Amortit suna in turla clopotul cel de arama,
Iar pe fruntea-i luminoasa ziua-ntinde a ei marama,
Neguri cenusii s-ardica legand vaile de cer,
Luna-i o suveica-n nouri tesand raze in eter;
Vapori alburii ca perle se-mpreun ridicand arc
Boltuind din nori de-arginturi o cununa sclipitoare,
Pe sub care curge Crisul, al Bihorului monarc.
De pe maguri inserarea tainic hainele-si aduna,
Le incheie-n bumbi de stele, le coase-n raze de luna,
A ei sanuri ard duioase stranse de aprinsul soare,
Caci de veacuri nu-ncetase cu-a lui foc sa se masoare!
Numai Crisul o mangaie, numai el o racoreste
Cand cu valul sau de ceata inrouat si-nmiresmat,
O cuprinde peste umeri cu racori o inveleste!
Vin atunci fluturi cu aripi de argint si aur alb,
Cobor stelele pe raze dulci icoane ce se scald,
Vin in umbre-nfasurate pe sub salcii dragi fecioare
De cobor si bat in valuri cu-a lor rumene picioare,
Vin voinici de sange Dacic aducand doina pe buze,
Se scufund sub valul molcom numai capul scot afara,
Ori fac tumbe ca delfinii, zanele sa le amuze!
E moment solemn cand ninge pulberii de raze-n roi,
Iar din sferele-ancestrale vin noptaticele ploi
Ce pe Cris se schimba-n bura si in strat de nestemate,
Cand in turla miezul noptii limba clopotului bate;
Atunci ingerii din ceruri se adun de stau pe maluri
Sa admire cum pe unde valurile ridic spume,
Cum se rostogol ca focul si ca albele cristaluri.
Dintr-o salcie pletoasa zana Dochia apare,
Parul ei in cozi pe spate reflecta in luna mare,
Auriu fuior de raze valurind in valuri repezi,
Cygnus de indata cheama a lui card albiu de lebezi
Ca sa traga iar pe unde cu-a lor aripi.mani de pene,
Acea barca usurie, acea mistica gandire
Unde Dochia aduna farmecele ardelene!
Si se-nsir ca stele-n ceruri, umbre albe si duioase
Peste-al apei curgatoare piept de unde racoroase;
Doar din cand in cand trec umbra vre-unei suspendate punte;
Zana iar visa-n placere acel loc umplut cu nuferi,
Si cu lotusi lacrimi albe, roze, fie cum mai le e felul,
De ridic in aer miros ce te-opreste sa mai suferi!
Bai din vremuri Pleistocene si din vechiul Tertiar,
Cu-ape calde ce ies molcom, vesnic al Naturi dar;
Se-nspaimanta insa Zana cand spre craterul Betfiei
A ei ochi caprii i-ardica… e acolo noaptea firii,
Astfel iute-ndeamna valul ocolind printre paduri,
Ce-s batrane ca si vremea cea de-apururi curgatoare,
Printre stanci acoperite cu mantale lungi de muri!
Iese la campie numai o secunda sa respire,
Si iar maluri ridicate cu stanci negre-l strang subtire;
Sus in cer se-mpreun ramuri, dedesubt plutesc racori,
Aici paserile-au raiul, aici cresc stravezii flori,
Aici Dochia opreste a ei barca de petale,
Lebedelor dand degraba chipul lor cel de fecioare,
De-si acopar boiul fraged cu-al panzeturilor poale!
Cerbii scapar din copite, iar al coarnelor lor ramuri
Ridicand umbre inalte joaca peste verzi tufaruri,
Undeva in huci si ruguri ca un dor tainuitor,
Sta perechea sa asculte ragetul de caprior…
Si cum luna-si trage-argintul prin boltirile de fagi
O cetate parea valea, cu icoane pe tot locul
Unde vin de se inchina inimile celor dragi!
Doar aci crescu Romanul, alta lume el nu stie,
Si de-ar fi la ce sa-si piarda linistea prin pribegie,
Nicaeri n-a dat Divinul lirei melodii mai sfinte
Cum se-aud in codrii nostrii, le-am dori si in morminte;
Cantul holdelor campiei e ca marea cea intinsa
De doinesc cand ritmic misca valurile lor de spice,
Un covor tesut cu mana cat e zarea necuprinsa!
Iar varatica-nnoptare-i cum spun basmele mai vechi,
Cand din ceruri ursitoare coborau perechi, perechi,
De se-nghesuiau la geamuri la nascuti s-aduca sorti,
Trupul le era lumina numai vorba omeneasca,
L-al lor drosti trageau zefirii cei cu coamele valvoi,
Si opreau numai pe unde erau ingeri sa se nasca!
Doar in zori se-nturnau iute pe cararile din soare,
Unde viata-si are moara sufletelor dadatoare.
Tot de-aici atarna soarta astei lumi atat de mare
Ce se-ncrede si se-nalta mai presus de-albastra zare;
Basmul spune mai departe, caci de raze gaunos,
De-ar fi soarele sa-ndure vr-o schimbare nedorita,
Toate-averile-adunate ar fi fara vr-un folos!
Sus in cumpana de noapte luna-i piatra de argint,
Sfarmand pulberi ancestrale boiul Crisului cuprind
Cu lumini rasfrante-n ape ca-n oglinde fermecate,
Iar, in turla Catedralei limba clopotului bate
Viu, si-i semn ca scena amintirilor se-asterne
Spre odihna meritata; oameni, flori, zane, poeti,
Inveliti in raze calde luncile le-astern de perne!
Dorm si paserile-n pace leganate-n crengi frunzoase,
Dar usor, caci cum crap zorii, ele reincep voioase,
Purpuriuri si concerte de aceeasi repetare,
Desi parca mereu alte, au de-apururi desfatare!
Omul le asculta lacom, parca-s din etern iesite,
Melodii in limbei ascunse, ce doar Domnul le cunoaste,
Si par cantece de leagan din vechi vremuri auzite!
Doar munteanul numai inca, invelit in noaptea sura,
Calca treptele de piatra cand izvoarele murmura,
De-a lui inima-mbuneaza, cu placere urca-n munte,
Unde peste-o vale verde ridicata e o punte,
De se termina in pragul celui vechi castel de veacuri,
Si de veacuri el intruna a lui umbra o rasfrange
Jos la radacina stancei unde Dochia sta pe lacuri!
Insule cetoase, grele, incarcate de parfumuri,
Curg prin noaptea linistita parand niste dese fumuri,
Tot mai jos le-apasa cerul, se strivesc de muchi de dealuri,
Se inghesuie-n dumbrava si-n desisul gros de ramuri,
Orice colt al zarii large unde Firea-i in visare,
Caci o lege e de-apururi si-n a carei paragrafe,
Daltuita e cu secoli marea grije ce ne-o are!
Tolba de averi e cerul, stoc de lumi ingramadite,
Ce se misc etern inchise, de meteori prafuite.
Dorm sub pulberea luminii si a noptii cea eterne,
Numai timpul cu-ngrozire cate-un tremor mai asterne,
Ori crapand in mii de aschii cate-o stea o vezi cum pica,
Amintind de acel inger ce pe Domnul suparase,
Pentru-acea desertaciune de-a fi mare-n lumea mica!
Numai Crisul e acelas leagan dulcelor placeri,
De-unde vesnic amintirea naste dalbe primaveri!
Sufletul nascut acolo nu e chip sa se desprinda,
Ci mai mult se lasa-n voia dorurilor sa-l cuprinda,
Cu cat timpul zboara iute spre-a imensului hotare,
Cu-atat inima se leaga ca pamant-n radacina,
Ca si valul prins de raza stralucirii de la soare!
IOAN MICLAU – AUSTRALIA
Adevarul straluceste ca aurul pierdut prin noroiul strazii.Furtuna, ploaia si vantul nu fac altceva decat sa spele suprafata obiectului de aur, scotand si mai mult in evidenta stralucirea acestuia. Asa vad eu in aceste revolte sociale internationale actuale, iesind la suprafata stralucind, adevarul adevaratei istorii a Romanilor. Ce mare si drept este Dumnezeu !
Indemnul la a scrie aceste randuri, recunosc, are la origini doua surse : a) Scrierea profesorului Gheorghe Constantin Nistoroiu, sub genericul : “Respect crestin fata de proprietate dar responsabilitate sacra fata de Mostenirea Neamului”.
UN FILM DE BEN TODICA DESPRE UN POET ROMAN LA ANTIPOZI 
============================
________________________
________________________
=====================
O Actiune ce se cere a fi pornita de urgenta si fara un timp determinat: “Inventarierea cartii romanesti vechi! Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii si distrugerii.
Ca sa fie mai clara actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei de ingrijire, daca necesita reparat, etc., etc.
___________________________
___________________________
Actiunea este la nivel global, iar ideea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele oricum sunt clare si asigurate! IOAN MICLAU 
Despre scriitor si cineast -aici>>>>
Pr. Ioan Vasile Prundus, de la Biserica "Sf.Ioan Botezatorul" - Sydney, la biblioteca "Mihai Eminescu" - Cringila, N.S.W
___________________________
___________________________
Pictura tinerei Ramona Bozan - orasul Wollongong, N.S.W - Australia
____________________________
