De foarte multă vreme nu am mai văzut cărăbuşi de mai. Îmi amintesc de ei, mari cu elitre maronii luciose şi picioruşe subţiri negre.
Prins cu elitra de un băţ, cărăbuşul zbura bîzîind în cerc, era o morişcă vie. Ale mele erau cele mai grozave. Tata mi le făcea. O bucată de nuia, un ac de gămălie şi un cărăbuş, unul mare, ca zgomotul produs de zbaterea aripilor să fie cît mai puternică. În asta consta toată şmecheria. Se roteau în cerc bîzîind.
Sute de cărăbuşi zburau în serile de mai prin curtea noastră, pentru ei era o chestie de supravieţuire, pentru noi o joacă. Lăsam lumina aprinsă pe trepte şi asemenea fluturilor de noapte se izbeau surd de pereţi. Îmi amintesc că erau seri zgomotoase, pline de ţipetele şi rîsul nostru al copiilor, că alergam să-i prindem din zbor tăvălindu-ne în iarba umedă, apoi ne zdrăngăneam cutiile să vedem cît de pline sunt. Voiam să prindem cît mai mulţi cărăbuşi şi cît mai mari. În inocenţa noastră credeam că menirea lor este să se învîrtă în moriştile noastre, nu conştientizam că le facem vreun rău apoi după o vreme le dădeam drumul.
Undeva în amintirile adultului de azi mai simt bucuria copilului de atunci şi mi-e dor de zborul cărăbuşilor în nopţile magice de mai. Îmi mai persistă încă în nări mirosul ierbii crude, mi- e dor de emoţiile şi bucuria pe care le trăiam atunci.Nu am mai văzut de foarte multă vreme cărăbuşi de mai. Poate i-au ucis pesticidele, poate au fost doar apanajul copilăriei şi doar copii îi mai văd. Cred că au fost un soi de spiriduşi, de fiinţe ale pămîntului ce îşi iau zborul în seri de mai doar pentru a intra în universul copilăriei. Sau poate ochii de mai tîrziu nu au ştiut să îi vadă, nu i-au căutat. Nu mai ţin minte dacă aveam vreun mod anume de–i chema, vreo incantaţie secretă.Dar dacă a fost aşa, mi-aş dori să pot chema măcar un singur cărăbuş de mai, să am certitudinea că magia acelor seri şi inocenţa de atunci nu s-au pervertit atît de mult încît cărăbuşii de mai şi moriştile vii nu mai erau.
Adult fiind mă simt şi eu asemenea cărăbuşilor din copilărie, agăţată de spaime şi concret mă rotesc mereu bîzîind. Mi-e teamă să întreb unde au dispărut cărăbuşii de mai.
Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu !
Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.
UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI 
============================
________________________
________________________
=====================
O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii.
Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc.
___________________________
___________________________
Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU 
Despre scriitor si cineast -aici>>>>
Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W
___________________________
___________________________
Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia
____________________________
