ZOE DUMITRESCU-BUŞULENGA – fiică a luminii ortodoxe şi dascăl creştin român

«Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa» Pavel, Epistolă către Evrei, 13,7

Deschiderea Cerurilor este voia, bucuria şi slava lui Dumnezeu.Deschiderea Cerurilor a început în Dimineaţa Zidirii şi se continuă la fiecare Aniversare a lui Dumnezeu, a Fecioarei Maria, a Sfinţilor şi Îngerilor Domnului până la sfârşitul veacurilor.Cerurile s-au deschis şi stau deschise pentru Om – minunatul Copil al lui Dumnezeu. Dorul permanent al lui Dumnezeu este de a ne strămuta cu toţii în Cer după ce ne-am asumat destinul pământesc.

Strămoşii noştri s-au aşezat o vreme să cumpănească… Dar stârniţi de cumpăna Învierii se vor scula înaripaţi de către Duhul Sfânt şi se vor înălţa cu trupul înviat la Cer.

Bunul Dumnezeu ne oferă Carul pentru întreaga noastră fiinţă şi persoană.

Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat pentru valoarea omului, pentru menirea lui divină de a avea parte de învierea cu trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos care a pus cea mai mare preţuire trupului omenesc ca templu al sufletului. În trupul omenesc lucrează şi se manifestă prin suflet însuşi Dumnezeu, iar ceea ce este sublim este faptul că trupul poate fi înălţat până la cea mai minunată spiritualizare, făcând să se vadă prin el într-o frumuseţe şi subtilitate negrăită, infinita bogăţie şi complexitate a spiritualităţii lui Dumnezeu.

Bunul Dumnezeu ne-a dat nemărginirea în ochi să privim cerul nu numai în nopţile senine… Stelele par mici licurici ce luminează în marea catedrală – CERUL. Cu dorurile în piept şi cu frumuseţea graiului brodăm Credinţa nemuritoare în lemnul veşnic verde al Crucii.

Adesea, când se lasă noaptea o stea coboară facându-se scară de lumină ca să urce la Cer un Sfânt.

Maica Benedicta a pornit să urce Scara într-o zi de mai a anului 2006, lasându-ne în suflet durerea despărţirii de marele dascăl Zoe Dumitrescu-Buşulenga dar răcorindu-ne mintea cu râuri de mireasmă şi pulberi de lumină sfântă ce ne fac să-i simţim permanent prezenţa dată de universalitatea personalităţii sale.

Cu o conştiinţă profund cuprinzătoare, predestinată meditaţiei omul de cultură Zoe Dumitrescu-Buşulenga s-a regăsit în fiinţa sa mistică – Maica Benedicta.

Integrarea totală în sfera creştinismului ortodox i-a permis acumularea unui univers care i-a fixat ţelul în transcendenţă, promovându-i obârşia pur românească sub aura unui greu de egalat model, toate înţelesurile esenţiale ale destinului său conţinând lupta de o viaţă pentru biruinţa spiritului uman însetat de adevăr.

În preajma omului cult Zoe Dumitrescu-Buşulenga simţi un impuls revitalizant şi o linişte activă-punct de sprijin pentru înţelegerea ideilor majore ale Românului.

Lângă Maica Benedicta te redescoperi în încercările de a te confrunta cu tine însuţi, de a te adăuga Naţiei tale întru adevăr şi dreptate, de a te reda lui Dumnezeu întru Bine, Adevăr şi Frumos.

Din cartea vieţii creştine a omului Zoe Dumitrescu-Buşulenga, aflăm metodele de comparaţie internă, motivele călăuzitoare intelectului său.

Din psalmii trăirii Maicii Benedicta restabilim contextul misiunii ortodoxe oferindu-ne în dar şi jertfă celebrarea tainii de mileni a thracului-pelasg.

Corola de lumini a Maicii Benedicta o tăinuim în suflet cu devoţiunea unui ucenic.

Toate încercările omului în afara creştinismului se confruntă cu teoreme, cu idei abstracte, cu utopii, ba de ce nu,şi chiar cu machiavelisme…

Omul de cultură, Zoe Dumitrescu-Buşulenga a înnobilat catedra universitară, aşezând intelectualul în paradigmele sale pedagogic-creştine pentru ca tinerii să-şi afle sensul în tradiţia acestei Naţii primordiale, să se considere urmaşi ai demnităţii şi să-şi asume responsabilitatea acestei trăiri.

Acasă, Maica Benedicta se zămisleşte ca un fruct de fecioară în Grădina Maicii Domnului, înşirând pe cerul de lumină – poemul trăirii sale, ca dogmă a frumuseţii Românului.

Pledoariile ingenioase ale minţii sale erudite a determinat voinţa să argumenteze Adevărul. Dăruită cu o profundă înţelepciune zamolxiană a rezistat ispitei savante-vremelnice şi din pâinea sufletului şi-a picurat în mâinile calde miere, deschizându-şi fereastra inimii spre îngerul smereniei-pelerin al absolutului.

Existenţa sa fundamentată pe principii strălucite a dat renume generaţiei sale, ducând cugetarea românească în Panteonul Culturii universale. Explorând adânc istoria literaturii, a muzicii şi a tradiţiei şi-a plămădit opera în contextul unui continuu omagiu adus Creatorului.

Distinsa academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi-a impus crezul de a realiza o punte solidă pentru cultura şi spiritualitatea românească spre universalitate, prin constituirea unei şcoli româneşti de literatură comparată.

Aşa cum marii Poeţi nu mor ci se adâncesc în stele, Dascălul Zoe Dumitrescu- Buşulenga s-a dăltuit într-un templu al culturii, luminând destinul multor generaţii şi dăruindu-le spre pioasă păstrare averea cea mai de preţ :conştiinţa unităţii de Neam, de Limbă şi de Religie.

Esenţa creştină a Maicii Benedicta a dat împlinire egală frumuseţii care se risipeşte în ruga oricărui smerit. Plămadă din stânca imperială carpatină, monahia Benedicta s-a înălţat în Arcul Tricolor ce-a devenit netimpului măsură. De o măreţie suavă, asemeni lui Brâncuşi – Ţăranul Imperial Absolut Român – se reazămă pe toată cuprinderea românească prin faptele ce duc spre lumina CUVÂNTULUI ce a boltit gândul curat ca un altar.

În toate ipostazele sale, de Dascăl, Româncă şi Creştină a îmbinat verticalitatea moral-creştină cu meridianul marelui curaj civic.

«Cât aveţi Lumină, credeţi în Lumină, ca să fiţi Fii ai Luminii!» (Ioan,12.36 )

Ca fiică a Luminii Ortodoxe, Maica Benedicta L-a trăit pe Bunul Dumnezeu în inima ei curată de Dascăl creştin român şi s-a înălţat la Ceruri ca o cunună de mare preţ cu care Neamul Daco-Român se slăveşte.

GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU