Graiul nostru

As dori sa prezint din timp in timp poeti banateni, ‘in graiul lor’ care se bucura de atentia comunitatii noastre din Melbourne si din Australia in general.

Banatul avand granita cu Yugoslavia, sigur ca banatenii, mai familiarizati cu imprejurimile, au avut sanse mai mari, ca numar, sa ajunga in vest si respectiv la antipozi, decat romanii din alte regiuni ale tarii, si sa nu-i uitam apoi pe fratii lor banatenii din cealalta jumatate a banatului, din locul sarbesc, care sunt intr-un numar foarte mare aici(contopindu-se ca etnie cu noi), ca toti la un loc formeaza marea noastra de cititori banateni. Exista o foame pentru graiul banatean si nu numai banatean, dar exista dor dupa toate graiurile tarii, insa avem mai putina literatura din ele, si e pacat. As citi cu drag un text ardelenesc, moldovenesc, oltenesc, osenesc, dobrogean etc. dar nu avem in vest. Nici in tara nu am vazut prin librarii si nici nu stiu pe cineva care sa se ocupe de transferul lor fonetic. Singura comoara etnologica e sa-i asculti pe cei de la tara vorbind sau cantand ingrai, iar daca nu le salvam vom pierde memoria parintilor locurilor. Poate cat de curand, pentru viitor, se vor tipari lucrari si in alte dialecte din Romania precum cel banatean. In fuga mea in vest am avut posibilitatea, urmand drumul lui Badea Cartan, sa traiesc experienta transportarii in timp: de pe bancile scolii romane, la viata satului banatean, printre (paori) tarani, de la banatenii din Yugoslavia la taranii italieni din satele din jurul Romei, am avut o calatorie in timp simtind mirosul radacinilor din pamanturile de unde venim. Emotional, spiritual, osmotic sau trezit in mine simtaminte de legatura cu un neam si o origine comuna, veche, milenara. Aproape ca am simtit vuietul erodat al locurilor de unde venim cu totii. M-a refer la oameni si nicidecum la zona geografica. Toata aceasta experienta era facilitata de limba si de comportamentul oamenilor. Cu cat erau mai vechi cuvintele si obiceiurile cu atat ele deveneau mai comune. Aceasta traire vreau s-o impartasesc prin promovarea graiului si al obiceiului parintilor nostri pentru ca o gasesc tamaduitoare si pentru ca iti daruie experienta revelarii.

Si numai zilele trecute am primit prin bunavointa Dr. Nicoleta Dragomir, Fizician la Universitatea din Melbourne (ARC Postdoctoral Research Fellow), un pachetel cu carti si reviste banatene de la poetul Dimitrie Acea, (pe care le alatur celorlalti dragi ‚slovatori ai graiul banatan de la care am primit carte: Poetul Dr. Petre Talianu, Prof. Dr. Alexandru Stuparu, Dr. Iosif Locman, Medic Sinculet Emanuel si multi altii), care imi scrie:

Draga domnule Ben Todica, adresa dvs. O am de la prietenul meu din Timisoara ing. Petru Talianu, coleg de condei. Dansul mi-a povestit despre dumneavoastra si chiar mi-a imprumutat ca sa citesc revista „Iosif Vulcan”. Sper ca aceste versuri-realiste va vor ajuta intr-un fel sa revedeti o scurta istorie adevarata a satului banatean…..

 

Sus pra casa tagla-i rara,

Ii cazuta la pamant.

Prantra cornii-ai goi d-afara

Sa furisa-un pui da vant

 

La fantana-s rupt stoborii,

Vadra nu-i mai da gasat,

Ca-n padure siapa-siorii

Pranga ei o rasarit.

 

Nu-i un om sa treaca drumu,

Nisi la vale, nisi la geal.

Sie n-as da sa-l vad pra vrunu

In galop zburand pr-un cal…

Din volumul: ‚Raiu nostru da la sat’, de Dimitrie Acea – Editura Marineasa.

 

O alta scrisoare primita recent de la Profesorul de Fiziopatologie de la Facultatea de Medicina Veterinara din Timisoara, Ph D Stuparu Alexandru:

’Stimate dle Ben Todica, la primirea acestei scrisori veti fi mirat si va veti intreba: Ce s-a intamplat de tabarasc toti timisorenii pe mine. Iata explicatia: incurajat de corespondenta cu ing. Petre Talianu si Ionel Iacob Bencei si de buna primire a scrierilor lor de catre romanii nostrii de acolo, am gandit ca poate vor fi bine-venite si cateva picaturi de intelepciune (caci, de, asa ceva noi romanii avem, doar bunastare nu avem!). Dupa cum veti putea afla, foarte pe scurt, din microbiografia inclusa in carte, am slujit stiinta-medicina, dar nu am putut publica, in regimul trecut, din ceia ce am cochetat cu Muzele. Acum sunt bucuros ca pot impartasi din prea-plinul inimii mele si semenilor. Asta imi alina destule dureri.’

 

CATEVA RANDURI, CATEVA GANDURI

…..

-        Indeletnicirea de dascal e misiune!

-        Pentru cei credinciosi, „caderile” sunt trambuline pentru inaltare.

-        Indiferent din ce metal nobil sunt facute catusele existentiale, tot sunt greu de purtat.

-        Ar fi excelent daca ratiunea ar corecta neajunsurile naturii. Insa nu se intampla asa.

-        Cat de adevarat si actual este proverbul indian care spune: „Ia-i omului de rand minciuna in care traieste si il vei neferici”.

-        „In oameni parca latra cainii”. Iata un vers de exceptie care li se potriveste multora.

-        Cel ce s-a indepartat de Isus mai are o sansa: sa revina la El.

-        Toate artele sunt la inaltime, dar ca muzica nu este nici una.

-        Animalele nu fac rau din placere, omul – da.

-        Lui Dumnezeu trebuie sa ne rugam si cand nu gresim.

-        …..

Din volumul: „Iuresul Vietii”, de Alexandru Stuparu – Editura Eurostampa.

 

Tin sa-i multumesc omului de stiinta, Dr. Nicoleta Dragomir pentru ca prin generozitatea ei continua lucrarea ‚primilor misionari’ care au introdus cartea pe meleagurile noastre.

Le multumesc fratilor romani din Banat pentru cartile trimise pe care le puteti oricand citi adresandu-va Bibliotecii Mihai Eminescu din Cringila, NSW, poetul Ioan Miclau la telefon: o2 4276 2051, mentionand numele autorului.

 

Previu la poezii in grai banatean care vor apare printre paginile revistei IOSIF VULCAN:

 

Uica Ion s’ Uina Marie

Da tri dzalie tan manie

Pantr-un pahar da rachie

C-asa-ncepe o bietaie!

…..

(‚Doamne, tucut talpili’, de IONEL STOIT)

 

N-am mai fost da mult pran sat,

O trecut o luna, iaca!

M-o tot opasit muierea,

c-asceptam sa fece vaca!

…..

(Asceptand sa fece vaca… , de STEFAN PATRUT)

 

Ieri in ulita, mos Lae,

S-o-ntalnit cu baba Veta

Ia-n catranta c-o ludaie,

Ial, sicind pra clap, gazeta.

…..

(‚Plasinta cu ludaie’, de PERU TALIANAU)

 

S-o strans iar potop gi lume

La Caminu nost gin sat,

Sa petreaca siasuri bune

Cum ii randu pin Banat.

(‚La comege’, de IOAN VODICEANU)

 

Padure, cand trec prin cine,

Sa suse sufletu-n mine,

M-amincesce gi trecut,

Tata cand ce-o strabatut…

…..

(‚Of padure’, de DORINA GREC)

 

Mi-i dor da cinie, maicuta mia,

Da inima prea buna a tea,

Da glasul tieu subtarie si frumos,

Da sfatul tieu al luminous.

(‚Mi-i dor’, de IOAN ALIN TEPES)

 

In incheiere vreau sa va prezint cateva spicuiri din lucrarile poetului Ionel Iacob Bencei, reprezentative, preponderent politice care tind sa ajunga „folclor”, – ‚suprema consacrare’, cum spunea George Corbu in Epigrama „Iacobina”,’pentru o productie literara culta.’.

 

…..

 

„De la bine, la mai bine!”

Prorocitu-ne-a Marxismul;

Se pun gratii la vitrine –

Semn ca vine … COMUNISMUL!

(Timpuri noi) – 1988

 

Prefer sa tin o luna post,

Cu apa, cat mai mult ramane

Decat la capul unui prost

Sa cant: „Desteapta-te, romane!”

(Obtiune neelectorala) – 1992

 

Zace-aici un fost stapan

Ce a trecut in nefiinta

Dupa-o lunga suferinta…

A poporului roman.

(Epitaf) – 1989

 

Pe strabunul nostru plai,

Poate-nlatura necazu’

Doar un rege ca Mihai…

Insa ca Mihai Viteazu!

(Singura solutie) – 1992

 

Va tot intindeti ca si guma,

Spre indecise vremuri noi,

Ca-s doua „camere” acuma,

Da’ parca-s de confortul II.

(Parlamentarilor) – 1994

 

Ce-mi sopteste mie muza,

Tine minte si in somn:

Ai tu barba ca si Cuza,

Insa CUZA a fost DOMN!

(Unui politician ajuns) – 1996

 

Epigrame de Ionel Iacob-Bencei

 

Fiecare particica a romaniei care a fost rupta de istorie, a ramas inghetata in moment. Nu vreau sa le enumar pe toate doar vreau sa directionez atentia asupra faptului ca ceia ce i sa intamplat banatului din Yugoslavia, in regimul federativ, i se va intampla romaniei in federatia europeana – ma refer la limba si cultura.

BEN TODICĂ