Olga Alexandra Diaconu: Poezii

MIRAREA MEA DE MINE

 

Eu sunt mirarea mea de mine:

intreaba-ma si n-am sa stiu

nici cine sunt

nici unde plec

stiu doar ca vin din implinire

 

Mereu eu vin

de n-ai sa crezi

priveste-mi urmele:

topirii

incredintez mereu zapezi

Nu te speria daca-ncoltesc

presimt in mine atata iarba

ca n-am puterea s-o opresc

 

Eu sunt samanta

si cu pretul

mirarii mele-am sa platesc

explozia de coji-puzderii

 

Stai langa mine: bland si bun

vreau sa ramanem doar noi doi

povestea Evei sa ti-o spun

 

Tu poti sa ma transformi in vers

pe cand o mana nevazuta

ne lasa sa plutim mirati:

nimic si tot in univers.

 

NEBANUITUL ADEVAR

 

Sunt adevarul

pe care-l descopar

in  fiecare zi

ce-o locuiesc

 

Cand tu iti luneci

ochii calzi

in mine

nebanuite adevaruri

se trezesc

 

Eu sunt frumoasa

numai tu

cand starui

in mine frumusetea

sa o vezi

 

Vino cu-ncetul -

eu devin tacere

tu de cuvinte vreau

ca sa ma lepezi

 

Am sa incep

sa ma rotesc

sa narui

aceasta zi

ce inca-o locuiesc

 

Nimic nu-i prea putin

cand tu imi darui

acelasi adevar

la san sa-l cresc.

 

MELANCOLIE

 

Buna dimineata

melancolie!

Ne-am revazut

de-atatea ori

dar parca astazi

ma incearca

surasul tau

cu noi fiori

 

Nici eu nu stiu

de ce te chem

nici tu nu stii

de ce tot vii

 

asa ca facem casa buna

ca niste morti

cu ochii vii

 

Buna dimineata

melancolie!

Sa te primesc

nici nu e greu:

ma nasc din dorul meu de moarte

si-asa am sa ma nasc mereu.

 

DOAR TIE SA-TI FIU VIS

 

Hai, lasa-ma

sa ma retrag in taina -

misterul este haina mea de gala

 

Adoarme-ma

de vrei sa vezi

in mine cum transpare lumina

grea

opala

 

Ma scoate-apoi din taina

din vesnicul abis

rotindu-ti tulburarea

prin petele galbuie

ce-apar pe-al meu iris

 

Si mana ce desparte lumina

de-ntuneric

ma va reda intreaga

 

Doar tie sa-ti fiu vis.

 

CALCAIUL VULNERABIL

 

Mereu pe urmele tale…

 

spre care soare-ti inchini

dimineata privirile

 

Spune-mi: fara cheita cum poti

ceasornicul talpilor goale sa-ntorci

toate tainele universului meu

sa le scoti din Cutia Pandorei?…

 

Tu esti Hefaistos

catuse de aer de-nnozi?

 

Cine esti tu?

Intoarce-ma

de partea cealalta-a clepsidrei -

axa Pamantului sa nu se-ncline

de-atata dor

 

Tu – imbracat in costumul de zale

razi si ma chemi

si nu te temi

ca de-atata iubire

as putea chiar sa mor

si in ultima clipa

sa te prind de picior

 

de piciorul

pe care scrie

cu litere de-o schioapa: Ahile.

 

SINGURUL DAR

 

Singurul dar

pe care pot sa ti-l fac

sunt varstele copacilor

ale caror inele

s-au mutat sub ochii mei

 

Singurul dar

pe care pot sa ti-l fac

e apa marii

al carei freamat il poti auzi

ascultand respiratia mea -

cum fluxul

mereu mai aproape de margine

 

Singurul dar

pe care pot sa ti-l fac

e cerul

pe a carui bolta

Parmenide si Heraclit au proiectat

armonia fiintei mele.

 

AM VRUT SA TE UIT

 

Am vrut sa te uit -

dar mi-a aparut in fata marea

cu chipul ei de femeie indragostita

si-am tresarit

 

,,Nu te mai recunosti in mine?” – mi-a zis

cu glasul ei stins

neauzit

 

Am vrut sa te uit -

dar mi-a aparut in fata marea:

cu bratele ei lunecoase si reci m-a cuprins

si-am simtit

acelasi freamat si-acelasi dor

ca-n clipa-n care

sufletul tu mi-ai invins

 

Rosie si nepasatoare pe cer

a aparut intr-un tarziu si luna

si-atunci am stiut ca sunt eu:

o umbra lunecand in urma talpilor tale.

 

NU ZBORUL IL VREAU

 

Nu zborul il vreau -

in mine e toamna

stiu bine -

m-au vizitat de-atatea ori anotimpurile:

si disperarea, si indiferenta

si speranta, si incertitudinea -

pe care azi le cred

doar simple accidente de sezon

 

Acum

aerul pe care-l respir

imi plesneste-n priviri

ca mugurii in primavara

si ma-ndeamna sa fac

tot ce, treaza de-as fi,

as spune ca nu stiu sa fac:

sa-ti calc pantalonii

sa-ti spal camasa

 

sau, ascunzandu-ma-n andrele,

sa pornesc o lunga calatorie spre tine

pentru ca, drept bijuterie,

pe fiecare deget

sa-ti las cate-un sarut

apoi – suprema inconstienta -

cu carpa de praf in mana -

sa ma lipesc de tine si sa te-ntreb:

vrei sa cream amandoi universul?

 

EU VIN

 

Eu vin

spre tine

ascunzandu-mi ochii

sa nu poti sa citesti

in apa lor

cutremurarea

care ma cuprinde

cutremurarea

care naste dor

 

Fa-ma topor

rupe cu mine firea

care m-ascunde

cand ma infior

de nu mai stiu

in mine

 

cat inalt e

de nu mai stiu

in jos

cat ma cobor

 

Pleoapa grea pe ochi

apoi mi-o lasa

nu te uita ca

inca mai respir

M-acopera

cum

m-ai taia cu-o coasa.

 

FARA SA STII CA-I PACAT

 

Cred ca ne-am mai intalnit candva

pe vremea cand Timpul era doar o coarda

pe care ne-o aruncam dupa mijloc

facand sa sclipeasca toate culorile curcubeului

 

O, insetat mai erai de iubire

fara sa stii ca e iubire!

O, insetat mai erai de mine

fara sa stii ca eu sunt Viata!

 

Cred ca ne-am mai intalnit candva

pe vremea cand Timpul era doar un leagan

in care noi stateam suspendati

deasupra Cerului

 

O, insetat mai erai de mine

fara sa stii ca-i pacat!

 

Fara sa stii ca eu sunt Cunoasterea.

 

ATATA LUMINA S-ASCUNDE

 

Atata lumina s-ascunde

in dangat de clopote-n seara

ca pacea incet ne cuprinde

si inima se infioara

si-ncet se uneste cu iarba,

copacii si-n taina cu norii

si pe nesimtite coboara

suspine in struna viorii

 

Din noi se desprinde tarana

ca frunze uscate in toamna

in clavecin moare vina

si-n inimi blandetea se-ntoarna

 

Si cantecul toacai in seara -

mister peste suflete pline -

ca-ntr-un vis peste veac se coboara

alean sfant, rug de-nchinaciune

 

Si-ntreaga natura-i patrunsa

in noapte de har si iubire

cand Domnul prea Sfant si Fecioara

isi varsa lumina in fire

 

Atata lumina s-ascunde -

cant de toaca si clopot sparg cerul -

si-i o pace ascunsa si-n unde

se inmoaie in suflete gerul

 

Oameni tristi stralucesc de lumina

nevazuti sub mantalele noptii

si, patrunsi de-acea pace divina,

dau cu tifla ororilor sortii.

 

PELERIN IN RUGACIUNE

 

Langa poarta manastirii

pelerin in rugaciune; nemiscat cum e

ai spune ca-i o stana fara nume

Printre soapte, el coboara

intre palmele lui Cerul

si, patruns de-a lui vapaie,

ii absoarbe tot misterul

 

Soarele se-ndeparteaza -

nu e vipie, e seara -

dar in sufletu-i aprins

dogoreste- o -ntreaga vara

 

Frunzele incep sa cada -

pomii sunt cuprinsi de toamna -

el, cu ochii-nchisi zambeste

c-a vazut Cereasca Doamna

 

Si ai zice ca de-o vreme

parca l-a cuprins si somnul

dar, cu ochii-nchisi zambeste,

fiindca l-a vazut pe Domnul

 

Pasarile pleaca-n stoluri

inspre locurile calde

sub genunchii lui, pamantul

parc-ar plange, parc-ar arde

 

Numai ciripit de vrabii

si un croncanit de cioara

se aud in departare;

inima-i de har patrunsa

pare toata o vioara

 

Pare toata o vioara

si arcusul ii e cerul

Ca o melodie-n suflet

ii coboara chiar Dulgherul.

 

OLGA ALEXANDRA DIACONU, scriitoare, Iasi, Romania