~”Banii cresc şi în pom ?”

“…Desi proverbul spune ca “banii nu cresc in pom”, sunt cazuri reale cand “banii cresc in pom”. Cum ? Foarte bine, ba mai mult, insasi viata noastra este legata de pom pentru ca ne da oxigenul necesar respiratiei !
Bine, totusi ce facem cu proverbele, cu vorbele de duh care spun ca banii nu cresc in pom ? “…Oh, ele raman deapururea adevarate, insa pentru cei ce nu vor sa munceasca; adica daca vrei sa culegi ceva, trebuie sa muncesti.
Dar si cinstit !
Bunaoara, am gusta noi strugurii cei dulci, ciresele, merele si perele, daca n-ar fi gradinarul cel harnic ? Acesta ne va povesti truda sa : “sadind, ingrijind, udand, nedormind de grija inghetului de peste noapte cand florile dau in parg, legand pentru sustinere crengile pomilor fructiferi cand vin vanturile cele pustiitoare, curatind pomii de omizi si putregaiuri, gradinarul cel harnic zice:”Din acesti pomi eu culeg bani frumosi !” Deci, banii cresc si in pomi, oamenii harnici stiu asta, recoltand fructele pomilor ca pe niste adevarate monede de aur.
Dar daca lenea ne face sa dormim, ca apoi sa ne mai si plangem de lipsa de bani, iata, ne obliga in schimb nevoia de respiratie sa plantam pomi si paduri, gradini, spre a nu ne asfixia din lipsa de oxigen.
Acoperirea cu vegetatie a fiecarei palme de pamant erodat a fost si va fi intotdeauna o necesitate de supravietuire. Ce trist peisaj ne desfasoara o coasta de deal, pustie si uscata; dar, ce peisaj frumos si sfant ne aduce ochilor si inimii vazand pe acea coasta siruri de meri si ciresi infloriti, unde albinele sa-si indeplineasca miraculoasa lor misiune, iar cantecul minunat al pasarilor sa umple imprejurimile cu acel ecou prelung si traganat ! Oare, nu ar fi vorba aici de o adevarata sursa de sanatate pentru om ? Nu este aceasta oare gradina cea daruita de Dumnezeu ?
Mai bine nu s-ar fi inventat nimic niciodata, ci sa fim pus coroana de aur pe fruntea taranului, acel sfintit de Ceruri si de Soare !
Stiintele le-au dospit lenea omeneasca, dar ca in loc sa serveasca natura si viata, stiinta asta taie pomul, sa construiasca un scaun, scaun inalt cu speteze aurite, pe care sa stea lenea si minciuna, dispretuindu-l pe taran, pe vierul din via Creatorului !
Dar nu despre asta vreau sa scriu acum, ci despre adevarul ca banii cresc in pomi fructiferi, in livezile care azi se prapadesc in paragina, in timp ce tinerii nostrii, urmasii nostrii, din necesitate de bani, merg prin strainatati sa munceasca in gradinile altora.
Uneori la distante destul de mari; ca de ar fi macar gradina proprie, cumparata, ar mai fi o idee, laudabila chiar, deoarece in marea gradina a lui Dumnezeu traim !
Dar nu e chiar asa, iar “alesii lor”, adica cei de pe “scaunele cu spetezele aurite” dorm linistiti, doar numai cand vine vremea reinoirii “mandatelor” de stat pe scaun, ii cauta prin lume ca sa le ceara “votul”. Plina-i lumea asta de minuni !”
Mai ieri-alaltaieri, ne mandream cu intrarea in mileniul al 3-lea, mileniul luminilor si al bunelor vremuri, cand colo… , uite-te Romane, unde ne-a dus stiinta/viclenia asta mare ! Sa ne pierdem si sufletele de crestini. Dar sa nu disperam totusi, sa ne incredem in Dumnezeu. Citeam candva o carte despre egalitate, si-mi ziceam, uite un suflet curat de ganditor… marxist. Dar, tot prin intelepciunea folclorului nostru adancit in fiinta acestui rabdator neam romanesc, auzeam batranii nostrii zicand: “banul e ochiul dracului”, si numai un Hristos Isus a fost puternic, aruncand de la Sine promisiunile de mariri lumesti ale deavolului. Jugashvili, a parasit teologia cand i-a soptit sarpele ca-l va face secretar de stat bolsevic. Bucuros de suferintele ce au sa vie Lucifer la facut mare, punandu-l sa ridice gramezi de morminte din suferinte si lacrimi, zicand ca el este ingerul luminii. Amarnica gandire, desarta scoala ! A venit industrializarea si fumul ! Ingenunchem in fata ta Taranule Roman, rugandu-te sa ne binecuvantezi pentru iertarea pacatelor noastre, ajunsi azi “nimicuri” prin servirea “raului” promitator de aur si mariri, te-am rastignit ! Si eu te-am rastignit ! Cu toti te-am rastignit Doamne ! Iarta-ne Taranule Roman, stim ca Dumnezeu este cu Tine, acorda-ne iubirea Ta, invata-ne sa ingrijim gradina cu pomi, din care sa putem supravietui, ca sa nu cersim banii nimanui ! Dar fereste-ne Doamne de bogatii care fura averile propriului popor. Nu ne da Doamne conducatori laici si religiosi din randul acestora ! Invata-ne Taranule Roman !”
Dumnezeu niciodata nu l-a urgisit pe cel umilit si suferind, ci i-a pus in piept flacara sperantei iubirei Sale, adica a Dreptatii ce are sa vina, asa cum a venit de-alungul veacurilor ! ” Negresit !” In gradina noastra creste “Pomul vietii”- pe acesta nimeni nu ni-l poate smulge, caci la sadit Dumnezeu !” AMIN !”
Scriitor: Ioan MICLAU – AUSTRALIA
30.09.2007