Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Cinstire numelui «Ioan»“

< Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu >

( Psalm 24, 1)

< Eu vă botez cu apă, dar Cel ce vine după mine… , vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc >(Luca 3, 16 )

 

Din acele timpuri, dar mai ales în aceste vremuri de înnoire creştinească, de reînviorare a Ortodoxiei, aceeaşi cu Fiinţa Naţiunii, mesajul Înaintemergătorului Ioan, de a pregătii Calea Domnului, a rămas viu, clar, prezent şi testamentar.

 Salvat în chip minunat de Tatăl ceresc, de la genocidul pruncilor ordonat de tiranul Irod, Ioan este ales, chiar de la zămislirea sa, să-L prevestească pe Mesia Iisus Hristos :

< Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregătii calea Ta > ( Maleahi 3,1)

Un glas de tunet, picur de Luceafăr, înmiresmează tina din pustie :

< Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui > ( Marcu 1,3)

 Din pântecele, maicii sale, primeşte binecuvântarea Duhului Sfânt, prilejuindu-i bucuria de a se regăsii în Mântuitorul său.

Chemat să se dăruiască Iubirii, Ioan a devenit Ales spre mărturie, ca să rămână dăinuire de Adevăr şi Lumină.

Sufletul lui înflorit de emoţia divină, a întâlnirii cu Dumnezeu, a rodit pe pământ Bucuria acelei regăsiri depline şi neschimbătoare.

Inima sa copleşită de prezenţa şi coborârea lui Dumnezeu în ea, ne lasă mărturia sfântă, care încolţeşte în noi mărturisirea sacră :

< Si îndată, ieşind din apă ( Iisus ), a văzut cerurile deschise (Ioan) şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.

Şi glas s-a făcut din ceruri : Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit ! >

( Marcu 1, 10- 11)

Firea lui Ioan, crescută cu aripile credinţei şi iubirii, ne-a lăsat nouă Nădejdea spre agonisirea asemănării cu Dumnezeu.

Singurătatea fizică a Pustiei, i-a înfrăţit plinătatea sufletească, privilegiind naşterea fiecăruia prin Botezul Cuvântului, producându-ne simţirea şi puterea Duhului.

Ioan s-a dăruit pe sine Iubirii lui Hristos, în tot ceea ce a trebuit să fie :Înaintemergător,  Botezător şi Jertfă, dăruindu-ne o existenţă liturgică.

Ioan, descendent al preoţiei geto-dace, a dăruit sublim şi accesibil înalta evlavie şi moralitate a nemuritorilor pelasgi şi totodată dumnezeirea Cuvântului, cu a cărui Lumină ne-a cuprins în harul Iubirii .

Binevestind Lumii Dragostea Logosului, Ioan a fost prezent în toată mărturia sa, ca cea mai scumpă mărturie de dragoste, a fiecărui cuvânt rostit : dăruindu-se şi dăinuind .

Binecuvântarea lui Dumnezeu, dragostea Maicii Domnului şi călăuzirea Sfântului Ioan Botezătorul să vă netezească paşii spre noul  şi întru mulţi ani!

Prof. drd. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU