Al. Stănciulescu-Bârda: „Scrisoare pastorală“, nr. 138

Dragii mei enoriaşi!

După o secetă cumplită, care a durat câteva luni, priveam neputincioşi cum se usucă totul şi toată osteneala noastră de acest an este  zadarnică. De Sfântul Ilie, credincioşii participanţi la slujba de la Bârda au cerut preotului să facă rugă pentru ploaie. Am săvârşit slujba aşa cum ne-am priceput, dar rugăciunea credincioşilor  cred că s-a ridicat până la porţile cerurilor, fiindcă era pornită din inimă şi din nevoie. A mai trecut o zi, iar de marţi, 22 iulie, a început un adevărat sezon de ploi. Din mila lui Dumnezeu, în zona noastră a plouat cum nu se putea mai bine. Ploaie liniştită, cu puţine descărcări electrice, ploaie în reprize întrerupte de pauze, care uneori se prelungeau la câteva ore. Apa a avut toate condiţiile să se prelingă printre crăpăturile şi porii pământului spre adâncime, aşa că în cele câteva  zile ploioase  s-a schimbat faţa câmpului şi speranţa a revenit în sufletele  oamenilor. Ar fi fost de aşteptat ca, duminică, 27 iulie, biserica să fie mult mai plină de lume decât este de obicei. Era de aşteptat ca oricare să simtă nevoia să vină să mulţumească lui Dumnezeu! Din păcate, s-a petrecut ca-n Evanghelie, cu cei zece leproşi vindecaţi: unu a venit să mulţumească, iar ceilalţi  nouă au uitat de binefacerea lui Dumnezeu! Fiţi siguri că vom avea nevoie în continuare de ajutorul LUI!

 Nu în toată ţara lucrurile s-au derulat ca în zona noastră. Judeţe întregi au fost grav lovite de ploi şi inundaţii. Bacăul, Iaşul, Botoşaniul, Suceava şi Maramureşul au fost înghiţite de ape. Mii de case, de hectare de teren cultivat, de vite au fost distruse. Zeci de oameni au murit înecaţi, sute au fost grav răniţi şi mii au rămas sub cerul liber. Parcă este un blestem pe ţara noastră ca-n fiecare an să fie lovită când de o nenorocire, când de alta! Oameni de bine din toată ţara au început să strângă ajutoare pentru cei sinistraţi. Impresionant este faptul că cei dintâi care au declanşat  acţiunea, încă înainte de a se face apel oficial către populaţie, au fost locuitorii din Rastul Doljului, cei care anul trecut şi-au văzut întreg satul măturat de pe faţa pământului de furia apelor!  Tot cel care a suferit înţelege cel mai bine şi cel dintâi pe cel aflat în suferinţă!

  Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut apel către toţi preoţii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române din ţară şi străinătate să sprijine şi de data aceasta pe cei aflaţi în nenorocire. Apelul a fost preluat şi retransmis şi de Prea Sfinţitul Episcop Nicodim. În virtutea acestui fapt, vă rog stăruitor, faceţi fiecare tot ce vă stă în putinţă şi haideţi să sprijinim şi anul acesta pe cei sinistraţi. Aţi fost şi Dumneavoastră cei din Malovăţ în situaţie asemănătoare în 1999 şi ştiţi ce înseamnă să nu fii singur la nevoie. De început, vom vira din fondul bisericii 500 lei, urmând ca să revenim după aceea în situaţia în care se vor strânge mai mulţi bani. Pentru fiecare sumă donată se va emite chitanţă. Vă mulţumim pentru înţelegere!

            *

 Continuăm şi de data aceasta cu câteva referinţe la noul Regulament de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române. Astăzi vom vorbi despre protopop sau protoiereu. Cele două cuvinte au aceeaşi semnificaţie, numai că cel dintâi vine din slavonă şi al doilea din greacă. Ele înseamnă ,,cel dintâi dintre preoţi”. Protopopul conduce preoţii dintr-un protopopiat sau dintr-o protoierie. Protopopiatul sau protoieria este unitatea administrativă bisericească, care cuprinde mai multe parohii, uneori numărul acestora fiind chiar de o sută. Aşadar, protopopul este cel dintâi dintre preoţii unui protopopiat, îi conduce, îi controlează, îi îndrumă  şi-i reprezintă pe aceştia.

 Când eram elev la seminar, în primii ani, a venit protopopul Drăghici de la Strehaia şi ne-a ţinut o conferinţă pe o temă oarecare. Era un om înalt, bine legat, împodobit cu toate însemnele gradului: culion şi brâu roşu, cruce cu lanţ galben, gros şi lucitor… L-am ascultat cu atenţie toţi elevii şi profesorii de la seminar. La urmă, ne-a spus că putem să-i punem întrebări. Nu ştiu dacă întrebarea care i-am pus-o a venit de la mine sau aghiuţă mi-a şoptit-o la ureche, dar ştiu că am ridicat mâna, mi s-a dat cuvântul şi am zis: ,, -Vă rugăm să ne spuneţi şi nouă ce aţi făcut de v-a pus protopop?”  Bietul om a avut o reacţie neprevăzută. A roşit şi s-a fâstâcit, parcă l-am fi descoperit cu pantalonii desfăcuţi. S-a uitat în jur şi parcă i s-a încleştat gura. Directorul seminarului, Părintele Constantinescu, om mai în vârstă şi uns cu mai multe alifii, a intervenit rapid şi a salvat situaţia penibilă în care se intrase: ,,-Păi, dragă, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit l-a pus pe părintele protopop pentru merite deosebite!” Imediat s-a schimbat subiectul discuţiei şi lucrurile au rămas aşa, în coadă de peşte, cum s-ar spune. Au trecut de atunci aproape patruzeci de ani şi mărturisesc că încă n-am aflat răspunsul la acea întrebare şi, sincer să fiu, nici alţii nu l-au aflat. Mereu protopopii au fost numiţi ,,din oficiu”. Desigur, ierarhul a ştiut de ce i-a pus în acea funcţie şi care le-au fost ,,meritele deosebite”, dar în sufletul nostru, al preoţilor de rând, întotdeauna a rămas un sentiment de nedumerire, de umilire, de lehamite de cele mai multe ori, ca să nu spun mai mult. Nu că  cei numiţi nu ar fi fost preoţi demni de tot respectul. Nici vorbă de asta, ci metoda de numire a lor le era defavorabilă şi dumnealor, şi preoţilor, dar şi ierarhului. S-o luăm pe rând. Cel care era numit protopop din oficiu, nu avea niciodată posibilitatea să demonstreze în faţa preoţilor din acel protopopiat ce a realizat de a atras atenţia şi admiraţia ierarhului. De fiecare dată preoţii au rămas cu convingerea că protopopul respectiv nu a fost decât un pion de şah manevrat din umbră de cele mai multe ori de anumite instituţii sau persoane din afara sau din interiorul Bisericii. Felul de a fi numiţi i-a lipsit de credibilitate în faţa preoţilor. De  cele mai multe ori preoţii s-au ferit de protopopii lor, n-au avut încredere în ei. I-au socotit adevărate curele de transmisie, observatori sau chiar informatori. Poate oamenii nu erau în realitate aşa ceva; poate erau cinstiţi şi de bună credinţă, dar îndoiala şi neîncrederea nu o puteau înlătura din sufletul preoţilor. Pentru preoţii de rând, această metodă de numire a protopopului a fost umilitoare şi jicnitoare. Mai mult, această metodă a tăiat aripile celor ce au vrut să realizeze ceva în preoţie, au vrut să se evidenţieze cu adevărat. Poate au fost preoţi mult mai vrednici decât protopopul ales de ierarh, dar nu a fost băgaţi în seamă. Acel preot s-a simţit umilit şi marginalizat. Această metodă a alungat din viaţa bisericească două aspecte foarte importante pentru progresul instituţiei: competiţia şi competenţa. Atâta vreme cât nu au fost nişte principii cunoscute şi clare de selecţie a acestor cadre, principii care să stimuleze competiţia şi competenţa, dezgustul şi nemulţumirea au fost la ele acasă, prăpastia dintre centrele eparhiale şi preoţimea de rând a crescut vizibil. Cu siguranţă că unele practici de la curtea bizantină medievală nu mai erau valabile pentru secolul douăzeci şi unu! Metoda aceasta de numire a protopopilor este dezavantajoasă şi pentru ierarhi. Oricât ar vrea să fie de corecţi, de obiectivi şi imparţiali, ierarhii vor fi acuzaţi de preoţii lor de subiectivism şi nedreptate. Vor fi acuzaţi că s-au lăsat prea repede influenţaţi sau forţaţi să pună în acea funcţie pe unul sau pe altul, ca urmare a unei intervenţii sau alteia. Desigur, pe această temă se poate comenta mai mult.

 Propun următoarea metodă  de alegere a protopopilor, în spiritul interesului  general al Bisericii: alegerea acestora de către preoţii din protopopiatul respectiv. Preoţii care doresc să candideze, să-şi depună dosarele. Acestea sunt verificate de către centrul eparhial şi, la data stabilită, în şedinţă publică, prin vot deschis sau secret, să fie ales protopopul pentru următorii patru ani. Ierarhul recunoaşte şi confirmă în funcţie pe protopopul respectiv. Fiind ales de masa de preoţi, folosul va fi evident pentru toate părţile. Preoţii vor avea bucuria că au fost consultaţi, că şi-au exprimat voinţa, că au ales pe cel mai potrivit dintre ei, care să-i reprezinte. Între preoţi se va instaura mai multă încredere şi mai multă frăţietate, ştiind că peste alţi patru ani vor avea un nou cuvânt de spus. Vor fi aleşi preoţii cei mai buni, care sunt cunoscuţi tuturor ca exemple de vrednicie preoţească. Fiecare dintre preoţi se va strădui, prin studii şi realizări pastorale, misionare, culturale, într-un cuvânt, prin întreaga activitate să se remarce, să devină iubit şi respectat de confraţi. Ierarhul nu va mai putea fi acuzat de influenţe obscure, subiectivism, favoritism, nepotism sau alte isme, iar protopopul îi va fi un colaborator de nădejde, competent şi demn. Însuşi protopopul va fi scutit de sentimentul penibil, pe care-l simte un om de bună credinţă, că  a fost numit pe criterii arbitrare, discutabile, ci nu pe baza meritelor sale adevărate. Alegerea protopopului de către preoţii din protopopiatul ce urmează a-l conduce ar  reda cu adevărat demnitatea protopopului respectiv, ierarhului şi preoţilor. Ierarhul nu trebuie  să se teamă de preoţii săi, fiindcă toţi slujesc aceleiaşi Biserici şi Aceluiaşi Dumnezeu.

            *

 Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să ducem la bun sfârşit sarcina încredinţată de Domnul Ionaşcu Marinelu de la Londra. Zilele acestea, Domnul Gherghinescu  Constantin de  la Floreşti(MH) a adus şi a instalat în curtea bisericii de la Malovăţ, în faţa Troiţei Eroilor, Fântâna arteziană comandată şi plătită de către Domnul Ionaşcu în amintirea fratelui său geamăn, Cristian Ionaşcu, decedat în  urmă cu doi ani. Dumnezeu să primească această jertfă ce se face pentru sufletul lui Cristian! Fântâna este un adevărat bibelou. Tiparul fântânii este adus de la Viena. Am reuşit, de asemenea, să realizăm placa de marmură. Este sub formă de carte. Tot complexul costă: 2000 lei(fântâna)+580 lei(placa)+ 150 lei (scrisul) + 100 lei(fotografia de pe placă) = 2830 lei. Am achitat totul. Domnul primar George Bazavan a promis că va aduce două bănci din metal, pe care le va instala în apropierea troiţei şi fântânii, iar la primăvară vom planta pomi în jurul acestui complex    

            *

 Parohia noastră a reuşit să publice volumul VII al părintelui Grigore Maerean, Chemări la Domnul(256 pag.). Noul volum al Părintelui Grigore Maerean are ca temă principală Sfânta Spovedanie (Pocăinţa), ca principală cale de vindecare a sufletului rănit de păcat, ca scară ce ne duce spre Împărăţia lui Dumnezeu. În războiul nevăzut dintre bine şi rău, care are ca obiectiv principal sufletul omenesc, numeroşi suntem cei care ne murdărim de noroi şi de sânge pe câmpul de luptă, cei care suntem răniţi, poate chiar ucişi; unii devenim eroi, alţii trădători. Pentru toţi, Mântuitorul a deschis un adevărat ,,centru de sănătate sufletească”. Ne-a dat tuturor şansa extraordinară de a ne curăţa şi vindeca, de a redeveni iarăşi purtători ai odorului nepreţuit, care este sufletul curat de copil, de a redeveni noi  înşine, de a redeveni cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Părintele Grigore Maerean gestionează cu tact şi înţelepciune, cu prudenţă şi curaj, fiecare învăţătură, fiecare exemplu din Biblie, din Pateric, din viaţa de zi cu zi, pentru a îndemna, pentru a chema, pentru a încuraja şi pentru a convinge pe fiecare că nu e totul pierdut, că mântuirea mai este posibilă.  

            *

 In această perioadă, preotul Dvs. a publicat câteva articole, astfel: Dumnezeule! Aceea era Europa!? în ,,Analize şi fapte”, 2008, nr. 30(24 iul.), ediţie on-line(http://analize-si-fapte.com) şi în ,,Epoca”, 2008, 30 25 iul., ediţie on-line(http://revista-epoca.com); Centralizare în Biserică? în ,,Neamul românesc”, 2008, nr. 30, 25 iul., ediţie on-line(http://www.neamul-romanesc.com); ,,Scrisoare pastorală”-135, în ,,Iosif Vulcan”, Cringila-Australia, 2008, nr.6(http://revista-iosif- vulcan.com); Elemente de politică internă, în vol. Mehadia – vatră istorică milenară( Timişoara, Editura Gordian, 2007, pp. 118-132); Al. Florin Ţene face o recenzie la cartea publicată de parohia noastră Domnului I. Miclău, Poezii alese, vol. II, în ,,Iosif Vulcan”, Cringila-Australia, 2008, nr.6(http://revista-iosif- vulcan.com).

            *

 În după-amiaza zilei de 20 Iulie, la invitaţia Primăriei Mehadia(CS), preotul Dvs. a participat la simpozionul organizat de acea localitate cu prilejul întâlnirii fiilor satului la împlinirea unui număr de ani de la prima atestare documentară a comunei şi de la întemeierea bisericii. Preotul Dvs. a avut fericitul prilej să descopere şi să descifreze arhiva Protoieriei Mehadia din perioada 1784-1886, material pe baza căruia a editat o carte, mai multe articole, şi-a realizat teza de doctorat şi are două cărţi gata de tipar. A fost invitat pentru a vorbi localnicilor despre moşii şi strămoşii lor. La simpozion a fost o participare care a întrecut aşteptările. Sala căminului cultural a fost plină, iar printre participanţi au fost nume sonore ale culturii române. A condus lucrările scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, un excelent cercetător al trecutului bănăţean şi un fin scriitor contemporan. Simpozionul a depăşit cu mult cadrul unui simplu simpozion din mediul rural. Preotul Dvs. l-a numit chiar o adevărată ,,sesiune a Academiei Române”. Este acolo la Mehadia un primar de mare valoare, cu mult respect faţă de cultură, cum puţini se află în România, Domnul Iancu Panduru. Datorită dumnealui, în Mehadia apare lunar revista ,,Vestea”, se ţin aproape trimestrial simpozioane, lansări de cărţi, conferinţe şi sesiuni de comunicări. La acest simpozion, preotul Dvs. a prezentat aspectele istorice din arhiva Protoieriei Mehadia. Comunicările de la simpozion vor fi publicate într-o carte. Foarte interesant este şi faptul că în Mehadia, începând de la primar până la omul de rând, întâlneşti un respect profund faţă de Domnul colonel Vasile Ploştinaru, fostul comandant al Poliţiei Caransebeş, fiu al satului Malovăţ.

            *

 La 31 Iulie, preotul Dvs., împreună  cu cântăreţul, au participat la simpozionul organizat de către Episcopia Râmnicului  în memoria regretatului Părinte Dumitru Bălaşa de la Drăgăşani, căruia parohia noastră i-a publicat două cărţi(De la Zalmoxis la Iisus Hristos şi Marele atentat al Apusului papal împotriva independenţei daco-românilor). La simpozion au participat cercetători, istorici şi admiratori ai părintelui din toată ţara. Printre ei a fost şi Domnul Academician  Geo Stroie. Preotul Dvs. a prezentat cea de-a doua carte menţionată mai sus şi a vorbit despre importanţa  şi actualitatea operei părintelui Bălaşa în contextul politic, social, cultural şi ideologic actual. Sufletul acestui simpozion a fost Părintele Nicolae State. Dânsul a demarat acţiunea de strângere a fondurilor pentru realizarea unui bust al Părintelui Bălaşa, pentru denumirea unei străzi în Rm. Vâlcea şi a alteia în Drăgăşani cu numele Părintelui Dumitru Bălaşa. Este extraordinar respectul vâlcenilor faţă de oamenii şi valorile sale culturale. Din păcate, nu acelaşi lucru este la Mehedinţi. Părintele Gheorghe Dumitrescu-Bistriţa, spre exemplu, a murit de câţiva ani buni şi aproape l-au uitat. Nimeni nu mai vorbeşte de el şi de opera lui. Mai mult, Domnul Prof. Costea Marinoiu de la Rm. Vâlcea a fost cel care a realizat o monografie a revistei ,,Izvoraşul”, pe care părintele Dumitrescu a editat-o în perioada 1919-1940, ba chiar au scos câteva numere dintr-o nouă serie a acestei reviste. Cinste lor! La noi, la Mehedinţi, doar Domnul Prof. Nicolae Chipurici a scos două volume cu selecţii din corespondenţa Părintelui Dumitrescu-Bistriţa. Atât!

            *

  La 22 Iulie s-a întrunit la Ministerul Învăţământului Comisia de validare a doctoratelor în teologie. De un an nu se mai întrunise. Teza preotului Dvs. a trecut cu bine de această vamă. A trecut şi de vama din 27 Iulie, când s-a întrunit comisia în plen. Urmează acum ca ministrul să emită ordinul de validare şi să se elibereze cuvenita diplomă. Din fericire, însă, episcopia noastră este sănătoasă tun şi nu are nevoie de doctori. Nici măcar în teologie!

            *

 Semnalăm şi salutăm apariţia celei de-a şasea cărţi a scriitorului Ion D. Pârvănescu,  Enigma unei dileme(Tr. Severin, Editura Dunăreancu, 2008, 248 pag.). Deşi se vrea un roman, cartea este de fapt un zguduitor document memorialistic. Eroul principal al cărţii este tatăl scriitorului, Dănilă Pârvănescu, zis Dunăreancu(de fapt, bunicul de pe mamă al preotului Dvs.). Autorul pune cap la cap amintirile adunate de-a lungul vieţii de la cei pe care i-a cunoscut şi realizează portretul eroului, dar şi un document de epocă. Atenţia specială se concentrează asupra perioadei în care eroul participă la al doilea război mondial, dar şi asupra perioadei de după război, perioada stalinistă, perioada colectivizărilor forţate, perioada detenţiei de la închisoarea de exterminare de la Piteşti. Intră în scenă personaje  cu care eroul cărţii a avut contacte de-a lungul a trei sferturi de veac din Colibaşi, din Bârda, Malovăţ, din ţară, din Rusia şi de pe unde l-au purtat paşii. Reţinem grija autorului de a scoate în evidenţă preocuparea permanentă a eroului său de a rămâne un om cinstit şi demn, de a lupta pentru patrie, pentru dreptate şi adevăr, chiar cu preţul libertăţii şi al vieţii sale. Ii mulţumim autorului pentru efortul făcut şi îi urăm succes şi cât mai multe cărţi!

            *

 Mulţumim cordial malovicenilor, care au dat curs solicitării noastre şi au curăţat mormintele celor dragi ai lor din cimitirul satului. Din păcate, au fost prea puţini. Revenim cu aceeaşi rugăminte insistentă faţă de ceilalţi. In caz contrar va trebui să luăm măsuri nedorite. Va trebui, spre exemplu, să impunem nişte taxe pe locurile de veci şi din acele taxe să plătim lunar  câteva milioane unui îngrijitor, care să aibă grijă de cimitir. Chiar vreţi să fie sancţionat preotul Dvs. şi mutat disciplinar la o altă parohie(în Severin, spre exemplu!)? Lăsând gluma de-o parte, vă rog, dragii mei, înţelegeţi-mă şi faceţi efortul de a curăţa 2-3 metri de teren.

            *

 Pe 15 august organizăm excursie la Tismana, iar pe 29 August la Schitul Topolniţa. Aşteptăm înscrieri.

            * 

 La 19 Iulie am oficiat slujba înmormântării pentru Pau Maria(87 ani), iar la  21 Iulie pentru Bobiţ Ion(84 ani), amândoi din Malovăţ. Dumnezeu să-i ierte!

            *

În luna august avem următorul program de slujbe: 2 Aug.(Malovăţ-Bârda, curăţenie la cimitirul din Malovăţ); 3 Aug.(Bârda); 6 Aug. (Bârda); 9 Aug.(Malovăţ-Bârda); 10 Aug. (Malovăţ); 12 Aug.(spovedit şi grijit la biserică şi în sat la Bârda); 13 Aug.(spovedit şi grijit la biserică şi în sat la Malovăţ); 14 Aug.(spovedit şi grijit copiii la Malovăţ); 15 Aug.(pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă  la Malovăţ); 16 Aug.(Malovăţ-Bârda); 17 Aug. (Bârda); 23 Aug. (Malovăţ-Bârda); 24 Aug.(Malovăţ); 29 Aug.(Bârda); 30 Aug.(Malovăţ-Bârda); 31 Aug. (Bârda). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

            *

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA