~„Romanul minimalist“ (Sau esentializarea tematicii)

Ca intotdeauna, cu o idée, fie aceasta cat de majora sau cat de simpla, vine si un anume efect, cum ar fi acela de a trezi spiritele la o reflectare, la un punct propriu de vedere si analiza. Eu intotdeauna am considerat oamenii producatori de idei, oameni foarte inzestrati si cu capacitate, deschizatori de mici
ferestre ale gandirii, dar prin care ulterior pot fi intrevazute spatii si timpi favorabili fiintei umane si existentialitatii acesteea.

Aflandu-ne in domeniul creatiei literare, domeniu cat insasi universul imaginatiei noastre omenesti, ideile sunt  luminile activitatii, taria capacitatii de continuitate in domeniul artei literare in general.  Daca prietenul meu Dimitrie aduce ideea unui “roman minimalist”, eu incerc sa cred ca ideea are in contextul ei largimi si adancimi nebanuite, nu ca noutate, ci ca necesitate in continua reintoarcere la present! Idei  rasarite din necesitate economica vorbeau numai cu cateva decenii in urma si despre o “dimensiune minimalista”, adica dimensiunea de format a cartii ! Prin aceasta idée grupul de Edituri -Penguin Books Ltd. England experimenta tiparirea de carti la dimensiunea de  140/100 milimetri(14 cm. pe 100cm), carti cu tematici extrem de valoroase. Am in biblioteca mea din Australia  un numar de vre-o 9-10 carti de aceasta dimensiune, tratand subiecte ca de exemplu: “Marcus AURELIUS-Meditations”, “Alasadair GRAY – Five letters from an Eastern Empire”, “Beowulf and Grendel”, si altele la fel, care de la prima vedere da cititorului impresie imbucuratoare si gust de citit, fiindca  spera, exact ce dl.Dimitrie Grama spera prin idea sa, la un fel de “roman minimalist”, care sa nu-i ia cititorului zile intregi de intortochieri narrative, uneori plictisitoare, pana sa ajunga de fapt la deznodamant, adica la ce dorea autorul a prezenta iar cititorul drag a se informa ! Tocmai acest aspect de “roman minimalist”, de esentializare a tematicii, au determinat reguli si condtitii in deciziile criticii literare de a stabili valoarea unei carti, eventual a fi chiar o capodopera. Minimalist mi se pare romanul “Baltagul” a lui Mihail Sadoveanu, capodopera “Luceafarul” lui Mihai Eminescu”, dar cu ce immense deschideri spre universalitatea existentei unui Neam, a unor traditii  din cultura, morala si credintele acelui neam!  Ca dl.Dimitrie Grama, fiind si medic,  injecteaza in lumea artelor literare acest principu al esentializarii topicului  unui roman, devine iar la moda azi, cand cititorul se vede scufundat intr-o Mare de informatii specifice timpului in care traim. Dar si nivelul  cultural al cititorilor de azi este mai ridicat, mai pretentios, mai analizator. Azi, cred eu, n-ar mai face mare cariera un scriitor latin antic, care staruind in cinci volume, sa preamareasca victoriile lui Domitian, cand realitatea este ca imparatul roman  se angaja sa plateasca  regelui Dac, in bani si servicii insuccesul luptelor sale ! Cititorul de azi va conchide minimalist: Domitian nu a castigat nici o victorie in Dacia. Hartuit din toate directiile, bunaoara, cu  luptele politicienilor, ale crestinismului, ale globalizarii, ale plimbarilor pe planetele din univers, azi cititorului ii este insufficient timpul, mai ales ca poarta  pe umeri  necesitatile proprii si ale familiei pentru asi asigura painea cea de toate zilele, trebuie sa fim realisti.
Asez idea prietenului meu Dimitrie pe un segment care se cuprinde intre doua continuitati istorice: Intre intelepciunea folclorului nostru asezat in acel studiu paramiologic de proverb ce recunoaste inteligenta vorbirii scurte dar de fina sensibilitate si adevar, si eruptiile de azi, adevarati Ciceroni, retorici capabili ati vorbi cinci ore fara a spune nimic, sau a scrie carti din astea si inca croite la dimensiuni de pana la 360/260mm., de care cititorul doar cu mirare se va atinge sa vada ce minune o fi purtand, dupa care o aseaza repede la raft, ca pe talantul cel ingropat, nepus in circulatie. Pentru acestea si multe asemenea exemple de inutilitati ale romanului expandat din orgoliu, adica a fi voluminous, nu intotdeauna  cu folos, aci a fost prietenul meu Dimitrie generos in imaginatia sa a surprinde adevarurile astea, iar idea numita simplist,  ”roman minimalist”, o vad o necessitate, bine intentionata in cugetul celui ce o prezinta. Este vremea cand noile idei sunt asteptate asemenea unei ploi pe un ogor secetos. Si cum nici o ploaie nu e noua in univers, la fel si ideile omenesti, cand sunt binefacatoare, ori au fost si candva binefacatoare, sa le descoperim sa le aducem si sa le aplicam  prezentului nostru !
IOAN MICLAU – AUSTRALIA