(Poema anonima)
Pe vremea cand umblam pe jos,
Carand la plase de-ata tare,
Stateam la cozi, pentru mancare;
Dar traiam si bine si frumos,
Pe vremea cand umblam pe jos.
Si serile tarziu, uitandu-ma la stele,
Visam la alte lumi stinghere…
Cantam mai mult, cantam duios,
Munceam din plin, munceam voios,
Si-aveam si timp de toate cele…
Pe vremea cand umblam pe jos!
Pe vremea cand taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de gata;
Pe vremea aia, nu de mult,
Stiam sa manuiesc si sapa!
Si il citeam si pe Shakespeare,
…Cum de-aveam timp ? Acu ma mir,
Dar pe vremea cand umblam pe jos,
Totul mi se parea frumos…
Si n-aveam timp de tanguit…
Cum fac acu de cand m-am pricopsit!
Pe vremea cand purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stanga de dreapta…
Carpeam ciorapii la calcaie,
Si n-aveam crize de mandrie…
Nu se-ntampla sa auzim,
Ca vre-unul n-are ‘self esteem!’
Batranii nu mureau stingheri,
Iar pentru caini aveam hingheri!
Pe vremea cand purtam galosi,
Aveam respect pentru stramosi!
Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cand stateam la “bus”.
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe unu’ boala!
Si cand zicea-i ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, serbet…
Era-n ograda un loc “maret”,
Intre cotete, un alt cotet…Nu parfumat
si deodorat,
Sau primenit si asortat…
Aveam caracterul mai frumos,
Pe vremea cand umblam pe jos…
Ca nu suntem bine-mbracati…
Cu anii, chiar mai mult de doi…
Ziceam ca hainele sunt noi,
Copiii ne salutau frumos,
Pe vremea cand umblam pe jos,
Si nu parea deloc pe dos,
Ca baietii sa dea sapca jos;
Sau sa se scoale in picioare
Si sa dea locul! Era o onoare !
Acum insa, ne-am
pricopsit. Si nici nu mai umblam pe jos…
Azi mi-a ramas un gand frumos :
Pe vremea cand umblam pe jos !
Primită de la dl. GH. GOLDHAMMER – Israel

Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu !
Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.
UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI
============================
________________________

________________________
=====================
O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii.
Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc.
___________________________
___________________________
Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU
Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W
___________________________
___________________________
Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia
____________________________