,  carte  publicata la Editura „Anamoral”- Bucuresti, 2007, cuprinzand 162 pagini.

Atat  intinderea actiunii cartii cat si tematica aleasa, aminteste de  acea  idee  a unui  roman esentializat, mai direct, fara  ingropare de timp,  despre care tocmai argumenta recent  dl.Dimitrie Grama.  Chiar pornind de la coperta cartii, realizare a  doamnei Rodica Elena Lupu, deci de la prima ochire, cartea insufla apetitul cetirii. Si am cetit-o.  A doua lucrare realizata in stilul binecunoscut al autorului, este  eseul teatrologic „Brancusi”, pentru care am cea mai completa consideratie, fapt pentru care am si  dorit  prezentarea  catorva  impresii ce mi se par mie indreptatite a fi spuse.  Ramanand a da  ulterior atentia cuvenita desigur, binevenite-i  cartii , „Si tu vei fi vazduh”.

Cu acest  eseu teatrologic dedicat lui Brancusi, fara nici o indoiala autorul  isi adaoga inca o perla muncii sale scriitoricesti,  incununandu-si rodnicia muncii  de pana in prezent.  Acest eseu poate fi considerat o adevarata lucrare de doctorat.  Un rondel sculptat pietrei, acelei pietre vechi pe care sculptorul o ia „din locul ei universal in care sta de miliarde de ani” pentru a-i da forma imaginatiei sale. Acest eseu teatrologic consista  doar din  cateva personaje esentiale si bine alese de autor:  Brancusi, Domnisoara Pogany, Mama artistului, Vocea lui Dumnezeu !”

Sa ne oprim cateva momente insa,  asupra puterii de har si imaginatie a scriitorului Stefan Dumitrescu, pentru ca aici avem inca un destin, un artist extrem de dotat, care se cauta, vorbind peste timp, curgand odata cu acesta spre aceeasi infinitate a nepieritoarelor valori  artistice.

Ii avem  deci,  pe Brancusi  sculptorul geniu, si apoi pe prezentatorul sau care cu o daruire la fel de dumnezeiasca surprinde viata eroului ales.

Criticul literar Francesca Pini, ne spune despre autor urmatoarele:

„Stefan Dumitrescu este dintre acei scriitori care vin intr-o literatura cu o forta teribila. Cartile pe care le-a scris acesta, fie ca sunt romane, carti de povestiri, eseuri, piese de teatru sau volume de poezii sunt cele mai multe cutremuratoare, impresionante, dezvaluind ramatismul, durerea, adancimea abisala a psihologiei umane, absurdul si paradoxul conditiei si al naturii umane.  Dar toate aceste lucrari au in adancul lor un fior de o gingasie, de o delicatete, de o frumusete stralucitoare as spune. Aceasta dimensiune a creatiei lui se vede mai ales in literatura pentru copii, foarte bogata, pe care ne-a dat-o acest autor. Fie ca este vorba despre basmele, povestirile si volumele de poezii pentru copii !”

Asadar, iata-l pe acest mare scriitor indragostit de  valorile artei romanesti, de reprezentantii de seama a  acestor valori,  dintre care si-l alege acum  pe  sculptorul,  romanul si universalul  Constantin Brancusi. Invaluit  ca de un mister de enorma recunostinta  pe care sculptorul  a castigat-o in lumea artei sale,  de geniala imaginatie pe care o avea Brancusi in redarea

de simboluri sculpturilor  sale, simboluri ce isi gaseau expresivitate in lumea realitatilor, dar si in cele ale gandirilor de natura filosofica, psihologica, etc. , deschide in fertila imaginatie  a  autorului o proiectie prin care ni-l aduce pe marele sculptor  aureolat din doua directii si avandu-l  pe acesta la centru.

Adica,  intre  iubirea   profesiei sale de sculptor, a adorarii pietrei ca material al artei alese, si,  profunzimile  viziunilor sale  in infinitatea  universala, in care cauta sa-si gaseasca locul fiintei sale trecatoare,  vesnice socotind a fi doar artele. Astfel il gasim pe Brancusi intr-o continua conversatie cu  piatra pe care o sculpta, si de care era nemultumit ca nu putea sa-i imprime viata ca unei adevarate fiinte !  Transpiratia muncii sale gigantice  mai  primea o inflacarare a geniului sau  care fiind vesnic in lupta cu  atingerea perfectiunii, la un moment dat, el devine un adevarat  Iov biblic, argumentand cu insasi Dumnezeu, in fata carui isi dovedea nevinovatia dar si nemultumirea. Devine si un Dante,  privind intr-un univers gol, care asemenea unei clepsidre, se tot rastoarna, se goleste si iar se umple cu materia stelara .  Apoi iar un  gol pustiu  in care incerca sa se ragaseasca el si creatiile sale, care desi  nefiind vii, aveau totusi asigurata vesnicia lor”.  Autorul  Stefan Dumitrescu, recunoaste si manuieste cu multa stiinta formele de geniu  cu care se lupta  sculptorul  gorjean in acel Paris al vremii,

oras care se considera a fi centrul tuturor artelor.

In acest eseu teatrologic, il gasim pe Brancusi, stand pe un scaun in fata unei pietre pipaind-o, soptindu-i:  „Piatra ! Piatra !  Sa iei piatra si sa-i dai forma unei fiinte, a pasarii, de pilda, este ca si cum ai lua-o de acolo din trecut, de foarte de departe in timp. De acolo de miliarde de ani, unde ea asteapta, tot asteapta neobosita…. si are puterea sa astepte in veci. Si o aduci in clipa de azi. Ce clar vad lucrul acesta. Sa aduci piatra de acolo, din trecut, de miliarde de ani, in clipa de fata…!”

Brancusi mereu furat de ganduri: „Mda… Daca nu, mi-asi dori sa fiu poet, caci materialul cu care as lucra nu este decat umbra de materie in haos. Mi-as dori sa sculptez in materie insufletita. Eu stiu asta, am simtit asta indurerat, desi la inceput era mandrie si bucurie, ca materia moarta capata forma de insufletire, si parca ar fi vie, dand de multe ori impresia de mai vie decat un chip viu al unei fiinte ce te-a amagit si in veci ii va amagi pe toti ca ai dat nastere la viata. Constiinta minciunii, a inselatoriei, mi-a ars ca o scantee in minte, si imi

arde si acum. Lucru pe care un poet nu-l traieste, pentru ca el stie de la inceput ca din cuvinte nu face decat o copie. Ce vrea el e o alcatuire de imagini, ce ar fi cu putinta numai”.  „De atatea ori am  vrut sa sparg tot ce cioplisem, insa ideea ca si asa, din piatra inerta, batrana de miliarde de ani, faci chip ce-ti da ideea vietii, este prea mult ce faci, de aceea mi-am infrant durerea si nu le-am spart”.(este obosit, trist)

Brancusi isi da seama de valoarea lui artistica si se inspaimanta in fata pietrei pe care o priveste, o pipae, converseaza cu aceasta !

Brancusi se adreseaza si lui Dumnezeu: „O, Doamne ce spectacol maret si cutremurator ! Ce soarta are si omul in acest univers absurd si maret, care este asemeni unei clepsidre, ce cand se surpa, dupa ce se goleste, se umple iar”.

„Da, Doamne, eu m-am jertfit pe mine, ca sa le dau lor puterea mea, sa mearga cu ea inainte si sa invinga. Eu in graba mea  am purtat sufletul meu si toata puterea mea si le-am dat-o lor ca sa le-arat calea si sa le dau tarie s-o urmeze, si tu pe mine ma invinuesti !”

Vocea lui Dumnezeu:  „Sirurile sunt coloane infinite Costache, ele merg asa la infinit, numai neamul tau, sensul tau s-a oprit. De aceea ai facut tu Coloana nesfarsitului”.

„Da, Doamne, asa e…. Dar eu sunt ala, Doamne, care a dat mai mult, si acum, iata, tot eu sunt al mai sarac, cel asupra caruia cade pedeapsa Ta. Judecata asta nu este dreapta, Doamne. Mi se pare ca eu ar trebui sa fiu rasplatit, nu certat !

Vocea lui Dumnezeu: „Intr-un fel ai si tu dreptate Costache, dar ai incalcat legea cea divina a conservarii si a procreeraii ! ( ne-avand copii).

„Da, Doamne !

Brancusi  cade prada amintirilor despre tara: „As fi vrut la mine in Carpati sa sculptezi muntii. Tot  mai ramane un gand secret, ca poate voi reusi vreodata. Cand o sa mor, o sa mor cu gandul acesta in lumea cealalta, in care ma voi duce. (tace – geme)

O umbra intra in atelierul sau.  Este Domnisoara Pogany cu care artistul converseaza mult, invaluit de  o  filozofie si psihologie proprie, poate intuind universalul sau simbol asezat in oul sculptat.   La un moment dat artistul se trezeste aproape  zbierand: „Ioana, Ioana din Craiova !” Intre timp domnisoara Pogany, ii zice : „Costache tu nu ma mai iubesti !”

Gandul lui era acum departe, la Ioana, pe care o ceruse in casatorie candva ! Batranul artist continua: „De cate ori n-am fost eu doborat la pamant si tot de atatea ori m-am ridicat!” 

Se ridica si acum. Transpiratia ii curgea pe frunte, pe obraji. Face cativa pasi clatinandu-se prin atelier. Geme: „Mamaa, raspunde-mi tu… Apoi rugandu-se:  „Doamne, lasa-mi mintea treaza in starea aceasta. Inlemneste-ma asa pe vecie…!

„Ca si cum Dumnezeu l-ar fi ascultat ramane impietrit, in pozitia aceasta privind in departare cu ochii deschisi”. Valurile marii se aud tot mai tare lovindu-se de stanci. Tipetele pescarusilor rasuna limpezi,  sfasietoare, din ce in ce mai tare, ca si cum s-ar apropia”.

 Brancusi: „As merita si eu pe cineva, care sa-mi aduca o cana cu apa macar”; se necajea geniul din el. Era de fapt chemarea sangelui si al pamantului sau oltenesc, din care plecase, asa cum plecase !”  A murit cu gandul la  locurile lui natale si la ceea ce visase o viata a da tarii sale !”

Desi de numai 20 de pagini, acest eseu teatrologic gandit si realizat de scriitorul Stefan Dumitrescu, ni-l readuce pe marele sculptor roman, intr-o adevarata ipostaza  a creatiei si  zbuciumului sau, de fapt, in momentul in care Brancusi incepe sa-si recunoaca valoarea,  asemenea marilor genii, acesta se infioara prin puterea perceperii  si  intelegerii  maretiei  universale, maretiei Creatiunii lui Dumnezeu, maretie in care incearca cu mintea omeneasca

sa se regaseasca, visand aceeasi vesnicie asemenea oricarei „materii stelare” cum o numea Constantin Brancusi !”

In final se poate afirma un adevar si anume: „Cei ce iubesc artele, cultura si umanitatea, vor fi intotdeauna de-alungul istoriei, oameni ai culturii universale, dar  nu in ultimul rand parte definitiva al Neamului sau ! „

Prezentare de IOAN MICLAU

Anunțuri

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

" Revista de arta si cultura IOSIF VULCAN " este fondata de scriitorul IOAN MICLAU , din Australia , si apare in editia "pe hartie " avand ca editor BIBLIOTECA " MIHAI EMINESCU" din Cringilla , Australia . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Biblioteca " Mihai Eminescu" ,Cringilla, Australia, si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania . **** Director : IOAN MICLAU

========================== REDACTIA - contacte aici >>>>> _____________________________ _____________________________

IMAGINE DIN BIBLIOTECA „MIHAI EMINESCU“, CRINGILLA, AUSTRALIA

EDITORIAL de IOAN MICLĂU

ADEVARUL STRALUCESTE CA AURUL ====================== Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu ! Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.>>continuare>> ======================= VINA DE A FI POET "Numai pomul dezradacinat stie gustul pamantului de acasa; numai omul dus peste mari si tari stie cat de grea este povara dorului de Tara; numai poetul arde ca o torta, in fiecare zi, in fiecare noapte. Nu stiu daca I.Miclau si-a luat tarana din gradina casei parintesti, ca sa-si inveleasca trupul cu ea cand o fi sa fie. Sunt sigur, insa, ca a luat cu sine atatea amintiri, cat sa-i ajunga pentru o vesnicie. Isi inveseleste sufletul cu ele, cand il patrunde frigul strainatatii; isi oblojeste ranile ce i le fac sagetile singuratatii; isi sterge lacrimile dorului, isi doineste neimplinirile si putinele bucurii ale vietii. Si toate astea le rabda cu stoicism, stiind ca astfel isi ispaseste vina de a fi POET." (Pr. Prof.Dr. Al. Stanciulescu-Barda) ____________________________ UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI Todica - Poetul IOAN MICLAU - carti, pasari si vazduhul -ep1 ============================ Todica - Poetul IOAN MICLAU - Carti...- versiune ptr.TV -ep2 ============================

Revista IOSIF VULCAN, ediţia on-line

_______________________________

TEME, RUBRICI ŞI AUTORI

15 Februarie 2007: DE ASTĂZI, REVISTA „IOSIF VULCAN“ APARE ON-LINE ŞI VA FI CITITĂ ÎN TOATĂ LUMEA!

De la Biblioteca Romaneasca "MIHAI EMINESCU" Wollongong, N.S.W Incepand cu luna februarie,2007, cititorii Revistei de Arta si Cultura "IOSIF VULCAN" vor putea ceti revista pe internet-on-line, gratuit. Revista apare prin voluntariat, devenind astfel accesibila cititorilor romani de pretutindeni in lume. Se alatura prin conceptie si servicii "SPIRITULUI ROMANESC" revista romanilor din AUSTRALIA, revistei "ANTIPOZI", precum si buchetului de Publicatii on-line, (25 la numar) ale ASOCIATIEI ROMANE PENTRU PATRIMONIU- ROMANIA. Revista "IOSIF VULCAN" poate fi accesata la adresa: www.revistaiosifvulcan.vordpress.com Numai cu cativa ani in urma era de neinchipuit o asemenea posibilitate de extensie a culturii si expresiei romanesti, dar iata ca astazi este posibil. Doamne ajuta ! Lucrarile dumneavoastra pot fi primite la adresa de e-mail:ioan@internode.on.net Scriitor : Ioan MICLAU

DUPĂ ZECE ANI…

…AM LEGAT PRIN ACEASTĂ REVISTĂ, O CALE ÎNSPRE INFINITUL LITERATURII ŞI CULTURII ROMÂNILOR DIN LUME!… Considerându-mă întrutotul aparţinător comunităţii româneşti din Australia, continuându-mi chemările mele înspre artele frumoase, române şi universale, voi continua a fi în serviciul acestora, a cărţii româneşti prin modesta biblioteca „Minai Eminescu”, şi prin cărţile ce aşteaptă în minte-mi, ieşirea în lume! Din motive de vârstă şi sănătate, însă dornic de a scrie ceea ce mai am viu în cutiuţa imaginaţiei mele şi a nu le duce cu mine în mormânt, mă sfătuie gândul, aud un îndemn interior: lasă calea tinerei generaţii ce vine, a duce mai departe gazetariile şi revistele literare, după orientările şi visele lor de continuitate şi existenţialitate a acestei frumoase naţii române!”

De un deceniu am editat această Revistă de Artă şi Cultură „IOSIF VULCAN”, adică 10 ani, şlefuind-o şi îngrijind-o spre a duce cititorilor cele mai curate, sfinte sentimente, de iubire a tot ceea ce este frumos şi uman. Să nu uităm Limba, cântecul, dansul, credinţa, simbolurile acestui neam din care ne tragem, al Românilor.

Mulţumesc tuturor celor ce m-au susţinut, fie prin sfat şi contribuţii, fie prin critici sau derâderi, căci recunoşteam prin ştiinţa mea luminată de Dumnezeu, a iubii fiinţa omenească aşa cum a creat-o pe fiecare în parte!

Deci cu mândrie şi speranţe în tinerimea noastră română dornică de viaţă şi viitor, las drum viselor lor, nu fac ruptură ci am legat prin această revistă o cale înspre infinitul Literaturii şi Culturii Neamului Românesc!

IOAN MICLAU din GEPIU, AUSTRALIA – 31 Decembrie 2006 / 1 Ianuarie 2007 (Cu lacrimi – IM)

=====================

AGENDA PRIMILOR PAŞI!

============================ ________________________ Biblioteca "MIHAI EMINESCU" -2006 13 McGovern Street, Cringila, N.S.W, 2502 - AUSTRALIA ________________________ Biblioteca " Mihai Eminescu " a fost declarata constituita la data de 25 Septembrie , 1996 , cu programul de deschidere si servire a cititorilor incepand cu dimineata zilei de 26 , ceea ce corespundea festiv si cu istoricul eveniment (mai putin cunoscut ) , Septembrie 1851 , cand Emigratia romana adera la Comitetul european de la Londra, reprezentantul ei fiind D .Bratianu. Deci, idee a unei unitati a emigratiei romane are radacini istorice. Biblioteca este o investitie privata a familiei Ioan si Florica MICLAU dar este de serviciu public pentru comunitatea romaneasca , pentru imprumut de carti cititorilor romani, cu deplina gratuitate pentru servicii. Inceputul a fost modest, si numai din drag comunitar, pentru etnia romana mai putin numeroasa in zona la acel timp, care sa poata gasi undeva o carte romaneasca, pentru citit. Treptat biblioteca s - a imbogatit prin noi carti cumparate de familia Miclau. Pastram pe agenda istoricului bibliotecii si ajutorul dat de familiile de romani din Australia care au donat carti, precum si precum si pe cele primite din partea unor vizitatori romani prin intermediul Ambasadei Romane din Canberra. Biblioteci judetene din Romania, respectiv, Oradea-Bihor, Cluj-Napoca, chiar de la Arhivele nationale ale Romaniei, carti de mare valoare cum sunt: "Romania . Evolutie in Timp si Spatiu" , "Romania in Documente si Album" La timpul respectiv am multumit tuturor celor ce ne-au intins o mana de ajutor cu o carte romaneasca, si le multumim si azi, in al 12-lea an de existenta. Aprecierile cititorilor au fost intotdeauna publicate in filele Revistei "Iosif Vulcan", aparuta si aceasta in anii 1997, ca o necesitate si tocmai pe fondalul acestei biblioteci. Viitorul bibliotecii acesteea, nu poate fi decat frumos, deoarece odata existenta, aceasta eventual isi poate schimba adresa dar nu serviciile. Co-proprietar de perspectiva in timp deci, speram a fi tocmai fiica noastra Tincuta Miclau, actualmente studiind pentru a doua Diploma universitara aici in Australia, avand deja versuri publicate, deci o tanara speranta prin care biblioteca va supravietii negresit. Bibliotecar Ioan MICLAU AUSTRALIA

„NESTORUL PRESEI ROMANESTI ”

Se împlineste in acest an 2007 un secol de la trecerea în eternitate a lui Iosif Vulcan, om de cultură de o importanţă deosebită pentru epoca sa, „Nestorul presei româneşti”, cum avea să fie numit de un exeget. Manifestările dedicate acestuia, consacrate evenimentului şi organizate în judeţul Bihor, au fost multiple şi cuprinzătoare pentru întreaga activitate a acestui om de cultură. >prof.>Iosif Popa >>

===================== ________________________

IDEI , INITIATIVE SI CHIPURI DE LA ROMANII- AUSTRALIENI

===================== O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii. Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc. ___________________________ ___________________________ Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU >>> continuare>>> ==================== SCRIITORI DE LA ANTIPOZI ==================== Despre scriitor si cineast -aici>>>> ==================== Despre scriitoare si eseista -aici >>>>>> ==================== ADEVĂRATE, REALE PUNŢI DE LEGĂTURĂ, ÎNTRE ROMÂNI! Cornelia .T. Chifu: Spune-mi mai clar ce înseamnă revista losif Vulcan. Cu drag şi consideraţie.“ Ben Todica : „losif Vulcan“ e o revistă literară realizată de poetul loan Miclău, în care scriitori, poeţi, jurnalişti, specialişti, cititori, îşi publică lucrările. Abonamentul anual costă 20 de dolari. Acesta e salariul pe o oră de muncă în Australia. Scriitorul loan Miclău, este şi fondatorul, proprietarul, Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, N.S.W, Australia, de unde cititorii români împrumută cărţi prin poştă. Deci este un om pasionat şi dedicat culturii neamului. !“ ==================== Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W ___________________________ ___________________________ Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia ____________________________
Decembrie 2017
L M M M V S D
« Noi    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

RSS Revista IOSIF VULCAN – Australia

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

%d blogeri au apreciat asta: