Mariana Gurza: „Ben Todică – un artist al memoriei şi al transferenţei“

“Noi am plecat din tara mama, acolo au ramas muntii caruntii, vaile cu florile, turmele cu oile, padurile cu doinele, mormintele cu crucile”.

Ben Todica este un artist al memoriei si al transferentei- intre ‘aici’ si ‘acolo’, ‘trecut’ si ‘prezent’, ‘spatiu’ si ‘timp’, ‘universal’ si ‘particular’, ‘viata’ si ‘moarte’., un portret ancestral facut de o mare doamna a neamului romanesc, prof. Aurelia Satcau .Un Om Mare cu inima de copil, de tata, de bunic. Un povestitor ce vrajeste prin simplitate si ochiul magic al camerei de filmat.Te priveste uneori virtual cu ochiul sufletului.Atunci totul devine lumina.Simt blitul cum clincaie, ca o coarda de vioara. In urechi, balada lui Ciprian Porumbescu mi-l aduce mai aproape.Ii simt dorul, dorul de casa.Si din prea mult dor, vegheaza ca cei ce sunt departe, sa fie prezenti tacuti si calzi la vatra lor.

Poate odata ne-am intalnit pe-aceasi scena la Otelu Rosu. Amandoi incercand sa dam viata unor personaje. Scena roasa de vreme inca mai pastreaza urmele pasilor nostri sovaielnici.Am ramas doar doi actori anonimi, iubitori de oameni.Nimic nu-l face mai fericit pe Ben decat sa poata sa redea putin din clipa vesniciei…O vorba buna intr-un azil de batrani, o incurajare scrisa sau cu vocea grava, din radio, un mesaj cald ce uneori aduce lacrimi.

“Am inceput de unul singur-spune Ben- ca o scanteie si mocnind ca un foc inabusit am strabatut intreaga viata luminand modest precum licuriciul in noapte nederanjand dar tresarind atentie pe ici, pe colo.”

Camera de filmat, fermecata “vede, aude, simte, mingiie, este tactila si ocrotitoare, dezlantuita ca o furtuna si subtila ca un Zefir pe virfurile vag inzapezite ale Semenicului.”

Visul sau; sa faca un film.Un film posibil cand iti doresti si crezi…Dumnezeu vegheaza, la timpul potrivit va intinde mana…

Copilaria petrecuta la Ciudanovita, il urmareste.S-a indragostit de acel colt de lume…

Proiectiile anonime care ii bucura pe localnici, il purtau in cer…Teatrul din Oravita, activitatea si premiile din cadrul Cinecluburilor carasene, oamanii sfatosi si calzi din colonie, pe toate le-a dus cu el in Australia.

Cand a plecat din tara, s-a lasat dus de un impuls…un simpla nazbatie de adolescent liber, de a putea cunoaste o alta lume…Dar, nu si-a uitat iconita. Ea fost cea care i-a deschis drumul…

“Am luat bataie acasa dar nu m-am gandit niciodata sa-mi parasesc parintii pentru asta, sau ca ar fi o scuza buna faptul ca nu e carne la macelarie sa-mi parasesc tara . Am parasit tara de curios. Am fugit de-acasa ca un copil care face nazbatii si-i neascultator. Am sarit parleazul si-am luat-o pe maidan.”…

Ben este unic… Povestea sa este fascinanta…Cartea despre Domnia sa va aduce multe elemente noi.

”Nu ma potrivesc!”-striga prin ecran – Sunt prea naiv, prea innocent, prea in contra-timp cu starea si sentimentele celorlalti. As fi preamult si nimic cu linia cartii. Nu stiu dar Dumnezeu mi-a demonstrat de nenumarate ori ca stie ce face. Tot amarul care mi l-a dat mi l-a dat cu dragoste si rabdare. Eu sunt insa prea incet. Sunt facut din lemn si cu briceagul –asa ma facut Dumnezeu.”

Nu, Ben, Dumnezeu te-a facut in mare taina.A ales drumul pe care urmeaza sa-ti batatoresti picioarele, fie si “mergand pe jos”. Nu esti incet….uneori incerc sa te prind dar mergi prea repede… Dumnezeu pe toti ne-a facut dupa “chipul si asemanarea Sa”.

In planul Celui Puternic, prin Iubire si Cuvant, prin frumusetea naturala a pamantului cu toate cate ne-a daruit, cu acea cheie sacra ferecata in inima ta, vei ciopli tu singur in inimile romanilor adevarati, dorul dupa Eminescu.

Esti minunat Ben! Un PRIETEN BUN care a ajuns in inima noastre! Cei din Ciudanovita, Vaslui sau de oriunde se mandresc cu cel ce este si va ramane BEN TODICA CIUDOVITEANUL.

MARIANA GURZA