~„Fiica lui Faraon“

Capitolul II

…Dar, asa cum sculpturi stateau cele doua statui de zei la Karnak si Luxor, tot asa a ramas intregul panteon cosmogonic egiptean la destinul tanarului Faraon. Hatshepsut vazandu-se acum vindecata si ea de capriciile geloziei, se trezi cazuta intr-o alta situatie, mult mai nefericita. Firele diplomatiei dintre reprezentantii zeitatilor cetatilor Egiptului de Sus si de Jos, teseau intrigi mult mai periculoase decat isi putea ea inchipui.

Imbratisandu-si sotul, se aseza pe iarba verde sub umbra unui sicomor inflorit. Razele zeului-Ra se jucau pe fetele lor, pe cand un vantulet zglobiu le unduia cositele lor blonde, iesite de sub coroana de aur ce incorona fruntile lor. Cum si durerile faraonului TutmesII mai incetasera al roade, momentul deveni cat de cat mai fericit. Se alaturara apoi grupurilor vesele care de-alungul celor douazeci si patru de zile, uitau greul din trudnica lor viata a implini nesfarsitele pretentii si dorinti ale zeilor. Din cand in cand, pe fruntea tinerei Imparatese trecea o unda de tristete abia perceptibila, dar care cu timpul avea sa sape cute adanci in obrajii ei atat de rumeni acum. Gandul o purta din nou inspre Pamantul Rosu al Egiptului de Nord de unde astepta o veste. Astepta de la un om pe care nu-l mai vazuse din copilarie, un semn despre care nimeni nu trebuia sa stie, un scrib despre care nimeni nu trebuia sa afle. Ce o sa faca acum? se intreba Hatshepsut. Spionii curiosi si clevetitori existau si pe acele timpuri, cum sunt si pana in ziua de azi, iar preocuparile lor neplacute aduc insa servicii celor interesati in manevre de ridicari sau rasturnari de tronuri. Ca un dar al Divinitatii insa, Fiica lui Faraon, stapanea totusi cu deplina siguranta. Linistea ei era deplina, dar acum in inima ei isi facu loc indoiala. Desi avusese grija a incredinta soliei trimise, doar cuvintele, “Inparateasa are nevoie de invatatura scribului ei”, parca ceva o nelinistea acum, descoperind la Tutmes II ganduri de o alta natura, nu tocmai de ale geloziilor tineresti. Sotul ei putea fi inlaturat intr-un mod crud de adversari pamanteni chiar lovit din umbra. Mintea ei incepu sa se extinda creind judecati de-adreptul filosofice.

Ce minunatie, aceste festivitati chiar ii misca interiorul sufletesc, dand imaginatiei ei viziuni de care parca se infricosa desi ii erau atragatoare. Intuia cu mirare cum Creatorul Divin cand si-a semanat gradina si si-a irigat pamanturile, a impartit in asa fel, incat, fiecarui Neam sa-i revina parte atat din cele bune cat si din cele rele. Africa primise multe lucruri bune, dar tot aceasta avea sa se aleaga si cu marele pustiu. Sahara. Furtunile de nisip aici intuneca pana si fata zeului-Ra, ingropand multe vieti omenesti. Kamsinul, acel vanturoi al desertului, cand incepe a framanta nisipurile, e mai ingrozitor ca insasi moartea. Nici un calator nu va intarzia mult prin zona, nici caravanele de camile, ci dimpotriva se vor adaposti ori fugi cat mai degraba, fiindca de la primele rafale de vant, kamsinul porneste fulgerator. In vremile acelea stravechi, in Egipul de Sus, numit si Pamantul Rosu, in partea nord-estica, la vreo sasesprezece kilometri de Cairo de azi, se ridicau stralucitor si impunator zidurile Cetatii ON(Iwnw), care mai tarziu se va numi Heliopolis. Aici se gasea cea mai vestita Universitate a Egiptului. In incinta universitatii se afla “Izvorul Sfant”. Multe si felurite erau stiintele vremii; aici deci se concentrase toata floarea stiintei egiptene. La izvorul sfant scribii si cititorii in stele isi aratau minunile lor, vindecand bolile nevazute, sufletesti. Tot aici la aceasta Universitate scribii incrustau hieroglifele lor minunate. Dupa unele izvoare literare vechi se afirma ca aceste locuri nu erau straine nici lui Zalmoxe zeu-Dacilor. Bolile vizibile, adica cele trupesti, erau operate pe masa de operatie, doctorii stapaneau o anatomie avansata, erau capabili sa inlocuiasca multe madulare ale corpului omenesc. Se pare ca aveau stiinta a opera si inlocui prin transplant intregul cap al omului. Acel “Cod de Legi ale lui Hamurabi” se referea si la raspunderile unui doctor fata de pacient, legi care nu cred ca azi s-ar incumeta cineva sa le decreteze. Fiindca daca pacientul murea, zicea acest cod de legi, “doctorului sa i se taie mana”. Intre altele la aceasta Universitate din ON se studia, matematica, medicina, geometria, chimia, astronomia, magia, etc.

Cercetatorul din vremile de azi, incercand a face comparatii cu vechimea, va trebui sa se refere la ceea ce nu stim, nu la ceea ce stim, deoarece cu siguranta nici anticii nu erau lipsiti de interesul pentru viata extraterestra, ba mai mult, se identificau drept veniti din ceruri. Precum cei doi viteji din sud-nordul European , Beowulf de Dane si Beowulf de Getae, ce se considera a fi de origine divina. Moise cel biblic la Universitatea din ON a fost student, trimis de gasitoarea lui, Fiica lui Faraon, adica imparateasa Hatshepsut. Mumifierile faraonilor in piramizi pentru idea vietii vesnice erau facute.

Dar nici geografia terestra nu era necunoscuta oamenilor vechimii, din moment ce drumurile comerciale se legau intre ele, cu Asia-Minor, cu Asia, cu Africa, Arabia, drumuri care nici azi nu stim exact din care directie au pornit a fi batatorite, pornite. Adica dinspre Egipturi spre Europa s-au dinspre Europa spre Egipturi. Dar insasi aceste drumuri erau de mult batatorite, inainte ca tanara fata Europa asezata pe spatele unui bou alb, spun miturile si loegendele, se reintorcea spre pamanturile pontice, din care pornisera candva stramosii ei. Sa revenim la egiptenii acelor timpuri. Ei stiau originile roiurilor de muste si lacuste care se ridicau din baltile Nubiei, cunosteau fenomenul chimic de inrosire a apelor prin naruirea malurilor de pamant rosu, iar dupa inundatiile apelor si retragerea acestora epidemia broastelor era groaznica. Putrezirea lor infecta iarba, aducand si moartea animalelor. Iar in general deserturile cu acele inspaimantatoare furtuni de nisipuri involburate, duceau la o necessitate a dezvoltarii gandirii lor. Asadar, iata ca pe la revarsat de zori, cand o noua zi se desfacea asemenea petalelor unei flori, la orizont se profilau doua umbre ciudate, alungite, proiectandu-se pe fasia de cer roz-albastriu atarnat asemenea unei panze de catargul unei corabii. Umbrele se apropiau destul de repede, doar vizibilitatea fiind redusa tocmai datorita acestor cerneri de nisipuri multicolore. Peste noapte uraganul framantase dunele de nisipuri, alungandu-le si rasucindu-le de umplura atmosfera cu nori grei de pulbere.

Acum insa, odata cu rasaritul soarelui tabloul era spectacular. Firisoarele de nisip in cadere pareau niste diamante cazande din vazduh. Marele zeu-Ra rasarind triumfator puse stapanire pe toate intinderile pustiului, astfel din ploaia nisipoasa aparura clare acele umbre alungite pe orizont. Doi conducatori de camile, fiecare asezat intre cocoasele camilei, cu capetele plecate spre gatul acesteea si cu gandurile lui, inaintau prin pulberea auroasa. Pareau niste bieti beduini ce bat drumurile caravanelor, drumuri nisipoase si fierbinti, vesnic maturate si iar acoperite cu valuri noi de nisip. Intrara intr-o incrucisare de drumuri, astfel sa vazura obligati sa opreasca pentru a se orienta. Ascultand mai de aproape vorbele lor, vei recunoaste de indata ca trebuie sa fie dintre Scribii de seama ai vremii, daca nu chiar fruntasi ai unei cetati de seama. Ei vorbeau intr-o hamita perfecta, acoperindu-si incontinuu fetele lor din calea nisipurilor ce inca se vanturau fara oprire. “Ei, scumpul meu Vebew, suntem la punctul in care drumurile noastre se despart. Eu intind mana mea prieteneasca si, promit ca nici una din noutatile cu care Teba ma va intampina, nu-ti vor lipsi. Garantie sta toata tineretea noastra, acum, cand capetele ne sunt albe, iar batranetile bat la pragul templului nostru”. “Multumesc prietene Metchopos! Lumea-i cu multe rasuciri si schimbari de gand, dar intre toate inselaciunile, sufletul nu mi l-am vandut niciodata. De-o viata suntem legati aceluiasi Izvor Sfant, dar chiar daca am sa pier printre sfincsii ON-ului, intre noi timpul si distanta stavila nu vor pune, deoarece asta inseamna purificarea sufletului. Asi dori inca un sfat sa-ti dau acum; cand pornesti singur la un drum atat de lung spre Cetatea Tebei” “Oh, Vebew, am nesocotit eu candva sfaturile tale? Doar sfatul tau mi-a fost intotdeauna o punte de salvare, asadar, vorbeste-mi!” “Asculta-ma prietene Metchopos : ne putem privi in ochi deoarece lumina Zeului-Ra este deplina peste noi. Teba te asteapta ca pe un sfatuitor, mai ales ca Noua Imparatie mai are multe fire de descalcit, dar care pot afecta mult starea zeului noastru Path. Va trebuii sa fie urgenta starea Tebei daca Fiica lui Faraon pe tine te cheama. Dar tot tie prietene Metchopos, marele zeu-Ra ti-a dezvelit dorinta sa, de al trece pe Tutmes II, in vesnicia Piramidei. Drumul e lung si incarcat de primejdii. Spionii bat toate drumurile, si nu asi dori sa ajunga para cea rea, inaintea ta la portile Tebei. Odata ajuns acolo, tu sa asculti toate partile ce ti se vor prezenta, insa nu te grabi cu logica. Nu cumva sa cazi victima, caci pielea ta este mult mai valoroasa pentru tine, dar care pentru ei nu va face cat o frunza de sicomor. Da-le drept judecator Timpul. Calatoreste mereu pana la Heracleopolis Magna, unde poti face un popas bun, deoarece e lunga calea pana la Minya. Odta ajuns aici, sa te amesteci cu lumea de rand, odihneste-te, dar sa-ti cumperi provizii de supravietuit, ocoleste Heraopolisul, dar sa te opresti la Tel-Amarna sa vizitezi Biblioteca Cetatii, care si-a notat de curand in hieroglife cifra de 20.000 de volume. Ce bine ca am maturat cuneiformele alea tepoase. De aci drumul va fi fara oprire pana la Teba. Dar inainte de Teba vei mai intalni This-ul, care e foarte primejdios. In vremurile stravechi, tu stii, Cetatea This era capitala Pamantului Alb, si se zice ca ar purta o mare invidie Tebei, care a inflorit in zilele noastre. Zeul-This, pare extrem de curios sa afle toate stirile ce circula intre cele doua Pamanturi. In sfarsit, prietene Metchopos, odata ajuns la Teba, te amesteca printre slujitorii cetatii, si numai cand vei prinde momentul bun, sa te prezinti Imparatesei Hatshepsut. Eu voi tine trimisul Imparatesei in mare cinste, fara sa observe ca de fapt e retinut garantie pentru tine”.

“Scumpul meu Webew, tu esti Scribul de frunte al tuturor vremurilor, tu esti alesul lui Osiris si urmas a lui Horus. Observ cu incantare cum in sfatul tau, intelepciunea si neintelepciunea sunt deopotriva folositoare. Insa, avand Fiica lui Faraon nevoie de un scrib filosof, fara indoiala ca se va cere vindecarea unei boli nevazute, sufletesti. Aceasta cere timp mai indelungat. Zeul Amun-Ra sa ne ocroteasca, fara a ma pune alaturi de regii din Valea Regilor”.

“Prietene Metchopos, iti doresc o calatorie fericita! Stiu ca vei ajunge cu bine. Parca regret, caci la ultima partida de popice te-am invins atat de categoric. Era-i trist ca un crocodil al Nilului. “Bine, bine, daca e cazul sa ne despartim discutand despre popice, da-mi voie sa-ti spun ca nu esti deloc grozav. Totul a fost un incident datorat bilei in miscarea ei, nu perfectiunii tale. Cei doi scribi ai Egiptului izbucnira in ras, apoi isi apropiara camilele pentru asi strange mainile! Se despartira. Unul relua calea Nordului, celalalt continua pe cea a Sudului.

VA URMA Capitolul III.

IOAN MICLAU – AUSTRALIA